5,062 matches
-
acestea, prezența militarilor a durat până în 1899, după ce în prealabil, în anul 1896, autoritățile militare au cedat construcția cu titlu gratuit, primăriei Budapestei. Ultima unitate militară care a fost campată în fort a fost Compania 2. a Regimentului 6. de Artilerie din cadrul Corpului de Armată 5. După evacuarea militarilor, opinia publică din Budapesta solicita primăriei dărâmarea completă a fortului. Autoritățile locale, sub presiunea opiniei publice, au intreprins lucrări de demolare, mai mult simbolice, dar care au fost abandonate din lipsă de
Citadela din Budapesta () [Corola-website/Science/328487_a_329816]
-
au fost amplasate baterii de apărare antiaeriană ale armatei germane și maghiare, iar cazematele au fost folosite ca loc de depozitare și spital militar. În timpul luptelor din lunile decembrie 1944-februarie 1945 părți ale fortului au suferit avarii datorita tirurilor de artilerie, urme vizibile și în zilele noastre.
Citadela din Budapesta () [Corola-website/Science/328487_a_329816]
-
1931 -1932 Mustafa a participat activ la răscoala tribului Barzani condusă de fratele său Ahmed, contra monarhiei hașemite irakiene, învingând în valea Waja doua batalioane irakiene, întărite de trei companii de cavalerie și de poliție și de o baterie de artilerie. După reprimarea răscoalei Ahmed ți au fost surghiuniți în Turcia. Apoi beneficiind de o amnestie s-a întors în patrie. Numai că, în ciuda promisiunilor, autoritățile l-au exilat de îndată, împreună cu toată familia, în sudul Irakului iar după aceea la
Mustafa Barzani () [Corola-website/Science/336500_a_337829]
-
Unul din fiii lui Barzani, Ubaydallah a abandonat in acei ani PDK preferând să coopereze cu regimul Saddam de la Bagdad. În martie 1974, Barzani, nemulțumit, a ridicat din nou steagul revoltei, cu sprijinul, mai ales financiar, dar uneori și al artileriei Iranului. Luptele au fost deosebit de grele,armata Irakului beneficiind de o netă superioritate, inclusiv in spatiul aerian și în blindate, datorită dotării cu armament sovietic. Răscoala a fost înfrântă în cele din urmă, martie 1975, după ce, pe neașteptate, Iranul a
Mustafa Barzani () [Corola-website/Science/336500_a_337829]
-
A fost fiul lui Costică și Maria Văleanu (născută Niculescu). Generalul Gheorghe Văleanu a fost un ofițer din aram geniu, absolvind succesiv: Școala Militară de Infanterie și Cavalerie, din București - 1884, Universitatea tehnică din Paris - 1888, Școala de Aplicație pentru Artilerie și Geniu, din Fontainebleau - 1889, Școala Superioară de Război. La începutul Primului Război Mondial a comandat Corpul 4 Armată., ulterior fiind comandant al Corpului 4 Armată și Corpului 2 Armată pe timpul Bătăliei de la Mărăști.
Gheorghe Văleanu (general) () [Corola-website/Science/333443_a_334772]
-
fost unul dintre generalii Armatei României din Primul Război Mondial. A îndeplinit funcția de comandant al Corpului V Armată în campania anului 1916. După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de artilerie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cele mai importante fiind cea de inspector general al artileriei și cea de comandant de corp de armată. A făcut parte din Casa Militară Regală, ca ofițer adjutant al regelui Carol I. În perioada
Gheorghe Georgescu () [Corola-website/Science/333462_a_334791]
-
Corpului V Armată în campania anului 1916. După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de artilerie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cele mai importante fiind cea de inspector general al artileriei și cea de comandant de corp de armată. A făcut parte din Casa Militară Regală, ca ofițer adjutant al regelui Carol I. În perioada Primului Război Mondial, a îndeplinit funcția de: comandant al Corpului V Armată, în perioada 14/27 august - 25
Gheorghe Georgescu () [Corola-website/Science/333462_a_334791]
-
Geniu Între 1893-1896 este trimis la studii în străinătate, urmând cursurile Universității Tehnice din Liege, Belgia. La revenirea în țara urmează cursurile Școală Superioară de Război, ia după absolvirea acesteia a fost profesor ajutor de fortificații la Scoala Specială de Artilerie și Geniu, până în anul 1903 când se mută în cadrul Corpului 2 Armata. Între 1910-1913 a ocupat postul de atașat militar în Turcia, la Istanbul. În 1914 este numit comandant al Regimentului 8 Infanterie din Buzău. În perioada Primului Război Mondial, a îndeplinit
Aristide Razu () [Corola-website/Science/333457_a_334786]
-
fost unul dintre generalii Armatei României din Primul Război Mondial. A îndeplinit funcția de comandant al Corpului 5 Armată în campania anului 1916. După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de artilerie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cele mai importante fiind cea de inspector general al artileriei și cea de șef de stat major de corp de armată. În perioada Primului Război Mondial, a îndeplinit funcția de: comandant al Corpului 5 Armată (1916-1918
