4,504 matches
-
un atac rapid de la capetele de pod pentru cucerirea zonelor din jurul orașului Gembloux mai înainte ca diviziile de infanterie franceze să aibă timpul necesar să își fortifice pozițiile. Toate aceste manevre trebuia să atragă cele mai moderne și puternice forțe aliate și rezervele acestora spre nord, departe de atacul principal german prin zona munților Ardeni. Reușita acestui plan ar fi dus la separarea Armatei I franceze, a Corpului Expediționar Britanic și a belgienilor de restul trupelor aliate printr-o înaintarea rapidă
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
al 23-lea ("Fighter Groupement 23") acoperirii înaintării Armatei I și a unităților asociate ei. După ce noi escadrile de vânătoare au fost alocate escortării bombardierelor, rămăsese doar un număr redus de aparate care să asigure acoperirea aerinaă a cavaleriei. Bombardierele aliate s-au concentrat raiduri de încetinire a înaintării a tancurilor lui Hoepner. Unitățile de recunoaștere ale lui Prioux s-au retras din fața coloanelor de blindate germane spre pozițiile grosului trupelor franceze de cavalerie, care crease înpreună cu Divizia a 2
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
declanșeze atacul. Divizia a 4-a Panzer a început luptele în acea dimineață cu cele 25 de tancuri franceze. După prima încleștare, germanii au reușit să distrugă șapte tancuri franceze, fără să sufere la rândul lor nicio pierdere. Atacurile aviației aliate s-au concentrat asupra diviziei germane, în încercarea de zădărnicire a atacurilor inamice. În timpul raidurilor, din cele 38 de bombardiere trimise în misiune, RAF a pierdut 22. Aviația franceză de bombardament din cadrul „Arme de l'air” a executat două raiduri
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
doborârea a 26 de avioane aliate cu prețul pierderii a doar două avioane proprii. Artileria antiaeriană germană a revendicat la rândul ei doborârea a încă 25 de aparate inamice. În după-amiaza aceleiași zile însă, generalul Georges a hotărât că aviația aliată trebuie să își schimbe prioritățile de la sprijinirea forțelor terestre din Belgia în favoarea asigurării acoperirii aeriene a regiunii Sedan. Acoperirea aeriană a blindatelor lui Prioux a fost astfel puternic redusă. În condițiile în care a cedat inițiativa strategică și dispunând de
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
francezii răspundeau atacurile doar cu unitățile din ariergardă. După ce în timpul zilei amble tabere au suferit pierderi materiale însemante, odată cu venirea nopții Divizia a 2-a mecanizată franceză a încetat acțiunile, iar comandanții germani și-au recâștigat liniștea și încrederea. Forțele aliate au câștigat timp pentru reorganizarea forțelor în vederea respingerii următorului asalt al germanilor de pe 15 mai. Tancurile Panzer III și Panzer IV erau singurele blindate germane care egalau sau erau superioare în luptă tancurilor franceze SOMUA S35. SOMUA S35 a fost
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
Noske s-a mutat apoi la Frankfurt. În 1944 a fost arestat de Gestapo sub suspiciunea de implicare în atentatul de la 20 iulie împotriva lui Adolf Hitler și închis în lagărul de concentrare Ravensbrück. Noske a fost eliberat de trupele aliate ce avansau dintr-o închisoare Gestapo din Berlin. El a murit la Hanovra pe 30 noiembrie 1946 în urma unui accident vascular cerebral în timp ce se pregătea pentru un turneu de conferințe în Statele Unite ale Americii. A fost înmormântat în "Stadtfriedhof Engesohde
Gustav Noske () [Corola-website/Science/337683_a_339012]
-
