5,016 matches
-
abolire a referinței directe la ființa lumii denotate, ca suspensie a oricăror determinații ce califică semantismul staticii și al împlinirii autosuficiente, așa cum întâlnim în poemul Umbra et pulvis 21: "Taci îngere. Clorofila e răzbunată./ Trupul meu vinovat se dizolvă-n amurg./ În albia formelor lumea abia mai înoată./ Apa arde. Malurile râului curg". O lume destrămată, dizolvată în absența luminii, în golul tăcerii și al transcendenței interzise. O lume oarbă care abia mai există în "albia formelor", își pierde conturul explicit
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Focului spre cenușile mume./ Drumul înapoi"52. Nevăzutul este departele dinapoia vederii, calea întoarsă în originar, resorbită în izvorul din care tot văzutul începe să ființeze. "Totul curge-ntr-acolo": "Curge muntele și abisul, steaua curge către/ Stingerea sa, curge amurgul și viforul,/ Curg ploile spre semințele lor: norul/ Curge spre neființă, vine marea spre țărm"53. Vederea trebuie să se întoarcă spre sine, să coboare în adâncul nevederii pentru a putea lua totul de la capăt. Ea se afundă în departele
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
înșela însă dacă am crede că imaginea acestui început nesfârșit este o lumină care aduce totul la vedere. În trupul poetal al imaginii începutul e nevăzutul, experiența apofatică a unei absențe, precum în poemul Spun apei: la-nceput a fost amurgul de Mircea Ciobanu 35: "Spun apei: La-nceput a fost amurgul/ și lucrul însuși era umbră". Ce aparență de lume se afirmă în chiar negarea vizibilului, în imposibilitatea imaginii? Amurgul nu e tocmai semnul trecerii spre invizibil a lumii care
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
o lumină care aduce totul la vedere. În trupul poetal al imaginii începutul e nevăzutul, experiența apofatică a unei absențe, precum în poemul Spun apei: la-nceput a fost amurgul de Mircea Ciobanu 35: "Spun apei: La-nceput a fost amurgul/ și lucrul însuși era umbră". Ce aparență de lume se afirmă în chiar negarea vizibilului, în imposibilitatea imaginii? Amurgul nu e tocmai semnul trecerii spre invizibil a lumii care, acum, nu arată decât umbra propriei ființe? O lume dezertată de
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
absențe, precum în poemul Spun apei: la-nceput a fost amurgul de Mircea Ciobanu 35: "Spun apei: La-nceput a fost amurgul/ și lucrul însuși era umbră". Ce aparență de lume se afirmă în chiar negarea vizibilului, în imposibilitatea imaginii? Amurgul nu e tocmai semnul trecerii spre invizibil a lumii care, acum, nu arată decât umbra propriei ființe? O lume dezertată de lucruri, lipsită de conturul unei existențe profilate în lumină. Și totuși un lucru își întinde umbra doar ca interpunere
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
încercare a nevederii, suprema desfacere din pânza vizibilului: "și pune-mă cu orbii la-ncercare/ - și dacă ochiul meu va cere suma/ staturilor cu pulberea, și dacă/ voi zice încă: Vie-n lucruri soare!/ - așează-mă din nou în lungi amurguri". În ochi nu mai coboară imaginea lumii cuvântate, nu mai odihnește - limpede - soarele ființei. Tot ce se zice în lumina lui e interzisul noii arătări. Ochiul nu mai cere decât profunzimea de nevăzut, se așază în sfârșit în lumea care
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
rafinare și de sublimare întâlnim în poemul Feofan. Slavă de Nichita Danilov 77: "Unghiile mi-au ruginit/ asemenea frunzelor arțarului/ și oasele mi s-au subțiat/ asemenea pietrelor/ peste care curge râul Lethe". În aparență, decrepitudinea marchează corpul ajuns în amurgul existenței, dar nu ar fi decât un exemplu particular al unui adevăr general uman, dictat de timpul care ne apropie de moarte. Nu de această moarte este vorba, nu de existentul macerat de ireversibil, adus până în pragul neființei. Trupul își
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
chip este un non-evident neîntrupat în vizibil, nevăzut ca atare în sensibil. Trupul nu mai e acum decât forma însuflețită de modelul pe care îl primește la sine: "[...] Mie însumi îmi sunt/ râu și murmur/ ce înalță imnuri de slavă/ amurgului pur". Redus la ființa de râu și de murmur, trupul nu e nimic în sine, nu e pentru sine; el însuși nevăzut, curge în ființă, ia ființă în slava altuia pe care - prin sine - îl pune în vedere. Nu e
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
nu se pune pe sine în vedere, ea arată și spune ceva: pune în lumină. Trimitem la interpretarea acestui poem în cartea noastră Înțelegerea albă. Cinci studii de hermeneutică fenomenologică, Editura Paralela 45, Pitești, 2012, pp. 184-187. 16 Mi-aștept amurgul, în vol. Poemele luminii. 17 Autoportret, în vol. Nebănuitele trepte. 18 Risipei se dedă florarul, ciclul Corăbii cu cenușă; Nu sunt singur, ciclul Vârsta de fier, în vol. Poezii, ed. cit. 19 Facere ce exprimă "năzuința formativă" (nisus formativus) la