Gheorghe Burghele () [Corola-website/Science/333479_a_334808]
-
Corpului 5 Armată în campania anului 1916. După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de artilerie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cele mai importante fiind cea de inspector general al artileriei și cea de șef de stat major de corp de armată. În perioada Primului Război Mondial, a îndeplinit funcția de: comandant al Corpului 5 Armată (1916-1918), în perioada 25 august - 27 septembrie 1916, dată la care comandamentul Corpului 5 Armată a fost
Gheorghe Burghele () [Corola-website/Science/333479_a_334808]
-
26-a infanterie, Divizia a 95-a infanterie și Divizia a 104-a de infanterie) au fost preluate de serviciile de logistică. Diviziile Grupului de Armată XII americană au fost obligate în timpul avansării lor rapide să lase toate piesele de artilerie grea și jumătate din piesele de artilerie medie la vest de Sena, eliberând astfel un număr de camioane pentru serviciile de aprovizionare. Britanicii au împrumutat americanilor patru companii de transport cu camioane. Din păcate, alte 1.500 de camioane britanice
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
infanterie și Divizia a 104-a de infanterie) au fost preluate de serviciile de logistică. Diviziile Grupului de Armată XII americană au fost obligate în timpul avansării lor rapide să lase toate piesele de artilerie grea și jumătate din piesele de artilerie medie la vest de Sena, eliberând astfel un număr de camioane pentru serviciile de aprovizionare. Britanicii au împrumutat americanilor patru companii de transport cu camioane. Din păcate, alte 1.500 de camioane britanice nu au putut fi folosite pentru transportul
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
ofensive, aliații au înregistrat pierderi grele. Astfel, Regimentul regal de vânători de munte canadian a fost distrus aproape în întregime pe 13 octombrie. Cu toate acestea, canadienii au reușit să cucerească pe 16 octombrie orașul Woensdrecht după ce formidabilul baraj de artilerie aliat i-a forțat pe germani să părăsească zona. Prin acest succes, regiunea Zuid-Beveland și insula Walcheren au fost izolate de restul teritoriului controlat de germani, prima fază a operațiunii fiind încheiată cu succes. Montgomery a emis o directivă prin
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
-l repună pe tron pe Iacob al II-lea. Inițial plănuiau să lanseze invazia în aprilie 1692 înainte ca flotele engleză și olandeză să iasă pe mare și să se unească. Trupe au fost concentrate la Saint-Vaast-la-Hogue iar cavaleria și artileria urmau să fie îmbarcate pe nave de transport la Le Havre. Tourville urma să aducă flota franceză de la Brest și să adune navele de transport și trupele, apoi să învingă flota engleză și să debarce armata în Anglia. Totuși, flota
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
Morsalines, se aflau "Bourbon" 68 și "Saint-Louis" 64 din divizia lui Nesmond, și "Fier" 80, "Tonnant" 80, "Gaillard" 68 și "Fort" 60, care au venit cu Tourville. Ele erau acoperite de cele 68 tunuri ale Fortului St.Vaast și de artileria de pe platformele de pe mal. De asemenea, într-un mic port numit La Hougue, care se afla în spatele orasului St.Vaast și sub tunurile fortului, era flota de nave de transport pregătită pentru invazie. Flota era protejată și de 200 bărci
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
au declanșat atacul împotriva URSS pe 22 iunie 1941 și a devenit locul în care s-a desfășurat prima luptă majoră dintre Armata Roșie și îWehrmacht. Imediat după declanșarea invaziei, orașul Brest și fortăreața au fost suferit bombardamente grele de artilerie. Bombardamentul inițial al artileriei germane a fost o surpriză toatală pentru apărătorii fortăreței, care au suferit pierderi grele în oameni și materiale. Imediat după ce au început invazia, trupele germane întâmpinat o opoziție puternică din partea sovieticilor la graniță, în orașul Brest
Apărarea Fortăreței Brest () [Corola-website/Science/329994_a_331323]
-
URSS pe 22 iunie 1941 și a devenit locul în care s-a desfășurat prima luptă majoră dintre Armata Roșie și îWehrmacht. Imediat după declanșarea invaziei, orașul Brest și fortăreața au fost suferit bombardamente grele de artilerie. Bombardamentul inițial al artileriei germane a fost o surpriză toatală pentru apărătorii fortăreței, care au suferit pierderi grele în oameni și materiale. Imediat după ce au început invazia, trupele germane întâmpinat o opoziție puternică din partea sovieticilor la graniță, în orașul Brest și în fața fortăreței. Primul