spre deosebire de România, un puternic curent pro-rus în rândurile populației. În noul context strategic, influența Moscovei pe axa Sofia-Belgrad-Budapesta reunește și elemente comune anti-românești, atât în plan politic, cât și în cel retoric și de imagine. Suceala lui Borisov în legătură cu angajamentul aliat al Bulgariei are o explicație majoră în rațiunea de politică internă a premierului care vrea să cumuleze și voturile electoratului pro-rus în alegerile prezidențiale din această toamnă. Și cu dorința de atragere a formațiunii Frontul Patriotic în păstrarea majorității fragile
Radu Tudor dezvăluie culisele unui joc periculos. Veste neplăcută pentru România by Anca Murgoci () [Corola-website/Journalistic/101068_a_102360]
-
una specifică fostei Securități, așa cum nu monitorizează conturile și transferurile bancare, achizițiile imobiliare sau de altă natură efectuate de cetățenii români în străinătate. În acord cu tratatele internaționale la care România este parte, SIE nu desfășoară activitate specifică pe spațiile aliate (UE, NATO), ca urmare nu desfășoară activitate specifică nici în Franța, stat menționat ca exemplu de procurorul șef DNA. Orice acțiune pe spațiile aliate se desfășoară doar în parteneriat cu structurile de informații locale și strict în limita competențelor serviciilor
SIE, replică pentru Laura Codruța Kovesi, șefa DNA: Practică specifică fostei Securități by Roxana Covrig () [Corola-website/Journalistic/101192_a_102484]
-
acord cu tratatele internaționale la care România este parte, SIE nu desfășoară activitate specifică pe spațiile aliate (UE, NATO), ca urmare nu desfășoară activitate specifică nici în Franța, stat menționat ca exemplu de procurorul șef DNA. Orice acțiune pe spațiile aliate se desfășoară doar în parteneriat cu structurile de informații locale și strict în limita competențelor serviciilor de informații, așa cum sunt acestea prevăzute și înțelese în Comunitatea Informativă Nord-Atlantică/UE. Activitatea de spionaj este ilegală raportat la statul țintă. Un serviciu
SIE, replică pentru Laura Codruța Kovesi, șefa DNA: Practică specifică fostei Securități by Roxana Covrig () [Corola-website/Journalistic/101192_a_102484]
-
a pune Principatul sub suveranitatea italienească a Casei de Savoia. Niciuna din aceste opțiuni nu au fost realizate. În cel de-al doilea an de ocupație italiană, au izbucnit în zonă războaie de gherilă, între Rezistența Grecească susținută de către Forțele Aliate și cele Italo-germane. Haosul care a urmat l-a condus pe Diamandi să meargă înapoi în România. Diamandi a fost arestat de către comuniștii români de serviciul secret "Securitatea" pe 21 februarie, 1948. El a murit în Prefectura de Poliție din
Alcibiade Diamandi () [Corola-website/Science/336050_a_337379]
-
a aliat Șerbiei împotriva Puterilor Centrale, suferind o înfrângere la scara larga către Austro-Ungaria la începuturile anului 1916. În 1918, Aliații au eliberat Muntenegru, care mai apoi s-a unit cu Șerbia. În timpul Primului Război Mondial (1914-1918), Muntenegru fusese aliat cu Puterile Aliate. Din 15 ianuarie 1916 până în Octombrie 1918, Muntenegru a fost ocupat de către Austro-Ungaria. Pe timpurile ocupației, regele Nikola I al Muntenegrului a sosit mai întâi în Italia iar mai apoi în Franța, mai tarziu guvernul transferându-și sarcinile și operațiunile
Istoria Muntenegrului () [Corola-website/Science/336056_a_337385]
-
Operațiunea Weserübung)," pe 9 aprilie, 1940. Deși i s-a acordat inițial autonomie (până în 1943 din cauza unei foarte active mișcări de rezistență), Danemarca a rămas ocupată militar de-a lungul întregului război. Danezii au avut o puternică simpatie pentru cauza aliată; 1900 de ofițeri de poliție danezi au fost arestați de către Gestapo și trimiși, sub pază, pentru a fi deținuți la Buchenwald. După război, Danemarca a devenit unul dintre membrii fondatori ai NATO și, în 1973, s-a alăturat Comunității Economice
Istoria Danemarcei () [Corola-website/Science/336055_a_337384]
-
