5,033 matches
-
nebănuit va trebui însă cât mai evident sugerată; în sfârșit, cu eforturi supraomenești, BRUNO este scos din groapă; cei patru se prăbușesc pe marginea gropii, ceva mai departe de punctul primejdiei; jumătatea de jos a lui BRUNO este zdrențuită și arsă; personajele se reculeg ca după o mare aventură; unii gâfâie, alții își șterg sudoarea; unul își masează mușchii gâtului, altul își reface hainele răvășite; un timp rămân tăcuți, evitând să se privească unii pe alții ori să-și spună ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
De ce ne caută ăștia? De ce? MACABEUS (Bea sufocat.): Ua! (Pentru sine.) Apă... PARASCHIV (Se duce, umple din nou ceașca și i-o aduce lui MACABEUS; în ultimul moment se răzgândește și i-o varsă pe față.): De ce? MACABEUS (Sare ca ars.): Te-ai țicnit? (Se șterge cu ce poate.) PARASCHIV (Imperturbabil, se întoarce, se așază jos, ia trompeta și începe să cânte.) MACABEUS (Ștergându-se mai departe, căscând.): Ce dracu’ ai? PARASCHIV (Se oprește, își pune trompeta jos, se uită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Ce-i? Ia lumânarea de pe masă și o apropie de fața lui MACABEUS.) Ce-i cu tine? (Tare.) Mă! (Urlet, spaimă, panică.) Mă! Ce ai? Mă! Ce-i cu tine? Ce ai pe față? (La lumina lumânării se vede fața arsă a lui MACABEUS.) Ce-i asta? (Timid, prostește, PARASCHIV își trece degetele pe fața lui MACABEUS; se aude un geamăt slab.) Ce ai pe nas? Ce-i negreala asta? (Îl mângâie prostește pe pielea feței.) Ce-i cu negreala?... Maco
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Toată fața, tot gâtul și tot pieptul lui MACABEUS sunt înnegrite și jupuite groaznic de explozie; la fel, mâinile lui MACABEUS sunt paralizate și înnegrite.) Cum adică?... (Mirat, inocent.) Ce negreală! MACABEUS (Geamăt slab; durerea care vine din atingerea pielii arse.): PARASCHIV: Ce zici? (Lipit de inima lui MACABEUS.) Mă... (Începe să realizeze adevărul.) Mă... (Îi pune mâna pe inimă.) Ce dracu’ ai... Ce-s chestiile astea? Ce să-ți dau? (Intră în panică, se răsucește prin încăpere, se lasă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
este astăzi - muritor, sexualizat și silit să muncească - în urma unui omor primordial: înainte de epoca mitică, o Ființă divină, uneori o femeie ori o fată, alteori un copil sau un bărbat, s-a lăsat cuprinsă de flăcări pentru ca din trupul său ars să crească mai apoi tuberculi sau pomi fructiferi. Acest prim omor a schimbat cu totul modul de a fi al existenței omenești. Arderea Ființei divine a inaugurat atât nevoia de hrană, cât și fatalitatea morții, precum și sexualitatea, unicul mijloc de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
pomi fructiferi. Acest prim omor a schimbat cu totul modul de a fi al existenței omenești. Arderea Ființei divine a inaugurat atât nevoia de hrană, cât și fatalitatea morții, precum și sexualitatea, unicul mijloc de a asigura continuitatea vieții. Trupul divinității arse a devenit hrană, iar sufletul a coborât pe Pământ, unde a întemeiat Împărăția Morților. Ad. E. Jensen, care a dedicat un studiu important acestor divinități, numite de el dema, a arătat foarte limpede că omul, hrănindu-se sau murind, ia
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
cu un luciu măsliniu“. În grupul maro, sunt: nuanța bogată, cauciucată a moalelui g, aceea, mai palidă, a lui j și aceea de șireturi bej a lui h. În sfârșit, printre cele roșii, b are nuanța denumită de pictori „siena“ arsă, m este un pliseu de flanel roz, iar astăzi am găsit echivalentul perfect al lui v, acela de „cuarț trandafiriu“, În Dicționarul Culorii al lui Maerz și Paul. Cuvântul pentru curcubeu, un curcubeu primitiv, dar categoric nămolos, este aproape imposibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
ea, poate, altă dată. Acum ridic paharul de votcă și încă ezit dacă să beau sau nu. Îl țin în dreptul nasului și las, mai întâi, să mă inunde boarea lui ușor dulceagă, cu aromă de buruieni, de cretă, de hârtie arsă, de Țăndărei, de țâța țigăncii, de glorie postumă și, undeva, pe la capătul mirosurilor, nepăsarea cu aburul ei de petunie bălăngănindu-și clopoțeii peste tot. Boarea dulceagă a nepăsării de viața-mi care se prelingea slinoasă, târând în nimicnicie zdrențe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
