5,855 matches
-
comunității pentru a supraviețui, devenind chiar un fel de „cap de clonă“? Așa vorbind, adică perpetuând, dar fără ideea de achiziții evolutive succesive, un motiv dat, ar trebui ca acum să nu amintiți, În chiar folclorul pe care-l agreează amicul meu, nimic despre plug, coasă, fântână etc. pentru simplul motiv că acestea nu existau În neoliticul care a pus bazele civilizației voastre... Drac sunt. Și vă pun În față două situații net diferite (oare): La același etaj X se „fabrică
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
plan superior. Altminteri - așa cum În Univers nu există linie dreaptă, nici voi nu veți afla dreptate În amărâtele voastre de probleme - veți Îmbogăți pe avocați. Ăștia mai zic și eu draci, nu eu. La revedereeee 3. Experiment Îl știți pe amicul meu? Acela pe care-l aștept colocatar? Ei bine, m’am milostivit de el, mai ales că dă dovadă de cooperare. Și i-am propus nu smoala ca deunăzi, ci un post de ajutor de fochist. M’a refuzat cu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
vremea nașterii primelor pluricelulare; asta ca să fiu simplistă... Așa vorbind, sunt tentată, eu, picătura de apă, să vă plâng, pe voi dar și pe alții care hălăduiesc pe sare, precum dacii lui Cristi pe oricare prunc: băgați În voi, iar amicul Cristi face din sarea brută un fel de nafură, sarea unei mări de odinioară, cu o compoziție cu totul deosebită, deci incompatibilă vremurilor de astăzi. Sunt tentată și să-i fericesc, de pildă pe franțuji ori italieni, aceia care Își
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Firesc, căci nu e prea pretențioasă cu solul; În schimb, iubește căldura, așa că limita nordică a unei podgorii În adevăratul sens al cuvântului e puțin mai sus de Cotnari. Geaba o mai Îngroapă careva, căci Însăși fiziologia se opune: Zice amicul Cristi, care Îmi urmărește cu vădit interes metamorfoza că, pe măsură ce temperatura scade, orice plantă solicită un sol mai oxidat; dar vița acționează asupra acestuia exact pe dos, ba ca una dintre cele mai redutabile, săpându-și singură groapa. E drept
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
bine: prin munții din jurul Sarmizegetusei, vița doar pârguia, iar bieții daci se țineau cu mâinile de burtă din pricina acrei poșirci. Mai bine Încă mai veneticul prun, care abia sosea, dar se cocea... și cred că’s astfel mai pe placul amicului Cristi... Doar că vreau să-i amintesc un amănunt: În țuică nu va găsi ce află În vin, anume o apă cu totul deosebită. Dacă nu crede, n’are decât să repete experiența cotidiană a bețivului medieval, căruia cârciumarul Îi
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
care a fost? Ea poate fi o convenție, precum data din buletinul vreunui moșneag născut În vremuri nu prea exacte Întru ale stării civile. Haide deci să rămân tot la Întâi decembrie, dar mai pe Înainte de era noastră. Și, cum amicul Cristi mă Înnebunește cu Triticum În loc de grâu, Felis În loc de pisică, Homo În loc de om, ajung iarăși la datul de acum, România În loc de Dacia, În fond același lucru. Înțeleg că sărbătoritul e sărac și nu poate „face cinste“. Cu sau fără asta
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
nu trebuie să mire, căci apa e o campioană În această privință. Desigur dacă prietenul Nicu n’are de gând să mă pervertească, adăugându-mă În pahar Întregind un șpriț... teamă nejustificată, căci pot ajunge cel mult ceai, spre deznădejdea amicului Cristi, nevoit să caute alt Neculai de firitisit, căci și el crede, ca și același Nică, cum că apa nu-i bună nici În ciubote... Și așa, rămân Între băuturi, spre a da În vileag niște taine ale noastre, ale
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
și același Nică, cum că apa nu-i bună nici În ciubote... Și așa, rămân Între băuturi, spre a da În vileag niște taine ale noastre, ale lichidelor care conțin apă. Chestia cu memoria nu e o vorbă deșartă, iar amicul Cristi a ciulit urechea la „șoaptele“ apei - aceeași - culese din fântână, respectiv dintr’un foraj cu mult mai adânc, pentru a afla că și eu am un biocâmp, ca și voi, iar acela e cam deficitar În fântână, dar excedentar
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
