8,976 matches
-
a lui Manet, cât și a unui Georges de Feure, precizată în special în Panourile decorative, ca și influența Jugenstilului în ductul sinuos, senzual al ilustrărilor pentru revista Ileana; Pallady este elevul lui Gustave Moreau, iar primele sale picturi poartă amprenta unei sensibilități decadente, și chiar și atunci când pictorul își găsește propriul său drum, răzbat în pictura sa aluzii livrești, prezența cărților, în speță Les Fleurs du Mal a lui Baudelaire, figurând un simbolism latent, metabolizat în noua formulă plastică; pictura
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
asociației artistice menționate mai sus. Revista Rampa, de asemenea asigură un spațiu generos criticii de artă și prezentării unor expoziții și artiști plastici cu reproduceri selective a operei lor. Uneori, unor tablouri sau sculpturi dispărute le aflăm aici o unică amprentă prin reproducerea lor. Alexandru Bogdan-Pitești se folosește de ziarul Seara pe care-l conduce cu începere din 1910, utilizându-l atât ca o armă politică, cât și ca o publicație literară, bizară hibridizare, nu însă și pentru excentricul estet. În
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
care uzează G.D. Mirea, Kimon Loghi, Ștefan Popescu etc. Simbolismul european, dar și cel al Central și Est-european reconsideră elementul mitologic și cel al folclorului național pe filiera sensibilității romantice, însă basmul, spre exemplu, servește unei ilustrări cu o puternică amprentă decorativă, iar în cazul lui Kimon Loghi dar și al lui Ștefan Popescu avem chiar un mixaj de elemente care corespund unui bazin mitologic și stilistic diferit, fapt creator de insolit în tablourile lor. Chiar și numele revistei Ileana face
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
neapărat un stil decadent cum ne propune John Reed, ci unul care devine un limbaj comun pentru întreaga cultură europeană sub diferitele sale denumiri, Art-Nouveau, Modern Style, Jugendstil, Secession. O mare parte din temele decadente se regăsesc ilustrate cu această amprentă stilistică sau printr-un decorativism specific, astfel că se stabilește o relație aproape simbiotică între hiperrafinamentul decadentismului și estetica curbilinie a "Stilului Modern" denumit uneori și Erotic Style. Această disociere nu rămâne străină de apariția unui stil nou, modern, secesionist
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cu toate că pictorul nu a dat curs invitației sale de a expune în cadrul saloanelor rozacruceene. Ca și pentru Moreau, pictura italiană și romanticii Chassériau, ale cărei fresce de la Curtea de Conturi (1848) îl orientează spre pictura monumentală, și Delacroix își pun amprenta asupra formației sale. Alegorismul picturii sale, ca și o iconografie clară fac deosebirea între el și Moreau, ale cărui picturi închid un sens mistic, ezoteric. Nicole Tuffelli plasează diferența pe baza raportului dintre linie (Puvis de Chavannes) și culoare (Gustave
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
XIX fixat în formalism. [...] Böcklin, literalmente, dă un corp mitului, îl vivifică..."70. Acest revival aflat sub semnul Secesiunii, atât în Imperiul Austro-Ungar, cât și în Germania, insuflă culturii greco-latine, circumscrisă valorilor apolinice, spiritul dinonisiac al unei modernități care poartă amprenta sensibilității simboliste și decadente. Această metamorfoză subtilă era excelent dramatizată de către Thomas Mann în romanul său, Moarte la Veneția (1912). În opinia lui Rodolphe Rapetti, Böcklin "privilegiază aspectele violente ale fabulei, la care adaugă ceea ce-i inspiră o vis comica
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ci condensează diverse impresii pe care le primește spiritul artistului pentru a crea o lume nouă și diferită, dirijată de propria sensibilitate. În cazul acestui tablou, starea interioară este amprentată de un sentiment de recluziune, de refuz al realității"73. Amprenta interiorității și invitația la un memento mori combinate cu o delectatio morosa conferă tabloului și o notă decadentă, amplificată și de stranietatea peisajului cu valențe claustrale și litificate într-o rigor mortis care afectează tot ceea ce se află în jur
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o mulțime de teme mitologice, majoritatea necreștine. O interesantă paralelă între biografia și pictura sa o realizează Patrick Bade, etapa unei iubiri extraconjugale tumultoase, traumatizante cu episodul unei tentative de sinucidere lamentabil eșuate pentru Mary Zambaco pare să-și pună amprenta asupra câtorva din picturile sale. Relația se regăsește cuantificată cultural la nivelul paradigmei simbolisto-decadente, unde feminitatea a devenit problematică, virtual punitivă sau supusă unor exacțiuni care ascund adesea sub masca pietății o notă de sadism. Patrick Bade remarcă fascinația lui