o poartă în alta, pe sub grele bolți, pe lângă muri doar în parte dărâmați. Încă mai păstrau pereții aceia urme de fum, de mucigaiuri, mirosuri grele de jeg și cărămidă spartă, cu damfuri de pivnițe, întunecimi țâșneau din cotloane cu bârne arse. Erau aievea sau doar mintea mea le deslușea în tencuiala scorojită inscripțiile scrijelite cu litere șchioape, găurile îndelung râcâite, piroanele masive de care mai atârnau capete de funii, fierăraie și sârmăraie, lanțurile și zdrențele de pături, hârtiile zburătăcite, saltelele pline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
îndepărtat și chemător senin, robit plutirii, încât aproape că a și uitat că zboară, că-i doar fluture și că nu-i va fi dată niciodată pierderea în tării. Fluture orbit de înălțimile din care se va prăbuși cu aripi arse, cu suflet mocirlos. Aveam un astfel de mare, fascinant fluture pe un timbru, acasă, între lucrurile păstrate cu avariție, precum comorile fără de preț. Marele meu fluture doar se prefăcea că plutește. Îi înghețase desenatorul avântul, dăruindu-i, în schimb, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
face. O să mă lași și tu în pace, ca și ăialalții dinaintea ta. O studiam amuzat. Era amețită, clar, dar încă nu se îmbătase. Îmi părea cunoscută fața ei, cu negul de sub nas, cu dunga aceea maronie fină, de piele arsă, de pe sprânceana dreaptă, cu privirea ușor încețoșată, ca și cum străbătea greu printre pleoapele abia întredeschise, fața ei de tătăroaică sau chinezoaică, zâmbetul persiflant. Mă concentram să mi-o amintesc, convins fiind că o mai întâlnisem undeva. — Poți să te holbezi cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mai lăsându-se moleșit de nostalgiile lui fără nume. Atunci, toropit de o votcă, aferim holerca, începea să ne descrie Balcicul așa cum îl închisese în sufletul lui, ca pe o stampă cu desenul tras în calcarul străzilor, în roșiatecele ierburi arse și în nemărginirea verzuie a mării. Asiazma-mahlesi, Paruși-mahlesi, Caraghiol-mahlesi, Dere-mahlesi, Tatar-mahlesi, Trana-gimahlesi, Ghemigi-mahlesi, Cenghiul-mahlesi, Saraiu-mahlesi, Cavac-mahlesi, Suluc-mahlesi, îngâna Kerim furat de reveriile sale, înșirând după numele lor toate mahalalele de pe terasele Balcicului în care, spunea el, avusese în fiecare câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
porneau în căutarea iubirilor. În aerul încins al nopților, când dinspre stepa răsfățată de Lună venea dogoarea mistuitoare a răcoroaselor cadâne, când dinspre nevăzute stâne urca doar aburul amețitor al oilor adormite în mandra, amestecat cu aspra suflare a ierburilor arse și geamătul câmpiei perpelite sub chemări de patimi, porneau toți trei, călare, spre satele din depărtare: Ceairlighiol, Caraiapular, Veischioi și multe altele, tainice ascunzători cu trupurile minunilor care se ofereau doar pentru că ei miroseau a mare, aveau brațe vânjoase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
atât de jalnică, că scotea lacrimi din ochii oamenilor credincioși, care erau adevărați iubitori de Dumnezeu. Ciorile negre, speriate, au privit și ele de prin pomii sau de pe acoperișurile caselor din apropiere, neînțelegând ce se petrecea. Doar o urmă, zidurile arse, mai aducea aminte că acolo a fost cândva biserică. Toată speranța oamenilor în redeschiderea ei se spulberase deodată. Nu s-a știut niciodată concret care a fost cauza acelui incendiu. Ceva mai târziu, peste doi-trei ani de la această întâmplare, a
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
să încerc, dar nu contați. ― Nici o discuție! La 8 ești la noi! ― Să văd cum am să mă simt mâine dimineață. În realitate, și Mirciulică e cam gutunărit. ― Pune-i ventuze! Uite, Melania, în frigider așteaptă o cremă de zahăr ars, iar Șerbănică îmi dă zor că ar mânca un ștrudel cu mere. Dacă știu că nu vii, nici nu mă apuc. Ce zici? ― Doar nu-l poți refuza pe Șerbănică... ― Perfect. Te rog nu întîrzia. Închise telefonul și chicoti. ― Florence
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de capăt. Aruncă o privire spre bătrîni: Aici? ― Liniște. ― Perfect. Du-te! Peste o oră îl schimb pe cretin. ― Se descurcă? Scarlat rânji. ― Are antrenament. ― Și fluturele? I-a simțit adierea? ― O s-o simtă, n-are încotro. Își umezi buzele arse: Aș bea ceva tare, dar bănuiesc că ăștia n-au decât ceai de mușețel. Melania Lupu se aplecă vioaie și scoase din poșetă o sticluță. ― Dați-mi voie, domnule, să vă ofer puțin rom. L-am cumpărat pentru o baclava
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