Apărarea Fortăreței Brest () [Corola-website/Science/329994_a_331323]
-
după ce au început invazia, trupele germane întâmpinat o opoziție puternică din partea sovieticilor la graniță, în orașul Brest și în fața fortăreței. Primul atac al infanteriei germane împotriva fotăreței a avut loc la doar o jumătate de oră după începerea bombardamentului de artilerie. Soldații sovietici nu au reușit să formeze un front continuu defensiv, în schimb s-au apărat în mai multe puncte de rezistență - cel mai important fiind fotăreața. Majoritatea apărătorilor au fost încercuiți în fortăreață. În ciuda avantajului oferit de surpriza atacului
Apărarea Fortăreței Brest () [Corola-website/Science/329994_a_331323]
-
niciun fel cu privire la atacul forțel Axei împotriva URSS și Brestul a devenit locul în care s-a desfășurat prima luptă majoră dintre Armata Roșie și Wehrmacht. Imediat după declanșarea invaziei, orașul Brest și fortăreața au fost suferit bombardamente grele de artilerie. Bombardamentul inițial al artileriei germane a fost o surpriză toatală pentru apărătorii fortăreței, care au suferit pierderi grele în oameni și materiale. În condițiile în care o parte a fortăreței fusese deja cucerită de Wehrmacht, Fomin a preluat conducerea unui
Efim Fomin () [Corola-website/Science/330008_a_331337]
-
forțel Axei împotriva URSS și Brestul a devenit locul în care s-a desfășurat prima luptă majoră dintre Armata Roșie și Wehrmacht. Imediat după declanșarea invaziei, orașul Brest și fortăreața au fost suferit bombardamente grele de artilerie. Bombardamentul inițial al artileriei germane a fost o surpriză toatală pentru apărătorii fortăreței, care au suferit pierderi grele în oameni și materiale. În condițiile în care o parte a fortăreței fusese deja cucerită de Wehrmacht, Fomin a preluat conducerea unui grup de soldați sovietici
Efim Fomin () [Corola-website/Science/330008_a_331337]
-
cunoscutul oraș din Italia, a fost unul din primele modele ale planificării urbane timpurii, forma zidului de apărare al orașului fiind intenționat concepută ca un poligon stelat cu multiple "raze," pentru a fi capabil ca să reziste optim la atacuri ale artileriei timpului, care consta din tunuri mono-salvă de diferite calibre.
Planificare urbană () [Corola-website/Science/330532_a_331861]
-
și puternic înarmate vase de război ale vremii). La începutul celei de-a doua conflagrații mondiale, principalele forțe beligerante acordau o importanță diferită forțelor aeriene. Adolf Hitler le considera drept un ajutor important pentru sprijinirea forțelor terestre pe post de „artilerie aerienă”. Pe de altă parte Aliații considerau că forțele aeriene, în special bombardierele strategice cu rază lungă de acțiune, sunt cea mai importantă componente ale lor, considerându-le capabile să distrugă centrele industriale naziste. Luftwaffe a reușit ca la sfârșitul
Supremație aeriană () [Corola-website/Science/331158_a_332487]
-
șanzele unei invazii amfibii încununate de succes ar fi fost reduse. Germanii nu aveau vase specializate de debarcare și ar fi trebuit să folosească în princpal barjele fluviale pentru transportarea trupelor și materialelor. Barjele ar fi limitat volumul pieselor de artilerie și numărul tancurilor care ar fi putut fi transportate pe insulă și ar fi limitat operațiunilor doar pentru perioadele cu mare calmă. Barjele fluviale nu erau proiectate să fie folosite pe mare și, chiar și în condiții meteorologice perfecte s-
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
a 52-a (aproximativ până la Northampton), planificatorii naziști considerând că, în această situație, Regatul Unit ar fi capitulat. După ocuparea de către germani a regiunii Pas-de-Calais din nordul Franței, atât pentru Înaltul Comandament German cât și pentru Hitler părea evident că artileria grea de coastă ar putea să împiedice traficul naval millitar și comercial aliat prin Strâmtoarea Dover (Pas de Calais). Chiar și planificatorii "Kriegsmarine" considerau că interzicerea traficului aliat prin strâmtoare nu era doar de dorit, dar și realizabil, în special
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
prin strâmtoare nu era doar de dorit, dar și realizabil, în special datorită distanței mici de doar 34 km dintre Franța și Anglia. Din toate aceste motive s-au dat ordine pentru punerea pe poziție a tuturor pieselor grele de artilerie ale armatei terestre și ale marinei de-a lungul coastei franceze, în special la Pas-de-Calais. Această operațiune urma să fie realizată de "Organizația Todt" și a început efectiv pe 22 iulie 1940. Până la începutul lunii august, patru turele rotitoare dotate
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]