9,447 matches
-
fi vrut s-ajung. Mi-aș fi dorit să fiu nemuritoare, Alături de copiii mei, de mama și de tată. Eu te-am iertat pentru râul ce mi l-ai făcut, Privește-mă de ești aici, iubește-mă în sufletu-ți amar. Nu lacrima, că totul, acuma e-n zadar. La tine, n-am să mă întorc, Eu te-am iertat, dar nu pot să te uit, Chiar dacă mâine, voi fi "ascunsă", Și-acoprita-n întuneric, în mormânt... Desprinde-ți brațele de mine, ca
CÂND VOI MURI... de COSTI POP în ediţia nr. 1224 din 08 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346987_a_348316]
-
se transformase în convingere. Uitase ce pățise cu ani în urmă, și nici prin gând nu-i mai trecea că o să i se mai întâmple vreodată. Avusese dureri, dar parcă nu-l înfricoșeaseră atâta... Ce i se întâmpla de atâta amar de timp, credea că se datorează unei veri capricioase, cu temperaturi sufocante și ploi în averse urmate de căderi de grindină. Nu odată a fost prins în câmp și udat până la piele, ba au fost câteva zile când a tremurat
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
ați dat ultimul asalt împotriva nemților... și de-atunci nimeni n-a mai știut de tine, doar eu am păstrat în mine credința că n-ai murit, și am purtat haina neagră a doliului văduvei blestemate. Știi tu câte lacrimi amare am vărsat pentru tine, câte nopți n-am dormit și de câte ori am mers la geam să privesc pe uliță că speram să te văd cum vii la casa ta... Of, Andrei, de câte ori nu m-am trezit din somn în miez
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
de notație are o simplitate năucitoare care vine din profunzimea sufletului. Textele sunt la ele acasă, unde nu ai voie să strecori un vârf de ac. Viziunea cu versuri a creatorului este o reușită. Poemele-mărturisi sunt scrise cu o sinceritate amară și cu o simplitate esențializată. Sunt poezii întregi, cu înțeles adânc, cum este această superbă '' Viața ca un teatru'' dedicată D-nei dr. Nelly Nazarevici: '' Teatrul este gol și-afișele sunt rupte/De pe pereți privesc figurile trecute/Și praful se așază
LA VASILE BURLUI SCRISUL VINE CA O FORMA DE MANIFESTARE A INTERIORULUI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1222 din 06 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/347001_a_348330]
-
unui destin împlinit. Este o amplă confesiune de suflet a specialistului transplantat în altă țară, gre¬fat pe o societate mai evoluată, însă mai rece, mai in¬diferentă, care trăiește drama adaptării la un nou univers, lo¬vindu se de amare deziluzii. Romanul este structurat din două părți: I. Sub sceptrul se¬cerei și al ciocanului și II. Sub sceptrul democrației. Prima parte, mai redusă ca întindere, conține două capitole (Soarta și Reanimatul), corespunzând expozițiunii și intrigii nara¬ți¬u¬nii
PLANETA INSULARĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 910 din 28 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346189_a_347518]
-
pietrele râului de cuvinte. suntem vii și morți deopotrivă. ne ascundem ochii de gheață ai măștilor, murmurând iubirii sensurile, până la strigăt. în pumni păstrăm mototolite, poeme. timpanele ne sunt praguri, pentru sunetele imposibilelor minciuni. hai să jucăm golf pe iarba amară! ne îndulcim singurătatea... turnurile ne vor deveni rai. unul al tău, unul al meu. fără cuvinte, secunde ne învelesc. Referință Bibliografică: dans / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 421, Anul II, 25 februarie 2012. Drepturi de Autor
DANS de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 421 din 25 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346328_a_347657]
-
