9,188 matches
-
În aceste condiții, petiționarii doreau să ilustreze "atitudinea vrăjmășească"2066 a prefectului Ion Nenițescu față de comunitatea bulgară din județ, prin aceea că "suntem divizați pe naționalități în fața urnelor electorale, așa că, în loc să se urmărească un scop de înfrățire, noi ne vedem alungați (...) fără voia noastră"2067. În încheierea memoriului, petiționarii precizau că "venim prin aceasta numai să atragem atenția Majestății Voastre asupra suferințelor ce îndurăm, rugându-vă să binevoiți a ordona o cercetare imparțială a celor ce cu supunere îndrăznim a vă
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
divin? Ah, ca visul ce se-mbină Palid, lin, încetișor, Cu o rază de lumină Ce-arde geana ochilor; Tu cântare întrupată! De-al aplauzelor flor Dispărând divinizată, Răpiși sufletu-mi în dor. {EminescuOpI 20} AMORUL UNEI MARMURE Oștirile-i alungă în spaimă înghețată, Cu sufletu-n ruină un rege-asirian, Cum stîncelor aruncă durerea-i înspumată Gemîndul uragan. De ce nu sunt un rege să sfarm cu-a mea durere, De ce nu sunt Satana, de ce nu-s Dumnezeu, Să fac să rump
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
aruncat în depărtare... Colo se ridic-trufașe Și eterne ca și moartea piramidele-uriașe, Racle ce încap în ele epopeea unui scald. {EminescuOpI 44} Se-nserează... Nilul doarme și ies stelele din strungă, Luna-n mare își aruncă chipul și prin nori le-alungă. Cine-a deschis piramida și-năuntru a intrat? Este regele: În haină de-aur roș și pietre scumpe El intră să vad-acolo tot trecutul. - I se rumpe Al lui suflet când privește peste-al vremurilor vad. În zadar guvernă
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
uită... Păru-i galben, Fața ei lucesc în lună, Iar în ochii ei albaștri Toate basmele s-adună. {EminescuOpI 74} LACUL Lacul codrilor albastru Nuferi galbeni îl încarcă; Tresărind în cercuri albe El cutremură o barcă. Și eu trec de-alung de maluri, Parc--ascult și parc--aștept Ea din trestii să răsară Și să-mi cadă lin pe piept; Să sărim în luntrea mică, Îngânați de glas de ape, Și să scap din mână cârma Și lopețile să-mi scape; Să plutim
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Bine-ți pare să fii singur, craiu bătrân fără de minți, Să oftezi dup-a ta fată, cu ciubucul între dinți? Să te primbli și să numeri scânduri albe în cerdac? Mult bogat ai fost odată, mult rămas-ai tu sărac! Alungat-o ai pe dânsa, ca departe de părinți În coliba împistrită ea să nasc-un puiu de prinț. În zadar ca s-o mai cate, tu trimiți în lume crainic, Nimeni n-a afla locașul, unde ea s-ascunde tainic
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
pân-la ramuri nu ajung; Dar un vânt de biruință se pornește îndelung Și lovește rânduri, rânduri în frunzișul sunător, Strigăte de Allah! Allah! se aud pe sus prin nori, Sgomotul creștea ca marea turburată și înaltă, Urlete de bătălie s-alungau după olaltă, Însă frunzele-ascuțite se îndoaie după vânt Și deasupra Romei nouă se înclină la pământ. Se cutremură Sultanul... se deșteaptă... și pe cer Vede luna cum plutește peste plaiul Eschișer. Și privește trist la casa Șeihului Edebali; După gratii
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
cu mine... Dar un luceafăr, răsărit Din liniștea uitării, Dă orizon nemărginit Singurătății mării; Și tainic genele le plec, Căci mi le împle plânsul, Când ale apei valuri trec Călătorind spre dânsul; Lucește c-un amor nespus Durerea să-mi alunge, Dar se înalță tot mai sus, Ca să nu-l pot ajunge. Pătrunde trist cu raze reci Din lumea ce-l desparte... În veci îl voiu iubi și-n veci Va rămânea departe... De-aceea zilele îmi sunt Pustii ca niște
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
TE LEGENI... Ce te legeni, codrule, Fără ploaie, fără vânt, Cu crengile la pămînt? De ce nu m-aș legăna, Dacă trece vremea mea! Ziua scade, noaptea crește Și frunzișul mi-l rărește. Bate vântul frunza-n dungă Cântăreții mi-i alungă; Bate vântul dintr-o parte - Iarna-i ici, vara-i departe. Și de ce să nu mă plec, Dacă păsările trec! Peste vârf de rămurele Trec în stoluri rîndurele, Ducând gândurile mele Și norocul meu cu ele. Și se duc pe
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