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
o conștiință ce-și datorează dezidentificarea de tot (și mai ales de limbaj) pentru a nu se identifica decât cu tăcerea" (Basarab Nicolescu, Michel Camus, Rădăcinile libertății, Editura Curtea Veche, București, 2004, p. 21). 12 Cf. "Heidegger și poezia ca amurg al limbajului", în Gianni Vattimo, Dincolo de subiect. Nietzsche, Heidegger și hermeneutica, Editura Pontica, Constanța, 1994. 13 Interpretarea noastră are în vedere poemele de tinerețe ale lui Ion Barbu, publicate în periodice între anii 1918 și 1921, în Versuri și proză
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
de adâncime unde filosofia întâlnește poezia: "Filosofia ce vine de departe sună poetic, deoarece orice chemare devine vocală în depărtare. (...) Totul devine astfel în depărtare poezie, poem. Actio in distans. (...) De aici rezultă natura noastră arhipoetică. Poezia nopții și a amurgului" (Brouillon-ul general, în Novalis, Între veghe și vis. Fragmente romantice, Editura Univers, București, 1995, p. 194). 21 Dacă oglindirea trimite până departe "în poveste", aceasta tot conform uneia din intuițiile lui Novalis, căci basmul pune cel mai bine în depărtare
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
acest caz, mimêsis-ul e pus în beneficiul icoanei, "al unei imagini în care fuziunea între simțul intelectiv și sensibil (...) a asumat în sfârșit mimêsis-ul doar ca "urmă" și ca "parusie" epifanică" (Anca Vasiliu, Despre diafan, ed. cit., p. 318). 86 Amurg de toamnă, p. 161. Aceasta e pustiirea, smerirea, "umila neființă" care coborându-se izbutește să se înalțe la vedere. "A te coborî înseamnă, în raport cu greutatea morală, a urca. Greutatea morală ne face să cădem spre înalt" (Simone Weil, Greutatea și
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
că se apropiaseră prea mult, la o distanță ce depășea limitele de focalizare ale ochiului uman, și că, nefocalizate, împrăștiate, razele luminii favorizau nesancționate treceri de frontieră între real și imaginar. Nu în ultimul rând, agitat de briza mării, aerul amurgului modifica și el fără jenă indicii de refracție dinaintea celor două perechi de ochi. Cât despre dilatarea pupilelor blondei, nu e sigur decât că mirarea juca un rol neglijabil. Odată readus la sine de cântecul binefăcător, Rică răsturnă hotărât clepsidra
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
chipeșului tânăr avea tot dreptul să-și demonstreze măcar virtuțile apetisante și digestive. La ora șapte punct, steaua norocoasă a lui Rică urcă pe cer cu tupeu solar și zor taurin, insinuând cu coarnele o paranteză în timpul astronomic ordinar, de amurg dedat delectabil tabieturilor. Un început gemând de potențe ignorate se opinti preventiv în bezna încă distantă, invizibilă de la nivelul pământului, dar în curs de venire. La orice s-ar fi așteptat Ondine, numai la un spectacol privat de scamatorii, nu
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
de firesc. Fu depășit încet de-o navă împinsă solemn de remorchere înspre mare. Lung și înalt, ro-ro-ul Baltic Ace ecrană câteva minute bune soarele în agonie, plonjând în dreptul său malul Rinului într-o obscuritate și mai deasă decât a amurgului înconjurător. Cei doi drumari își ținură astfel companie vreme de-un schimb prelung de tăceri. Către sfârșitul lui, când Ian se pregătea să iasă din umbra lunecoasă ce-l mângâiase sărind peste el ca un funambul nerăbdător, vaporul slobozi un
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
intelectual? Problematică exprim? destul de bine nelini?tea german? �n fă?a proceselor de ra?ionalizare care au afectat societ??ile moderne ?i au pus �n pericol (ascensiunea socialismului este o dovad?) organizarea comunitar? ?i valorile sale. imensul succes repurtat de Amurgul Apusului a lui Spengler, �nc? de la publicarea să �n 1918. Propagandă de r?zboi a zugr?vit acest conflict că pe unul care opune idealurilor �nalte ale germanilor (cultură), materialismul ?i egalitarismul anglo-saxon (civiliza?ia). Astfel, nu este surprinz?tor
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
avut inteligența și delicatețea să le redea în chiar cuvintele venerabilei eroine. Scene de pomină ca acea aterizare forțată în spatele frontului, în câmp, în stepă, cu riscul apariției unor partizani... Femeie-pilot încercând disperată să repare singură avaria când apare, în amurg, ca un deus ex machina, automobilul unui ofițer de artilerie care o ajută să repare motorul pentru a decola din nou înainte de noapte! Și câte altele, sub ploi, ninsori, viscole. Te minunezi. Nu voi enumera aici pe toate aceste eroine