sunătoare Levănțică și cicoare Tu să-i pui în scăldătoare. Și cum ești frumos și falnic Ai să dai iama năvalnic Printre fete ca un crainic Ce te-așteaptă noaptea tainic Cu vin fiert pe plită-n ceainic Și bocesc amar și jalnic Că s-a dus viața de lainic! Care plânge cea mai tare Ia-o-n brațe, dă-i o floare Și pe gură-o sărutare Sui-o-n șa pe cal călare S-o desfaci la cingătoare Și
MĂI BĂIETE DRAGOBETE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 421 din 25 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346331_a_347660]
-
Acasa > Stihuri > Cugetare > IN OCHII UNEI FETE Autor: Ioan Lilă Publicat în: Ediția nr. 658 din 19 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului VERSURI venerdì 19 ottobre 2012 France N-avînd ce îi da lumii - Ca iederea sireacă - Ce în noianul vieții, Amară, se înneacă, Eu am privit spre luna Ce a-ncolțit, cățeaua, Și mi-a rănit lumina Cerșită-n van din steaua, Care răsare ziua Și noaptea se scufundă, În ochii unei fete, Strînsă în păr, sub fundă ! Toate aceste gînduri Se
IN OCHII UNEI FETE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 658 din 19 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346439_a_347768]
-
Rai ! Și nu este pasăre rară, Nici scrîșnet tandru de vioară ! Ci are viersul aromat Mai dulce ca orice păcat... Ioan LILA VERSURI venerdì 19 ottobre 2012 France N-avînd ce îi da lumii - Ca iederea sireacă - Ce în noianul vieții, Amară, se înneacă, Eu am privit spre luna Ce a-ncolțit, cățeaua, Și mi-a rănit lumina Cerșită-n van din steaua, Care răsare ziua Și noaptea se scufundă, În ochii unei fete, Strînsă în păr, sub fundă ! Toate aceste gînduri Se
IN OCHII UNEI FETE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 658 din 19 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346439_a_347768]
-
Marian Nistor (spre care m-a îndrumat administratorul-șef Dan Sîrbu), mi-a spus telephonic cum că este dreptul meu a-mi recupera cele 345 de poezii, iar dânsul mi le va trimite neîntârziat, și totuși nu sosesc de atâta amar de vrteme? -de ce se întinde această tăcere de-alungul a 9 (nouă) luni de zile? Întrebări firești pentru care administrația „poezii.biz”, măcar moral ar trebui să răspundă. Dacă cineva mi-ar sugera cum trebuie să procedez în situația arătată
CUM SE FURĂ DREPTUL DE AUTOR LA WWW.POEZII.BIZ de STELIAN PLATON în ediţia nr. 658 din 19 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346434_a_347763]
-
înțeleg, știu glasul lor, Ei vor să fim, de s-ar putea, Îmbrățișați, o, scump odor, Știi ... inima prea multe vrea! Dar nu se poate, că destinul Ne-a hărăzit iubiri fugare Și-n inimi să purtăm suspinul, Din despărțirile amare! Vor trece anii și în noapte, Când străluci-vor iarăși stele, Oricând noi vom privi la ele, Vom auzi aceleași șoapte. . . E ora când oriunde-aș fi, Vin la-ntâlnirea dintre stele. . . Lumina mea din orice zi, Tu înger scump
CEAS DE TAINĂ de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 662 din 23 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346458_a_347787]
-
necesită mult curaj sau disperare. Disperarea Danei care nu a fost înțeleasă de ai săi, care a fost victima unui bărbat căsătorit și nu a mai găsit altă cale de ieșire din impasul în care a intrat, este o lecție amară de viață, care pe tinerele care iau totul în derâdere, s-ar putea să le coste. Astfel de incidente însă, în zilele noastre nici nu mai sunt luate în seamă, ci considerate mici ghinioane, aproape amuzante. Doar atunci când se ajunge
POVESTEA DANEI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 658 din 19 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346436_a_347765]
-
suferință Am învățat să-i dau cuvântului ființă Și mă făcui cuvânt: știi totul despre mine: Robit de așteptare , visând mereu la tine... Sperând la un răspuns de bine Crezut-am c-au să vină și zilele senine. Dar cu amar văzut-am mereu același drum De colb, durere, respingere și scrum. Cu sufletul meu plâns , lovit de amintire Căutându-mi consolare , trăind numai iubire Rămân doar pentru tine: deschisă-i poarta Dar tu mă dai uitării, pecetluindu-mi soarta. Referință