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de basm nu invocă un basm anume, ci lumea basmului ca atare, caracterul evocator asociindu-se unui simbolism difuz și atmosferei de mister pe care o degajă personajele angajate într-un ritual a cărui semnificație rămâne inaccesibilă. Întreaga compoziție poartă amprenta stilistică și emoțională a Jugendstilului, care a contribuit definitoriu la formarea pictorului. Articolul "A zecea expoziție a "Tinerimei artistice"", apărut la rubrica "Cronica artistică" din Ilustrațiunea Română, I.R. oferă o serie de detalii despre pânza destinată să decoreze "Escalierul" vilei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în acest sens, susținând dezvoltarea acestei ramuri și a unei școli și se vede alături de Brâncuși în avangarda artei românești, inițiatoare a unui sector artistic nou. Mina Byk Wepper este un caz interesant al postsimbolismului românesc, faza sa simbolistă purtând amprenta indelebilă a profesoarei de la Școala de Belle Arte, Cecilia Cuțescu-Storck. Simbolismul gauguinizant al Ceciliei Cuțescu-Storck cu influențe prerafaelite mai ales din direcția unui Burne-Jones devine manierism, un simbolism mimetic la tânăra sa elevă, care pictează panouri decorative a căror similitudine
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o privește pe Mina Byk Wepper, nu avem la dispoziție decât aceste reproduceri, de o calitate mediocră. Marian Constantin atrage atenția asupra a trei panouri decorative ale pictoriței, dintre care unul singur este datat cu anul (1)918, panouri purtând amprenta unei sensibilități simboliste. În concepția acestor panouri este decelabilă influența Ceciliei Cuțescu-Storck, mai ales în direcția simbolismului gauguinizant pe care-l practică artista, manieră informată de o sensibilitate Art Nouveau. Mina Bick Wepper îi fusese elevă Ceciliei Cuțescu-Storck la Școala
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
1921- 1931 a avut loc la Paris pe 13 martie 1936, avându-l ca libretist pe Edmond Fleg. Folclorul devine echivalentul prestigios al mitologiei greco-latine, având în plus avantajul de a fi o cultură vie în măsură să ofere o amprentă identitară culturii moderne. Arta simbolistă românească va oscila ca pretutindeni în Europa între utilizarea bagajului mitologic greco-latin de întrebuințare cultă, un fel de lingua franca a artei plastice de la clasicism la simbolism, a bagajului mitologico-folcloric "național" deja pus în valoare
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lor au curburile grațioase ale moliciunii levantine și abandonului senzual pe care îl regăsim în tablourile cu subiect oriental, în special cele înfățișând haremuri sau scene de orgie. Universul basmului, în expresia pe care i-o conferă viziunea loghiană, poartă amprenta indelebilă a unei feminități enigmatice, a unei senzualități latente, a unei grații coregrafiate minuțios, de care se contaminează și puținele personaje masculine, cum este bărbatul din prim planul tabloului, care poartă flori galbene în păr și o brățară aurie pe
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
von Stück, face o primă călătorie la München, în 1897, ca apoi să viziteze în repetate rânduri Viena și Dresda -realizează compoziții cu subiect fantastic, în care mitologia greco-latină acompaniază discret temele folclorului authton. Din cele patru cicluri care poartă amprenta simbolismului, Îngerul morții (1910-1911), Quartetul (1900) și Corul de copii, Hora ielelor (1900, Muzeul Brukenthal, Sibiu), ultimul este dedicat acestor creaturi fantastice ale pădurilor, făpturi feminine de o frumusețe stranie. Prezente în mitologia populară, Ielele țin locul sirenelor, naiadelor, nimfelor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
personală la Berlin. În ce privește subiectele de basm, Ștefan Popescu reușește o sinteză între decorativismul Jugendstil sau Stilul 1900 cu estetica sa curbilinie, dominat de abundența ornamentului vegetal și pictura bizantină. Inluminurile cu subiecte din basmele române expuse în 1901 poartă amprenta interesului tot mai pronunțat al pictorului pentru arta bizantină. Gh. Oprescu, care a văzut expoziția, îi face o descriere în linii generale, însă, prin prisma prejudecății care descalifică artele decorative ca arte minore, criticul de artă se arată reticent, considerând
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lui"227. I. Teodorescu remarca tocmai juxtapunerea temei împrumutată basmului românesc cu cadrul "feeric" al peisajului breton, exact ceea ce disocia cu acribie Paul Constantinescu, castelele al căror stil arhitectonic corespundea unei medievalități occidentale de personajele extrase din basmul românesc, purtând amprenta vestimentară a stilului bizantin din pictura murală a bisericilor din Nordul Moldovei, caz similar cu cel al lui Kimon Loghi ale cărui "citate" din Böcklin ne dau măsura unei "intertextualități" picturale pregnante în tablourile sale. Nu despre un fenomen de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
490 x 0,960 cm, semnat și datat în partea dreaptă jos în tuș negru cu penița: Theodorescu-Sion, 1911), ilustrează atât sub raport stilistic, cât și tematic, influența pe care o exercită arta decorativă bizantină asupra pictorilor români ai timpului. Amprenta stilistică bizantină este la Theodorescu-Sion chiar mai apăsată decât la Ștefan Popescu prin aspectul de friză pe care-l ia aceast tablou. Motivul de basm se încarcă de un hieratism enigmatic al figurilor, cele șapte fete de împărat apar încadrate