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
pregătit mămăliga și scrobul, eu am strâns ierburi pentru cele trei fumare, două în fața colibei și unul în spate. Vara, în locurile de șes și baltă, nu se poate trăi fără aceste focuri care dau mult fum, de cum se lasă amurgul până târziu după miezul nopții, când se potolesc țânțarii. Mâncarăm și ne așezarăm în latura colibei dinspre gârlă, la odihnă. De după înălțimile de peste Prut, se ridica o lună mare și roșie din baltă și de peste tot un cor imens de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
specială, care aduce gestul, sentimentul, starea, tăcerea, lumina ochilor, apropierea trupurilor În cuvânt: erosul Începe și sfârșește În Lexicon: ,,A venit să-i primesc/ Sufletul/ În arborii mei de iarnă/ I-am povestit despre/ Poezie și șansa/ Tăcere sub fruntea amurgului/ Mi-a Întins mâna către/ Cu Întrebări și vestigii/ Din manuscrisele trecutului/ S-au Închis brusc/ Toate căile/ Spre/ Cel mai tânăr filosof/ Al timpului zero/ Am povestit alături/ Despre atingere/ În abstractul fără chirie/ Din Lexicon/ De atunci/ Ne
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
de istoria sociologiei. Gândirea socială din filosofia medievală este justificat înscrisă în universul gândirii fondatoare a sociologiei. Bibliografie Le Goff, Jaques, Civilizația Occidentului medieval, Editura Științifică, București, 1970 Gilson, Étienne, Filozofia în Evul Mediu, Editura Humanitas, București, 1995 Huizinga, Johan, Amurgul evului mediu, Editura Univers, București, 1970 Mureșean, Ovidiu, De la antichitatea târzie la amurgul evului mediu, Editura Todesco Cluj-Napoca, 2006 Nistor, Octavian, Gândirea evului mediu. Antologie, Editura Minerva, București, 1984 Pavel, Constantin C, Problema răului la Fericitul Augustin, Editura Institutul Biblic
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
gândirii fondatoare a sociologiei. Bibliografie Le Goff, Jaques, Civilizația Occidentului medieval, Editura Științifică, București, 1970 Gilson, Étienne, Filozofia în Evul Mediu, Editura Humanitas, București, 1995 Huizinga, Johan, Amurgul evului mediu, Editura Univers, București, 1970 Mureșean, Ovidiu, De la antichitatea târzie la amurgul evului mediu, Editura Todesco Cluj-Napoca, 2006 Nistor, Octavian, Gândirea evului mediu. Antologie, Editura Minerva, București, 1984 Pavel, Constantin C, Problema răului la Fericitul Augustin, Editura Institutul Biblic, București, 1996 Vlăduțescu, Gh., Filosofia primelor secole creștine, Editura Enciclopedică, București, 1995 * 3
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
fruntea încântă și răpește. Cel puțin în acest moment, Horațiu înclină mai degrabă spre a doua ipoteză : amară cugetare !... fior de-al iernii vânt ! Voi puneți amorțire pe-al inimei avânt,/ Și umbra îndoielii pe orice nălucire,/ Căci ziorile cu-amurgul nu pot avea-ntâlnire (I 5). Problema vârstei poetului este reluată în dialogul cu Neera, hotărâtă să-l convingă să devină cântărețul și admiratorul ei. Horațiu o complimentează pe tânăra vrednică să-i fie muză (Tu ești inspiratoarea poeților, tu
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
socoti atrăgător (Și ea, și ea in mine numai poetul vede). Chiar dacă, așa cum spune Neera, un geniu vârstă n-are, muritorilor le e dat să parcurgă un curs firesc al vieții, cu etape de neconfundat : omul e mâhnit/ Când în amurgul vieții pășește neoprit.../ În tainele naturei e lege ca să zboare/ Amurgul către noapte, aurora către soare (I 6). În fața pretorului Postum, mereu înflăcărat de focul nebunei tinereți, Horațiu susține, evitând să-și deconspire noua pasiune, că nu mai nutrește astfel
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Chiar dacă, așa cum spune Neera, un geniu vârstă n-are, muritorilor le e dat să parcurgă un curs firesc al vieții, cu etape de neconfundat : omul e mâhnit/ Când în amurgul vieții pășește neoprit.../ În tainele naturei e lege ca să zboare/ Amurgul către noapte, aurora către soare (I 6). În fața pretorului Postum, mereu înflăcărat de focul nebunei tinereți, Horațiu susține, evitând să-și deconspire noua pasiune, că nu mai nutrește astfel de avânturi juvenile : Postum, ești încă tânăr și inima-ți tot
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
soare (II, p. 212). Servitoarea relatează însă pregătirile rituale funebre (baia, înveșmântarea în alb) săvârșite de Alkestis când a simțit că seara e aproape (II, p. 213). Cei din asistență, care au observat că pe luciul apei s-a întins Amurgul și se apropie seara (II, p. 214), sunt cuprinși de spaimă la sosirea cuplului regal : Priviți ce umbră deasă s-abate asupra lor !/ O aripă imensă de vultur (II, p. 215). Remarcând proiecțiunea de umbră a aripilor Îngerului, Alkestis se
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]