IUBINDU-TE PE TINE... de CĂLIN MARTON în ediţia nr. 1105 din 09 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/346504_a_347833]
-
nr. 273 din 30 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului POEZII DE AL.FLORIN ȚENE Întoarcere M-am întors acasă, spre toamnă: râul torcea amintiri în urma mea. Pe suliți de iarbă, pe coamele dealurilor, soarele se rostogolise în brazde. O tristețe amară mă bătea cu amurguri, Că n-am mai fost recunoscut de fântâni. Iubita se rotunjise de dor și subțire floare era în sufletul mamei și-n gând. Nucul îmbătrânise și dinții de frunze cădeau tremurând. Era liniște în prispa casei
ÎNTOARCERE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346488_a_347817]
-
Deși, renasc din rădăcină Și-așa firavă, eu iubesc! Iubesc să râd când văd apusul, Iubesc să dăinui peste nopți, Să lupt și să înfrâng opusul Îmbătând chiar cu struguri copți. Iubesc să dărui primăvară Sufletului îmbătrânit, Scăldat în lacrima amară, Cu al meu vers, neprihănit. Iubesc s-adun izvoru-n cupă, Să-l redau celor însetați, Chiar dacă toamna îmi astupă Copacii goi, îndurerați. Iubesc țărâna gliei mele Chiar dacă printre stele zbor, Pot picta fără acuarele Lumea pe care o ador. Iubesc
COMPROMIS de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346496_a_347825]
-
amarnice, războaie, criză, foamete, secetă, sărăcie lucie. Să ne amintim de bădița Creangă și de ale sale reflecții umoristice: „sărac ca anul acesta, ca anul trecut și ca de când mă știu, n-am fost niciodată”. Dar nu spune aceasta cu amar, ci mai degrabă cu umor neaoș, moldovenesc. E drept că literatura n-a putut schimba fața lumii, nici măcar n-a putut să-i îndrepte relele, dar, a ajutat lumea să străbată mai ușor întunericul. Și i-a condus la lumină
ZIUA INTERNAŢIONALĂ A PERSOANELOR VÂRSTNICE. O CARTE FERMECATĂ A UNUI COPIL DE 90 DE ANI [Corola-blog/BlogPost/346470_a_347799]
-
a acordat însă titlul cu prea multă indulgență. I se reproșează doar un singur lucru acestui om: modestia excesivă. Acum, omul nostru e “boboc” între pensionari, împreună cu mulți alții. E tare supărat însă! O dată, “pe Cronos, operatorul Timpului”, glumește el amar, apoi pe stat, pe guvernanți, pe cei dinainte și pe cei de acum. N-are sentimente bune nici pentru cei care vor urma. Pensia lui nu doar că e neîndestulătoare pentru a-și continua viața la nivelul minim al subzistenței
SUNT ŞI EU ÎN CETATE (I) SAU DACĂ E MICĂ PENSIA, MĂCAR SĂ FIE... DREAPTĂ de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1105 din 09 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/346505_a_347834]
-
scrie cu ușurință. Cu cea de față are deja două cărți publicate. Susținerea editorială îi vine de la Iași, patria de suflet a literaturii. Cel despre care vorbim e, cu alte cuvinte, acum, scriitor. Și nici nu a fost altceva, atâta amar de vreme. Doina Berchină Prefața volumului Un liceu la malul mării Referință Bibliografică: Profilul autorului de Doina Berchină. Așchiuță / Aurel Avram Stănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 271, Anul I, 28 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Aurel
PROFILUL AUTORULUI DE DOINA BERCHINĂ. AŞCHIUŢĂ de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348261_a_349590]
-
striga cu disperare pierderea suferită, un bărbat înnebunit de durere că nu-și putuse salva fetele de la înec, văzându-le cum sunt înghițite de ape. În urma carului funerar o femeie gârbovită de ani și de neajunsuri, bunica fetelor, vărsa lacrimi amare pentru nenorocirea lor. Nimeni nu va ști vreodată dacă pe cei doi soți i-a ajuns un greu blestem, rostit de mama în vârstă când a fost abandonată, sau a fost Dreptatea Divină. Sătenii spun că i-a ajuns blestemul