prizonierilor din Siberia, astfel că ulterior, situația voluntarilor a devenit extrem de dificilă. Kadlec a tratat repetat în mod ofensiv membrii "Consiliului Național Român" și în fața amiralului Kolceak și a generalului Janin, i-a acuzat pe români de indisciplină în raport cu Comandamentul Aliat și că ar fi de partea austriecilor și bolșevicilor. În 19 februarie 1919 Kadlec a fost însă destituit din post, dar după mai multe zile de discuții cu maiorul Malgrat și generalul Janin ordinul a fost contramandat. Ulterior la 23
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
luna martie a anului 1919 criza provocată de conflictul românilor cu Misiunea Militară Franceză a luat sfârșit, dar de abia pe 10 mai Guvernul României a comunicat generalului Janin acordul său ca "Legiunea Română de Voluntari" să lupte pentru cauza aliată, sub ordinele Misiunii. Ca efect al acordului de a pune Legiunea să lupte în Siberia, lui Brătianu i-a fost promisă recunoașterea dreptului României asupra Basarabiei de către guvernul amiralului Kolceak. Ca atare, legionarii au primit după o săptămână misiunea de
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
pe amiralul Kolceak, care decorându-i pe soldații care au luptat vitejește pentru cauza Aliaților în Siberia, a recunoscut astfel existența "Legiunii Române" (până în acel moment, "Legiunea" a avut - pe fondul chestiunii Basarabiei, doar un statut privilegiat datorită protecției Armatelor Aliate). Totuși, românii au fost în timp obligați să se ralieze politicii trupelor cehoslovace de neintervenție. Pe 19 ianuarie 1920 "Legiunea" s-a putut îmbarca în trenuri, pentru a porni să se retragă lent spre est. La Nijneudinsk "Legiunea iugoslavă" a
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
în aceeași perioadă și coroborată cu alte informații. Ulterior, succesiv unor inițiative private privind repatrierea materializate prin eforturile câtorva state și ca urmare a rezultatului unor negocieri desfășurate sub auspiciile Conferinței de Pace de la Paris, în septembrie 1919 Consiliul Suprem Aliat și-a asumarea organizarea, coordonarea și finalizarea repatrierii tuturor „legiunilor” naționale și a prizonierilor de război aflați pe teritoriul siberian. Deși vasele necesare repatrierii ar fi urmat să cadă în sarcina Consiliului, toate celelalte amănunte privind transportul și întreținerea ar
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
lunile mai și iunie. Datorită succeselor române în confruntarea cu Armata Roșie și pentru determinarea și curajul dovedite în luptele cu bolșevicii, în 10/23 mai 1920 militarii "Legiunii" au fost decorați la Vladivostok cu 68 de decorații ale Puterilor Aliate (franceză, engleză, italiană și cehoslovacă). În aceeași dată au primit de la conducătorul misiunii militare drapelul unității și au depus din nou jurământul de credință României reîntregite și Regelui Ferdinand, după care Regimentul 9 cehoslovac a intonat ,Imnul Regal”. Serviciul divin
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
ca aceste două prime transporturi de repatriere să fie catalogate „numai de voluntari”, menționând și că a reușit să obțină încă 120 de locuri via Triest și aflate în sarcina guvernului englez, „pentru cei ce au făcut serviciu pe la misiunile aliate”. Ulterior, Cădere a solicitat ca și acest al treilea transport făcut pe 25 august 1920 cu vasul american „President Grant” - înaintea celor care i-au readus în Europa pe militarii austrieci, să fie considerat alcătuit complet din militari români (pe
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
au promis independența Siriei și a Libanului în fața tuturor locuitorilor la data invaziei. Druzii au fost de acord chiar dacă unii dintre ei nu au aflat la timp despre acest lucru și au luptat împotriva celor care îi invadaseră. După ce puterile aliate au baricadat Siria în timpul Campaniei Siro-Libaneze, Generalul Charles de Gaulle a vizitat Siria. Când puterile aliate nu au reușit să își respecte promisiunea făcută în fața sirienilor, a încercat să contacteze naziștii din Turcia, dar a fost oprită la frontieră și