misionarul dormea, șobolanii au ros ceva chițcăind într-ununu din colțurile celulei strâmte. De fiecare dată când chițcăitul lor îl trezea, misionarul intona încet „Tatăl Nostru” pentru cei cinci creștini care, fără îndoială, fuseseră deja omorâți. Prin rugăciune încerca să-și alunge mustrările de conștiință pentru că-i abandonase. La sunetul pașilor ce se auzeau în depărtare, misionarul își strânse repede sub el picioarele întinse și se așeză cuviincios. Nu voia să arate neglijent nici chiar în fața gardianului care-i aducea mâncarea. Nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
nu sunt nimic mai mult decât... un simplu tălmaci. Nu știu cum e la Edo. Dar aici, senior Velasco, ești și tălmaci, dar ești și padre, răspunse liniștit seniorul Shiraishi. Pe domeniile Stăpânului credința creștină nu este proscrisă. Așa era. Mulți credincioși alungați din Edo și de pe domeniile supuse direct shōgunatului fugiseră în Tōhoku și Ezo căutându-și pâinea cea de toate zilele și loc de rugăciune. Mulți dintre ei lucrau în minele de aur de pe pământurile Stăpânului. Pe domeniile acestea nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cu luare-aminte la unchiul și la soțul său. — Într-o țară îndepărtată... acolo o să se ducă Roku, zise unchiul parcă nu pentru Riku, ci pentru sine. E o mare cinste. O mare cinste. Apoi murmură repede, ca pentru a-și alunga propriile temeri: Dacă o să ducă la bun sfârșit această însărcinare însemnată, poate că o să ne primim înapoi pământurile de la Kurokawa... Așa zicea seniorul Ishida! Riku se ridică și dispăru la bucătărie, dar samuraiul știa bine că soția lui abia se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
sale simple. „Nici acum nu ne lasă să propovăduim nestingheriți și trec cu vederea faptul că locuim aici doar pentru că judecătoria știe că nu mai e nimeni în afară de noi care să îngrijească de leproși. Așa că într-o zi ne vor alunga de aici și vom fi nevoiți să fugim ca și tine în Tōhoku. Și de data aceasta trebuie să-ți aduc la cunoștință niște vești tare neplăcute. Ordinul Sfântul Petru din Nagasaki a trimis iar la Manila și Macao scrisori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
voie și japonezii să se îmbarce pe corabia cea mare, atunci să-i ia și pe el și pe confrații săi pentru a le fi de folos la diverse treburi. Se plânse că deși venise în aceste părți după ce fusese alungat din Edo, nici aici nu găsea multe locuri unde să muncească, fiindcă toți își băteau joc de el pentru că era creștin. Așa gândim cu toții. Misionarul clătină din cap. — Nu puteți să vă îmbarcați. Dacă voi părăsiți această țară, atunci cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Samuraiul zâmbi, rușinat parcă de lașitatea sa. Yozō își feri privirea ca să-și stăpânească simțămintele ce-i inundau sufletul. Intră în grajd, adună tăcut paiele murdare într-un colț și întinse paie uscate. Se mișca întruna ca pentru a-și alunga neliniștea și teama de călătorie. Zece zile mai târziu, samuraiul îl luă cu el pe Yozō și se duse călare la castelul Stăpânului pentru că seniorul Shiraishi avea să le dea porunci tuturor celor aleși să fie soli. Din vale până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
departe misionarul, încurajat de slăbiciunea de o clipă apărută pe chipul seniorului Shiraishi, vă rog smerit să scrieți „numai preoți franciscani”. Altfel, ordinul nostru nu va putea să-i înmâneze această scrisoare Sfinției Sale Papa. Voia să le ceară să-i alunge pe iezuiți din Japonia și să le permită propovăduirea în această țară numai franciscanilor, dar nu-i stătea în fire să spună totul atât de fățiș. — Acest lucru este de mare însemnătate! — O să-l scriem, încuviință seniorul Shiraishi. Și pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
noile pământuri ce le fuseseră încredințate. Samuraiul nu le spusese nici lui Tanaka, nici lui Nishi despre ce-i zisese Matsuki. Nu știa de ce, dar îi era teamă să le spună și lor. Samuraiul se ridică în picioare ca să-și alunge din minte cuvintele lui Matsuki. Coridorul ce străbătea cala era lung și încovoiat ca un arc pe partea ce forma carena vasului. Pe partea opusă se înșirau cabinele înțesate cu desagi, cabina cea mare a negustorilor, după care urmau cămara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ca niște pietre părăsite de mormânt. În depărare se deslușeau niște munți golași. Pe fețele asudate li se așezau bâzâind muște. — Oare să mai fie într-adevăr vreun japonez pe aici? zise Nishi către samurai și către Tanaka Tarozaemon în timp ce alunga muștele cu mâna. — Aș vrea să-l întâlnesc, zise