27,361 matches
-
specii bacteriene cu organismele superioare în scopul realizării unor funcții (digestie, imunitate, etc.). Plantele, la rândul lor, sunt singurele viețuitoare capabile să sintetizeze hidrocarbonatele și să asigure nevoile de oxigen prin fotosinteză, datorită existenței fermentului verde (clorofila), fără de care lumea animală nu ar exista, nefiind capabilă să-și asigure cea mai importantă sursă de energie - hidrocarbonatele. Deși fosilele descoperite au demonstrat succesiunea vieții pe pământ, ele nu aduc mărturii în favoarea transformismului decât doar diferențe de adaptare în cadrul aceleași specii și constatarea
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
să nu presupună descompunerea chimică a alimentelor, absorbția și asimilația prin procese fizicochimice la nivelul aparatului digestiv în alcătuirea căruia intră organe special adaptate acestui scop, structuri care să nu se regăsească mai mult sau mai puțin asemănătoare în lumea animală. Elementele evolutive țin de specia la care ne referim și numai în cadrul ei există variații adaptative funcție de exigențele mediului de viață. Atât morfologia vitală cât și fenomologia vitală presupune structuri și mai ales mecanisme ce se întâlnesc la întreaga scară
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
de la forme inferioare pentru a asigura evoluția unor specii mai evoluate, deci mai întâi a formelor celor mai simple (bacterii), apoi progresiv protiști, fungii, plantele și în cele din urmă animalele, înlănțuire în timp absolut necesară, pentru că viața la scara animală superioară este de neconceput fără existența etapelor intermediare. Dar această evoluție privește viața în ansamblul ei, fără ca ea să depășească cadrul strict al speciei care este imuabilă și imutabilă, așa cum o demonstrează faptele de observație, genetica și logica științifică. Ceea ce
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
o explicație științifică pornind de la resorturile intime ale ființei umane față de semeni. Astfel reușește să descifreze trei mijloace prin care se poate explica această atitudine. Primul este sentimentul de milă, sentiment de natură instinctivă, ce se întâlnește frecvent în lumea animală și constă în acea înclinație către compasiune, înțelegere și ajutor pentru semeni. Acest sentiment este foarte puternic în cadrul familiei și pentru membrii familiei. El va slăbi pe măsură ce depășește cadrul familial, fiind aproape nul dincolo de granițele nației. Mila diminuă considerabil când
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
transforma în acte voluntare (vezi finalitatea în biologie). În plan individual instinctele au rolul de a prezerva individul ca entitate biologică prin instinctele de nutriție și instinctele funcției de relație, iar al speciei prin instinctul de reproducere. Dacă în lumea animală aceste instincte se derulează de o manieră perfectă, întreaga viață a individului la acest nivel fiind dominată și dirijată de instincte, la om intervine rațiunea care permite conștientizarea lor, și de aici capacitatea omului de a le modula. Din nefericire
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
mult în sens negativ, prin devierea lor de la scopul inițial și nu rareori, în viziunea lui Paulescu, transformându-se în vicii sau patimi, cunoscute ca păcate din punctul de vedere al religiei. Instinctele sociale, la rândul lor, apar în lumea animală, și în egală măsură la om, ca o necesitate de organizare și supraviețuire. La originea lor stau instinctele individuale și îndeosebi instinctul de reproducere cu caracterul său specific, iubirea sexuală. Aceste instincte sunt cel mai bine reprezentate la nivelul familiei
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
mic teritoriu în care să-și înfingă rădăcinile pentru a-și lua apa și sărurile minerale, un mic spațiu în care să-și dezvolte coroana și frunzișul, pentru a avea acces la razele solare absolut necesare procesului de fotosinteză. Lumea animală își delimitează un perimetru pentru locuință și resurse alimentare; plante (în cazul ierbivorelor), vânat (în cazul carnivorelor) sau sursă de apă etc. Păsările, de exemplu, își delimitează teritoriul numai după ce se cuplează în perechi și formează familii, teritoriu pe care
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
a asigura necesarul pentru perioada de timp nefavorabilă, dar și pentru alimentația progeniturilor, fie ele larve sau pui. Din cele de mai sus se conturează clar faptul că proprietatea are o puternică bază instinctuală, ea se regăsește pe întreaga scară animală și are un caracter net familial. În rezumatul gândirii paulesciene se poate spune că familia ca unitate socială se regăsește în lumea animală, are la bază sentimentele de iubire conjugală și părintească, dezvoltă în sânul ei instinctele sociale (instinctul de
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