să devină o influență, deloc neglijabilă, adresată altor ființe, cu care mă voi Întâlni. Chiar oameni, mai ales că-i ispitesc În dughene și cârciumi. Și, cunoscând apetența spre deficitul energetic tipic feminină, ca și aceea spre excedent, tipic masculină, amicul Cristi n’a fost surprins că afle că apele minerale sunt feminine, că berea și apoi vinul materializează tranziția spre masculin, iar tăria e tipic masculină. Dar, În toată această desfășurare există un punct singular, chiar În mijloc, feminin și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
entropiei: apa sfințită, aghiazma. Corespondentă, Într’o altă succesiune, de metale de astă dată, În care aurul și argintul sunt deopotrivă feminine și masculine; să pomenesc de metalul verighetei? Dar să-l las pe prietenul Nicu În fața ceaiului, iar pe amicul Cristi În seama vreunui rachiu, căci oricum nu se pot Întâlni decât pe calea undelor. Dar nu Înainte de a media un „La mulți ani!“, cu toată generozitatea care mă caracterizează ca Element esențial al vieții, către prietenul Nicu și toți
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
manifesta sentimentele lui naționale. În peregrinările sale prin Europa a mai vizitat Viena și Zürich-ul, unde de asemenea a fost foarte bine primit și găzduit de studenții români. La înapoiere sa abătut din nou prin Roma unde de acuma avea amici pe care simțea nevoia să-i viziteze. A fost primit cu căldură de vechile sale cunoștințe, a fost găzduit de contele De Gubernatis care împreună cu cardinalul Rampolla l-au prezentat atât la palatul regal cât și la Vatican. VI Cu
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
de volume, gazete, reviste publicații în limba română, aduse cu atâta amar și trudă în spate pe potecile ascunse ale munților noștri, aranjate rânduri, rânduri, o parte într-una din camerele școlii primare confesionale din Oprea Cârțișoara, iar altele la amicul său Ioan Șari, au fost confiscate de prim-pretorul plasei de atunci, însoțit fiind de câțiva jandarmi. Toate au fost încărcate pe patru care, apoi transportate la Brașov unde au fost arse, iar el, Badea Cârțan aruncat în temniță și
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
de atunci, și a prinde un rând însemna șpagă peste șpagă. Parcă-l văd pe maistrul rotativei din Brezoianu cum mi-a azvârlit înapoi plicul trimis de proprietarul gazetei, oprind și mașinăria: era prea puțin! La tipografia din Bacău, un amic scriitor tot încerca să capteze interesul tipografului momindu-l cu o canistră de Fetească. Spre a scăpa de insistențe, maistrul îl invită în vestiar, deschide dulapul și-i arată un regiment de canistre rânduite ca la paradă: "Vezi ce-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
7. L-a salvat întâlnirea cu Eminescu ("Purta atunci Eminescu un palton vechi, avea bastonul subsuoară și mânca alune procurate de la Ghiță Olteanu, care ținea pe atunci, lângă Liceu, o mică dughenuță"), pe care l-a implorat să intervină pe lângă amicul său junimist Burlă, directorul școlii. Burlă a pufnit: "Nu se poate! Cu note mai mici de 7, nu se poate!" "Ei, lasă..." și-a început pledoaria Eminescu, izbutind, în cele din urmă, să obțină aprobarea exigentului director. Așa a ajuns
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
afișele de pe garduri și din tramvaie cu citate și poze ale stimaților noștri contemporani s-au lipit rânduri-rânduri de fotografii electorale. Sic tranzit... Mai rămân surprins de târzia devoalare a frecventei apartenențe a răposaților la cutare lojă masonică. Până și amicul Victor Leahu, mort în 2002, era secretar de lojă habar n-am avut! La urma urmei, este adică, a fost treaba lor. Tot aici, în Tătărași, se ajunge, cu grade, fără grade, cu lojă, fără lojă, cu doctorat, fără doctorat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
acela ce pune ștampila pe buletinul de vot nu-i o "locație" și nici (eventual) reper temporal. Din pricina radioului care, cum spuneam și cu alt prilej, are capacitate de normare lingvistică net superioară tuturor academiilor din lume pecinginea se extinde. Amicii noștri nu mai sunt sunați, la telefon, de Vasile, ci "de către" Vasile, faultul nu-i făcut de Șuleap, ci "de către" Șuleap. De unde și până unde și, mai ales, de ce? Simplu: din pricina elementarei lipse de cultură. Cel ce nu-i sigur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
altei gogomănii: dublarea amărâtei de CA (când prepoziție, când adverb) cu un stupid, ilogic și parazit ȘI: "ca și". Din câte am putut observa, prostia căci despre asta-i vorba s-a lățit ca (și!) pecinginea, cu uimitoare rapiditate. Am amici profesori universitari și mi-e jenă să le atrag atenția, unora, că a-l scoate total din pâine pe "ca", spre a-l înlocui ilicit cu "ca și" e-o eroare ce ține, iertat să fiu, nu numai de un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