un dezrădăcinat... Unde-i țara dezrădăcinaților? Țara cu fluturi albaștri! Poate că nenorocitul caută același lucru fără să-și dea seama. Eu îi spun Italia, dar... Se chirci tot de durere ― nu mai știa ce-l doare, inima sau obrazul ars: Nu, împărăția asta nu există." Melania își luă motanul și poșeta și se așeză lângă profesor. Mângâia aparent distrată spatele lui Mirciulică, zbîrlindu-i blana. " Știu că te enervează, dragul meu, dar trebuie să fii furios. Am nevoie de lucrul acesta
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Dar cum să le-o sugerezi? Ar putea constitui o probă capitală împotriva ta. Cum? Cum, Melania? Te întreb!" Privi în jur disperată, ascunzîndu-și palmele asudate în cutele rochiei. Apoi ochii îi căzură pe bibliotecă. ― Eventual... Căruntul își umezi buzele arse: Eventual benzina. ― Ce-i cu benzina? ― Să nu umple suficient rezervorul. Înțelegi? Ne-ar obliga la o aterizare forțată. Cârnul chițăi: ― Vezi! Tot la ideea mea vă întoarceți. Și sărim în aer frumușel! Perspectiva părea să-l înveselească grozav. Melania
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
fi mai frumoasă Dumnezeu să-ți facă casă, De-o fi una bălăioară Dumnezeu să-ți-o omoară. 138 Frunză verde rosmalin, După nor vine senin, După dulceață venin. Amar mie-ntr-un suspin Lacrimile vale-mi vin. Săracă inimă arsă Varsă lacrimile, varsă, Săraca față frumoasă De lacrimi e toată stoarsă. 186 {EminescuOpVI 187} Mult mă-ntreabă inima De ce m-am stricat așa? De-aș trăi cât aș trăi Tot stricat și trist oi fi Că ce-am pierdut n-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
fugea mereu. Noaptea inundase pământul cu aerul ei cel negru și răcoare. - Mă arde-n spate! - zise fata. Făt-Frumos se uită înapoi. Dintr-o volbură naltă, verde, se vedeau nemișcați doi ochi de jeratec, a căror raze roșii ca focul ars pătrundeau în rărunchii fetei. - Aruncă peria - zise fata. Făt-Frumos o ascultă. Și de odată-n urmă-le văzură că se ridică o pădure neagră, deasă, mare, înfiorată de un lung freamăt de frunze și de un urlet flămând de lupi
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
silă. N-am ce face, plâng, oftez Cu greu foc mă depărtez Și îl rog cu lacrimi multe Ca dragostea să nu-mi uite. No. 52 Ah! Amar și mare durere Asupra vieții mele Ș-o-ntîmplare furtunoasă Mi-au lăsat inima arsă; 449 {EminescuOpVI 450} Într-un casă, ies afară, Giunghiurile mă omoară, Toată noaptea pătimesc De mii de ori mă-nvîrtesc Inima s-a-nveninat Oasele mi s-a-ncleștat, Ridic ochii să privesc Văz că mi se-mpainjenesc; Și trec drept pre la fereastră Gândind la
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
moment apăru un car de reportaj al televiziunii, apoi apărură altele, al presei, al radioului, acum primarul, înconjurat de reflectoare și de microfoane, răspundea la întrebări, Câți morți estimați că au fost, De ce informații dispuneți deja, Câți răniți, Câte persoane arse, Când credeți că stația va putea funcționa din nou, Există vreo presupunere în legătură cu autorii atentatului, S-a primit vreun anunț înainte de explozie, În caz afirmativ, cine l-a primit și ce măsuri s-au luat pentru evacuarea la timp a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
cu el pe drum, trebuia să descopere ce voia, să ridice cadavrul. Pompierii și ajutoarele de la apărarea civilă intră în stație. Au tărgi, își protejează mâinile cu mănuși, cea mai mare parte dintre ei n-au atins niciodată un trup ars, acum aveau să afle cât e de greu. Ar trebui. Ieși din baie, se duse în camera de lucru, se așeză la birou. Puse mâna pe telefon și formă un număr privat. Era aproape ora trei dimineața. O voce răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
și prieteni, duse în ritmul cortegiului funerar până la gropi, și apoi, sub îndrumarea specializată a groparilor profesioniști, coborâte încet pe frânghii până ce au atins fundul gropii cu un sunet sec. Ruinele stației păreau să emane încă un miros de carne arsă. Nu vor fi puțini cei cărora li se va părea de neînțeles faptul că o ceremonie atât de tulburătoare, cu un doliu colectiv atât de dureros, a fost lipsită de influxul consolator care ar fi rezultat din practicile rituale de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
trase, cu trupul învăluit ca într-un pântece în întunericul locuinței sale minuscule, dormea până când ochii i se deschideau de bunăvoie - sau, cum se întâmpla de multe ori, până când vreun zgomot de undeva din clădire îl făcea să sară ca ars. În ziua de sâmbătă, 4 iunie (la trei zile după dezastruoasa mea întâlnire cu Roberto Gonzalez, care fusese și ziua deconcertantei discuții cu Harry Brightman), chiar un sunet l-a smuls pe nepotul meu din brațele somnului: în cazul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]