se conturează clar faptul că proprietatea are o puternică bază instinctuală, ea se regăsește pe întreaga scară animală și are un caracter net familial. În rezumatul gândirii paulesciene se poate spune că familia ca unitate socială se regăsește în lumea animală, are la bază sentimentele de iubire conjugală și părintească, dezvoltă în sânul ei instinctele sociale (instinctul de dominație subordonare și instinctul de proprietate), instincte absolut necesare unității familiei și subzistenței sale ca entitate. Derivate ale instinctelor sociale Cum era și
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
și gratitudine din partea supușilor, asemănător iubirii filiale. De remarcat că instinctul de proprietate nu se regăsește, acesta rămânând strict la nivelul familiei care folosește în scop personal tot ceea ce-i aparține. Instinctul de familie (tribal) se regăsește și în lumea animală. De regulă însă aici determină formarea grupurilor de indivizi de ambele sexe sub formă de turme, cirezi, haite, colonii, bancuri, stoluri etc. Foarte dezvoltat la păsări (papagali, perușele, bot-roșu, corbii de munte), acest instinct devine foarte puternic la mamifere (morse
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
la păsări (papagali, perușele, bot-roșu, corbii de munte), acest instinct devine foarte puternic la mamifere (morse, nevăstuici, caii mustangi) și mai ales la maimuțe, care se organizează în adevărate comunități conduse de un exemplar puternic și inteligent. Dacă în lumea animală tribul, sub formele prezentate mai sus, este expresia cea mai înaltă a organizării sociale, la om comunicarea, limbajul comun și conștiința originii comune au condus în timp la unirea comunităților de familii realizând națiuni și popoare, la formarea cărora hotărâtoare
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
neamului sau nației și care se manifestă mai ales față de copii, suferinzi și năpăstuiți ai sorții (prin calamități naturale, războaie, epidemii etc.) trebuie spus că este considerat un derivat al sentimentului de milă. Acest sentiment se întâlnește și în lumea animală, mai ales pentru animalele tinere, indiferent de specie, la unele dintre ele fiind foarte puternic: bufnița, prihorul familial, maimuța (dacă mama moare puiul este imediat adoptat de oricare din membrii grupului), sau prietenia dintre leu și puiul de câine, atât
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
pot fi justificate prin puterea de acțiune a rațiunii, ceea ce demonstrează că la originea lor nu poate există decât un sentiment de natură instinctuală. Suferința, în general, atrage după sine un sentiment de milă și solidaritate chiar și în lumea animală. Așa, de exemplu, la furnici femelele bolnave, flămânde sau rănite sunt ajutate, alimentate și ocrotite de suratele lor, sau dacă în conflictul dintre doi prihori bătăuși unul își rupe piciorul, el devine automat subiect de preocupare pentru inamic care-l
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
pământ. Ele sunt dictate de instinct și apar ca fiind voite, făcând parte din echilibrul ecosistemului natural pe care lumea viețuitoare îl formează în ansamblul ei. Aceste conflicte generate de instincte operează într-un strict echilibru în natură pentru lumea animală (cu excepția omului), și numai pentru faptul că lumea animală trăiește sub imperiul instinctelor, iar animalul nu-și va dori niciodată mai mult decât atât cât are nevoie pentru el și progenitura sa. Prin urmare niciodată un animal, oricât de feroce
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
fiind voite, făcând parte din echilibrul ecosistemului natural pe care lumea viețuitoare îl formează în ansamblul ei. Aceste conflicte generate de instincte operează într-un strict echilibru în natură pentru lumea animală (cu excepția omului), și numai pentru faptul că lumea animală trăiește sub imperiul instinctelor, iar animalul nu-și va dori niciodată mai mult decât atât cât are nevoie pentru el și progenitura sa. Prin urmare niciodată un animal, oricât de feroce ar fi el, nu vânează dacă este sătul. Iată
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
dori niciodată mai mult decât atât cât are nevoie pentru el și progenitura sa. Prin urmare niciodată un animal, oricât de feroce ar fi el, nu vânează dacă este sătul. Iată de ce Paulescu susținea cu tărie că instinctele coordonează viața animală de o manieră sublimă, într-un echilibru stabil și cu o integrare perfectă în natură. Astfel conflictele ce apar ca rezultat al instinctelor naturale nealterate se grupează în conflicte accidentale și conflicte naturale. Primele se manifestă când viața este pusă
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
supune pe cei mai slabi. Cu toate acestea întâietatea câștigată prin luptă nu durează fără contestații, pentru că vin cei din urmă, mai tineri și mai viguroși, situație în care foștii dominatori, deveniți vârstnici se retrag în solitudine și părăsesc societatea animală nesuportând dominația altora. Iată deci că instinctele chiar în forma lor pură, naturală, pot declanșa conflicte. Acestea pot fi accidentale, când sunt puse în pericol trebuințele de nutriție, relație și proprietate și, naturale, când sunt puse în pericol instinctele de