BLESTEM SAU DREPTATE DIVINĂ de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348274_a_349603]
-
ți le ofer cu plăcere. - Multumesc, dar sunteți sărbătorită, am înțeles, iar florile... - Păstrează-le tu. Soțul meu a adus acasă foarte multe buchete. Nu duc lipsă. Am ocupat toate vazele prin apartament, dragă, a insistat ea observând zâmbetul lui amar... Ajunși lângă mașină, Anca a încercat să-l convingă pe Fănel să cheme un taxi. El s-a opus, motivând că este o oră la care șoselele sunt aproape pustii și a doua zi pleacă în misiune. - Ce naiba misiune ai
ISPITA (16) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348231_a_349560]
-
ora asta. E clar, femeie? Pleacă-n p...a mă-tii și lasă-mă odată! A oftat adânc și a coborât de pe canapea cu o senzație puternică de oboseală. Tot somnul fusese un coșmar. După ce și-a preparat o cafea amară, a lăsat-o să se răcească și a mers la baie. S-a privit în oglindă. Avea cearcăne adânci și fața-i era tristă, răvășită. "Sunt demolată rău de tot! Parcă m-a tamponat tramvaiul 14... Cu ce am greșit
ISPITA (16) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348231_a_349560]
-
-ncepu s-adune vreascuri ca făcând cu ele foc O ciupercă să prăjească, tocmai una răsărea Dar când omul flămânzește nu mai are nici noroc N-avea cum s-aprindă focul dacă n-avea foc la ea Și-a pornit amar să plângă lângă brațul de surcele Din mijlocul poieniței unde vrea s-aprindă focul; Printre lacrimile sale calde, ultime și grele Un lăstar cu patru frunze căuta să-și afle locul - Bine te-am găsit Regină fericită doar în vis
VISUL STEJARULUI de MARIUS ROBU în ediţia nr. 1011 din 07 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348300_a_349629]
-
nimicului, a banalității unor voci, pentru care odată am vrut să fiu. Acum nu mai vreau. Mi-e a odihnă, mi-e a muncă. Mă prind cu dinții de lemn de creanga de fier a valorilor. Mă rostogolesc prin iarba amară a cuvintelor. Le ascult teama de a nu fi. Mă doare glezna gândirii profunde. Mă doare un dinte. Îl păstrez. Se ridică mereu din coșul de răchită și râde laptelui nesupt din sânul stâng al existenței. Odată va fi arma
MERS de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348342_a_349671]
-
bisericească, ce cu trudă și osteneală avea grija mănăstirii, cât și pentru cel care cinstește, iubește și păzește legile lui Dumnezeu. Multe lacrimi au curs pe obrazul drept credinciosului, ce cu frică de Dumnezeu se apropie de acest loc. Mare amar și mare supărare fost-a atunci în lume doar la auzul groaznicei vești. Prin toate acestea - tristețe, amar, jale, supărare - a trecut sufletul celor trei călugări întemeietori de mănăstire. Neputând suporta ideea pierderii și distrugerii acestui sfânt lăcaș, călugării au
ŢINUT DE BASM ŞI LEGENDĂ, RENĂSCUT ÎNTRU SPIRITUALITATE ŞI DUMNEZEIRE de VASILE BELE în ediţia nr. 442 din 17 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348282_a_349611]
-
legile lui Dumnezeu. Multe lacrimi au curs pe obrazul drept credinciosului, ce cu frică de Dumnezeu se apropie de acest loc. Mare amar și mare supărare fost-a atunci în lume doar la auzul groaznicei vești. Prin toate acestea - tristețe, amar, jale, supărare - a trecut sufletul celor trei călugări întemeietori de mănăstire. Neputând suporta ideea pierderii și distrugerii acestui sfânt lăcaș, călugării au plecat, fiecare în drumul lor, rugându-L pe Dumnezeu să le ajute. Și-au luat puținele lucruri ce
ŢINUT DE BASM ŞI LEGENDĂ, RENĂSCUT ÎNTRU SPIRITUALITATE ŞI DUMNEZEIRE de VASILE BELE în ediţia nr. 442 din 17 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348282_a_349611]