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cal alb, ținând un drapel ca pe o lance. Corpul ei, urmând liinile de forță ale galopului, se dizolvă în siajul violent, sugerând inconsistența unei apariții care ghidează armata în plin atac. Celălalt tablou reprodus are o și mai marcată amprentă simbolistă, amintind de tabloul lui Verona, Speranța. În mijlocul unui amalgam turbionar de trupuri topite în indistinct, din care abia se disting câteva figuri emaciate, se ridică o apariție prelungită de același siaj alb, o femeie cu mâinile împreunate patetic în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
studiu interesant ne oferă Iulian Costache cu Eminescu. Negocierea unei imagini, chiar dacă criticul se referă cu precădere la imaginea "literară" forjată de critici și publiciști și nu la cea "vizuală" desprinsă din artele plastice. Ultima etapă a existenței acestuia poartă amprenta tragică a periplului dantesc prin bolgiile saturate de suferință ale existenței. O serie de amănunte sordide consemnate în diverse mărturii 259 configurează acest portret mizerabilist, naturalist, al degradării fiziologice, la care se adaugă cu prisosință altele 260 ulterioare decesului, care
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
262. Deja opera lui Filip Marin, care-l are ca subiect pe Mihai Eminescu, ilustrează clivajul fondator care va marca aria reprezentării. Sculptorul realizează mulajul după chipul poetului pentru masca mortuară, pe care Ion Frunzetti o găsește dezagreabilă, deoarece poartă amprenta nu a unei suferințe spiritualizate, masca "hiper-eonică" (Popescu-Gogan), ci al uneia care deformează grotesc trăsăturile poetului până la rictusul macabru. Dualismul reprezentării este recuprabil prin tensiunea între naturalism și simbolism, pe punctul de a fi angajate polemic. Proiectul unui triptic monumental
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cele trei ipostaze reprezentative care vor fi actualizate de diverșii artiști. Sensibilitatea rodiniană a sculptorului îl orientează către reprezentarea unei figuri daimonice, precum în Luceafărul, unde figura poetului apare excizată la suprafața unui bloc compact, neregulat, de bronz, asemeni unei amprente fosile. În jurul chipului, mască fulminantă, se disting contururile delicate ale unor reverberații în masa poliedrului, ca și cum sculptorul ar fi vrut să sugereze coagularea formală, ieșirea dificilă din indistinctul materiei, "din genuni", "din ale haosului văi", metamorfozele succesive ale Luceafărului în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
chipul demonului. Frumusețea acestei măști trece dincolo de orice relevanță fizică, adevăratul chip al poetului este cel al demonului-daimon al tradiției platoniciene, lucifericul Hiperion, tentat nu de orgoliul unei suveranități absolute, ci de perisabilitatea ființei umane asupra căreia timpul își pune amprenta ireversibil. Zeii tânjesc uneori să devină oameni. Melancolia daimonilor eminescieni se înrudește cu tristețea demonilor vrubelieni. Adriana Șotropa analizează cele două figuri ca sintaxă monstruoasă, tipică unei sensibilități simboliste, sesizând și o deformare anatomică a craniului figurii masculine, fapt care
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
formă, atât de plastic reliefată de sculpturile sale cu Himere. Capul lui Eminescu se desprinde rodinian din această masă de trupuri înlănțuite în materie printr-un efort de sublimare estetică, iar Frunzetti înregistrează expresia monstruoasă a dualității constitutive, hibridul, purtând amprenta unei androginii subversive, un "Eminescu-gorgonă". "Marele Paciurea, mergând pe linia obedienței absolute față de dicteul propriei sale fantezii bântuite de himere, făcuse un Eminescu-gorgonă, un cap spectral, de umbră a hadesului, țâșnind lumini din bezna bolgiei lui cu șerpi dantești, înconjurat
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în siajul liricii eminesciene. Supralicitând, criticul Popescu- Gogan susține chiar o afinitate structurală a pictorului cu poezia lui Eminescu astfel încât: "Poetica petrașciană este o poetică eminesciană prin excelență..."280. Într-adevăr, o mare parte a picturilor cu caracter simbolist poartă amprenta acestei afinități: o "pictură-poem" (Popescu-Gogan) Scrisoarea IV (1897) o nocturnă, Oră de dragoste (1904), un moment din "Luceafărul", Seară de dragoste, Nud la malul mării (1931)281, Natură moartă (1935) și Flori (ofrandă lui Eminescu) (ulei pe pânză, 1,708
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
artistul, pensula și mâna întrețin o relație simbiotică. Ne aflăm în fața unei epifanii a artistului, dar și a reflectării ca efect secundar a unei sensibilități maladive în acord cu sensibilitatea artistică, descifrabilă în expresia acestui chip ușor emaciat care poartă amprenta corozivă a unei suferințe resemnate, un Ecce Homo dolorist. Într-un alt autoprotret apare ținând o țigară aproape complet fumată, privirea sa are acum o intensitate aproape insuportabilă, semn al unor puternice combustii interioare. În Autoportretul din 1907 (desen) chipul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]