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
naturală, pot declanșa conflicte. Acestea pot fi accidentale, când sunt puse în pericol trebuințele de nutriție, relație și proprietate și, naturale, când sunt puse în pericol instinctele de reproducere și dominație. Acest tip de conflicte (instinctuale) se regăsește în lumea animală, iar în virtutea lor viața se desfășoară în armonie la acest nivel. Se poate spune deci că viața animală este încătușată în instincte, pentru că instinctele sunt singurele manifestări care le coordonează existența. Iată de ce se spune că la acest nivel natura
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
proprietate și, naturale, când sunt puse în pericol instinctele de reproducere și dominație. Acest tip de conflicte (instinctuale) se regăsește în lumea animală, iar în virtutea lor viața se desfășoară în armonie la acest nivel. Se poate spune deci că viața animală este încătușată în instincte, pentru că instinctele sunt singurele manifestări care le coordonează existența. Iată de ce se spune că la acest nivel natura este, și operează într-o perfectă armonie și echilibru. Paulescu sesizează cu deosebită acuratețe această stare de lucruri
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
de a delibera asupra mijloacelor și momentului satisfacerii lor. Prin aceasta însă, omul a reușit și performanța de a le deturna de la scopul lor inițial, alterându-le astfel conținutul și destinația. Prin urmare apare în societatea umană ceea ce în lumea animală nu se întâlnește și anume instinctele deviate, alterate, generatoare de conflicte grave, uneori chiar sângeroase dacă avem în vedere hecatombele produse de războaie, revoluții și răscoale. Instinctele alterate sunt numite de Paulescu patimi sau vicii, iar numărul lor egalează pe
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
și aventurile lui Don Juan pentru plăcere este extrem de sugestivă și demonstrează din plin aspectele de mai sus. Prin urmare, în viziunea lui Paulescu conflictele sociale sunt rezultatul instinctelor individuale și sociale alterate. Ele aparțin exclusiv omului pentru că în lumea animală nu se întâlnesc decât sub forma naturală, fără însă a avea o conotație socială. Astfel dacă viciile individuale produc discordie în familie sub diverse forme și capătă numai tangențial forme sociale, viciile sociale (proprietatea și dominația) produc efecte incomparabil mai
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
handicapați) lăsându-i să moară ca nefiind utili statului. Contravine prin această concepție altor sentimente de natură instinctuală cum ar fi; mila, compasiunea, filantropia, umanitarismul, sentimente manifeste în forme mai mult sau mai puțin rudimentare dar evidente și în lumea animală, începând cu furnicile (care-și îngrijesc suratele flămânde, bolnave sau aflate în pericol) și continuând pe toată scara lumii viețuitoare unde exemplele sunt deosebit de evocatoare. Statul lui Platon ar urma să fie condus de un filosof cu puteri absolute. Ideea
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
conduce decât o gândire profund ancorată în realitățile cercetării științifice și trăirii creștine, adevăr pe care însuși Hristos îl relevă lumii de acum 2000 de ani, de o manieră cu adevărat divină. Dacă această lege acționează atingând perfecțiunea în lumea animală dominată de instincte, a căror esență este de natură divină (după cum spunea Paulescu), omul ca supremă creație, dotat cu inteligență și posibilitatea de a alege, a produs și continuă să producă adevărate dezechilibre în armonia creației. Și aceasta datorită în
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
datorită în principal deturnării conștiente a rostului natural al instinctelor pe care omul le-a transformat în instrumente ale plăcerii. La scară socială, prin alterarea îndeosebi a instinctelor sociale de proprietate și dominație (care operează atât de perfect în lumea animală, dar transformate de om în vicii) aveau să conducă umanitatea pe drumul zbuciumatei sale istorii. Nici biserica, atât de admirabil concepută de Hristos, nu a fost ocolită de urmările acestor patimi care s-au manifestat din plin chiar în sânul
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
o eterogenitate ireductibilă a propriei raportări la sexualitate, că o poate domina și unifica definind o anume dialectică ascendentă în care eroticul ar constitui etapa intermediară între pornografie și adevărata iubire. Regăsim aici imemoriala divizare a trupului într-o parte animală, o parte intermediară și o parte spirituală aleasă (pântec/piept/cap; gură/nas/ochi) pe care a popularizat-o Republica lui Platon și care a inspirat mitologia popoarelor indo-europene. Comparația funcționează cu atât mai mult în defavoarea pornografiei cu cât ideologia
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]