n sucevean ardelenizat, Radu Mareș (s-a născut la Frasin, trăiește la Cluj, publică la Timișoara) semnează o carte întru totul remarcabilă "Manual de sinucidere" pe care am izbutit s-o citesc abia la trei ani de la apariție, datorită unor amici ce-o primiseră cu dedicație de la autor în librării, n-am văzut-o. E-o istorie a revistei "Tribuna", ilustrând "incrementa atque decrementa" (apropo de opera lui Cantemir) unei publicații având evidentă similitudine și chiar simetrie cu destinul revistei ieșene
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
pe lângă Livia ca să schimbe evenimentele sau poate că nici n-a încercat. De altfel, scumpa mea soție nu mi-a răspuns un rând la scrisorile ce i le-am trimis. Lipsa mea n-a provocat nici o tulburare și nici un poet amic nu m-a deplâns cu disperare în versurile lui. Au fost de-ajuns puține zile pentru a se șterge orice amintire a mea. Cușcă Îmi doresc numai ca libertatea obținută să nu devină o altă cușcă pentru mine. Încetineală Acest
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
că experiența mea directă de viață în cadrul acestui sistem mă va ajuta. Așa cum am spus, locuiesc într-un bloc de militari, iar părinții prietenelor mele lucrau în acest sistem. Mai mult de atât, în perioada adolescenței mele grupul meu de amici era compus din fete din liceul meu și băieți din cadrul liceului militar. Mă simțeam o ciudată tocilară plină de viață în preajma băieților din liceul meu, așa că atunci când am ajuns să îi cunosc mai bine pe cei din liceul militar mi-
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
călugăr și cartograf în serviciul ducelui René al II-lea de Lorena (1451-1508). Redactând o lucrare de geografie, acesta propunea denumirea de America pentru noul continent pe care credea că l-a descoperit Amerigo sau Alberico Vespucci (1454-1512), navigator florentin, amic și rival al lui Columb, primul care a vorbit de o mundus novus, într-o scrisoare adresată lui Lorenzo de Medici în 1505 sau 1506. Cartea călugărului de la Saint-Dié, carte pe care a fost însărcinat să o prefațeze, a luat
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
a societăților biblice, presiune alimentată de o întreagă literatură edifiantă (printre care și faimosul John Barleycorn al lui Jack London)127. Această lege interzicea cumpărarea, fabricarea sau transportarea băuturilor alcoolice. Era voie să bei acasă la tine sau la un amic, să cumperi băutură în baza unei autorizații medicale, în limita a 0,473 litri o dată la zece zile. Însă nimeni nu avea voie să posede băutură în afara domiciliului său, fie că o primea sau o oferea, să o aducă în
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
era alarmă de exercițiu (alarmele de exercițiu erau doar pe unitate sau subunitate), ci una ce privea cel puțin microgarnizoana. Erau trei semnale lungi și trei scurte, parcă. M. M.: Da, da. Șuierau prin cazarmă. S. B.: În acel caz, amicul Jorj a trebuit să fugă în PC, la post, iar eu în Baterie, unde aveam misiune la alarmă. În momentul acela, ofițer de serviciu era locotenentul major Ilie Roșu, pare-mi-se. M. M.: Îl știu. S. B.: Alarma l-
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
îngroșat, după niște șabloane, cu dermatograf. Urmau apoi cifrele de la carourile mici. Când trebuia să le schimbi, aveai de șters acolo o grămadă, iar apoi să le rescrii tot îngroșat. Era ceva de lucru, mai era și presiunea momentului și amicul meu era singur. M-a chemat imediat: "Vino și dictează-mi codurile!" Dar eu aveam treabă și în Baterie. Am avut câteva trasee Baterie-PC. După ce i le-am dictat, l-am lăsat să le mai picteze el. Apoi au venit
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
obliga să-i spun de câte ori mă adresam: Domnule profesor, pentru că era înainte de toate un dascăl de literatură. L-am cunoscut la „Sburătorul” și cred că și acum resimt glacialitatea privirii sale. Era o ființă ce se împrietenea greu deși avea amici numeroși și nu de puține ori a fost afectuos chiar cu subsemnatul. În jurul său roiau poeți și literați amuzanți între care cel mai drag i-a fost Tonegaru, atât de devreme plecat dintre noi. Trona în saloanele literare cu virtuozități
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]