samuraiul cuprinzând cu privirea podișul întins. Dar călătoria noastră nu e o drumeție de plăcere. Nu trebuie să ne abatem din drum. După vreo două ore de mers, dintre munții pleșuvi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Numai că... eu nu cred în credința creștină despre care predică padres. De ce? Cumplite fapte s-au petrecut în Nueva España înainte ca padres să vină în această țară. Străinii le-au răpit pământurile indienilor de aici și i-au alungat din casele lor. Pe unii i-au omorât fără milă, pe alții i-au vândut. Peste tot au rămas satele pe care indienii au fost nevoiți să le părăsească. Acum nimeni nu mai trăiește în ele. Au rămas doar casele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și le sorbiră mirosul cu nesaț. Unii strângeau în palmele transpirate acele de pin și se bucurau de atingerea lor. Pinii răspândeau mireasma de neuitat a Japoniei. La noi în vale, strigă Ichisuke către Daisuke, cam pe vremea asta se alungă gângăniile. Ochii samuraiului se încețoșară ca și când ar fi privit spre un tărâm îndepărtat. Alungatul gângăniilor era un obicei prin care se îndepărtau bolile din vale. Datina era ca în puterea nopții bărbații să străbată toate satele de la apus la răsărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
piatră prăvăliți la pământ. Printre ele, alergau șopârle cu spinarea sclipind în soare. După-amiază convoiul poposi o vreme într-unul din aceste locuri părăsite. Băură apă din ciuberele de bambus în care o cărau și priviră duși pe gânduri câmpia alungând muștele care nu le dădeau pace. În față se întindeau aceleași câmpii unduioase, umbrite de nori. Socoteala era să străbată câmpia până la apus și să se îndrepte înspre o moșie unde să-și petreacă noaptea. În largul câmpiei, se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
amar ca fierea. Nici n-ar fi avut de ce să fie trist că-și trădează tatăl, unchiul și soția. Samuraiul clipi și scutură din cap în având grijă ca Velasco și nașii să nu bage de seamă. Încerca să-și alunge temerile din suflet. Încercă să se convingă că în curând va uita totul și că n-are de ce să-și facă griji. Astfel se încheie îndelungatul ritual al botezului. Episcopul, Velasco și unchiul lui Velasco le strânseră mâinile celor trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
sărbătoarea alungării blestemelor, zise Tanaka. Încruntarea lui obișnuită dispăruse și acum zâmbea către Nishi. Se numește „pictatul cu tuș”. Îi întâmpinăm pe cei care vor avea un an nenorocos și le pictăm fețele cu tuș. Se zice că astfel se alungă nenorocul. — Și noi avem în sat ceva asemănător, încuviință Nishi. Tinerii ard funii de paie și amestecă cenușa cu zăpadă, apoi trec din casă în casă și îi mânjesc pe toți pe față cu amestecul acela. Fetele nemăritate fug din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
el. Ca de obicei, Velasco zâmbea. Dar zâmbetul său era acum trist și neputincios. Dragii mei, răspunse el cu voce pierită. S-a întâmplat un lucru despre care trebuie să vă vorbesc. Samuraiul se uita scrutător la Velasco. Ca să-și alunge presimțirea de rău augur care-i încolțea în suflet, își întoarse fața către însoțitorii care stăteau așezați pe podea. Simțeau cu toții că ceva nu mergea cum trebuie și se uitau speriați în sus la Velasco. Ce s-a întâmplat, senior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
o să-i dea voie să se gândească la altceva. O să-și ia viața cerându-și astfel iertare pentru că strădaniile sale nu vor fi fost de ajuns. O să-și spintece pântecul. Rămas cu ochii ațintiți la Tanaka, samuraiul încercă să-și alunge repede această imagine sumbră. — Dumneavoastră ce veți face, senior Hasekura? Dacă senior Tanaka merge... răspunse samuraiul, o să merg și eu cu el. În acel moment pe chipul lui Velasco apăru pentru prima oară un surâs firav. — Ce ciudat mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și comori ce trebuiau cucerite. Pentru mine, insulele japoneze erau un tărâm al comorilor unde cuvântul Domnului trebuia sădit cândva. Columb a căutat țara aurului, dar n-a găsit-o niciodată și pe când eu, care am aflat-o, am fost alungat departe de ea. „Oh, Japonie, ținut trufaș! Știi doar să iei, dar niciodată să dai!” Timp de cinci zile am plutit de-a lungul coastei Italiei, înspre sud către portul Civitavecchia, ce se afla înafara Romei. Am ajuns acolo seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]