Asmahan () [Corola-website/Science/336305_a_337634]
-
de acord chiar dacă unii dintre ei nu au aflat la timp despre acest lucru și au luptat împotriva celor care îi invadaseră. După ce puterile aliate au baricadat Siria în timpul Campaniei Siro-Libaneze, Generalul Charles de Gaulle a vizitat Siria. Când puterile aliate nu au reușit să își respecte promisiunea făcută în fața sirienilor, a încercat să contacteze naziștii din Turcia, dar a fost oprită la frontieră și trimisă în Liban. A fost, de asemenea, posibil ca Asmahan să fi avut nevoie de bani
Asmahan () [Corola-website/Science/336305_a_337634]
-
în ceea ce privește prevederile ei. Românii nu s-au împăcat însă niciodată cu unele prevederi ale acestui act, mai ales cu cele care au avut ca subiect trasarea liniei de demarcație și menținerea administrației transilvănene sub control ungar. Considerată totuși mai târziu aliate, trupele române au trecut Carpații Orientali și fără incidente majore, au ocupat până la 15 decembrie aliniamentul desemnat, în pofida demersurilor politice, diplomatice și militare făcute de guvernul ungar, cu speranța împiedicării instituirii controlului militar românesc în Transilvania. Mai puternică militar în
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
comandantului trupelor aliate din Orient și a început la 7 noiembrie 1918 tratative la Belgrad, în vederea încheierii unui armistițiu separat pentru Ungaria. Odată cu încheierea păcii cu Puterile Centrale în 7 mai 1918, valabilitatea tratatului din 1916 al României cu Puterile Aliate a fost pus în discuție, cu toate consecințele de rigoare derivate din încheierea respectivului acord de pace. Cu toate acestea, în acele momente de cumpănă pentru statul român Puterile Antantei au dat asigurări că în esență politica lor față de România
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
regiunea evacuată de maghiari în condiții fixate de Comandantul Șef al Armatelor Aliate din Orient. De asemenea, Aliații aveau voie să ocupe oricând orice areal sau punct cu caracter strategic care ar fi fost fixate de către comandantul șef al trupelor aliate, iar aceste trupe aveau dreptul să li se permită să treacă prin, sau să rămână în oricare parte în Ungaria. Fixarea acestei linii de demarcație nu s-a bazat însă pe principii etnografice, geografice și strategice ferme și, în plus
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
zone neutre între trupele române și cele ungare. Datorită atât lipsei unor alte forțe disponibile pentru a ocupa poziții de-a lungul liniei de demarcație din Transilvania cât și a unei recunoașteri în fapt a Armatei Române ca forță militară aliată, trupele române au primit permisiunea de a realiza operațiunea de ocupare a primului aliniament demarcațional. Deși pe hârtie Armata Română era constituită dintr-un anumit număr de oameni, aprecierile precum că trupele românești ar fi putut să înceapă intrarea în
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
limitele fixate de Convenția de la Belgrad, iar la 30 noiembrie 1918 a cerut prin intermediul aceluiași Fernand Vix, ca Arad, Oradea, Carei, Satu Mare, Alba Iulia, Aiud, Cluj, Baia Mare, Sighetu Marmației, Târgu-Mureș, Bistrița, Odorheiu Secuiesc să fie ocupate de trupe ala Puterilor Aliate. La 11 decembrie solicitând lămuriri lui Vix în privința trupelor române, Comisia Ministerială maghiară pentru Armistițiu a primit răspuns precum că În cursul lunii decembrie guvernul de al Budapesta nerecunoscând Unirea, a început să ia jurământul de credință către statul ungar
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]