KorAP: Find »[drukola/base=bătrână & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...175 176 177 ...215 >

5,357 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938

mașină. Și ce i se pare lui că vede el pe treptele liceului, o bătrână, și-i zice șoferului, ia oprește! Se dă jos, se uită, tu ești, mătușă? zice. Eu sânt maică! Da' ce cauți aici? Păi, maică, zice bătrâna (care era sora mamei acestui maior), m-am dus până la farmacie și am luat un medicament și m-au apucat amețelile și m-am așezat nițel aici să mă odihniesc. Păi bine, tanti, zice maiorul, tocmai din cartierul Fetescului ai

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
tocmai din cartierul Fetescului ai venit aici să iei medicamentul și să te odihnești? De ce nu te-ai dus acasă? Vedeți, ea avea istoria ei cu medicamentul, care îi da amețeli, da' tot îl lua! Și maiorul a înțeles că bătrâna rătăcea și ea așa pe unde o duceau pașii, că acasă ce-o aștepta? Și o urcă în mașină și o ia cu el... Acolo, bună ziua, tanti, bună ziua, maică, bucuroși de oaspeți, zice nevasta maiorului... O zi, două, trei... Pe

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
ar fi să se afle singură cu tine, la ea acasă sau la tine, cu o cafeluță alături, lângă o veioză potolită, care să te facă să n-o vezi că nu mai e, desigur, o fetiță, dar nici atât de bătrână cum ar face-o o luminăție a giorno sub care uneori și tinerii arată ridați, și să depeni cu ea vechi amintiri, dintre cele care sporesc tandrețea sufletului, topesc asperitățile, nasc dorința unei intensități prezente a clipei, mai încărcată de

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
iarbă. Păru însă mulțumită că găsise această soluție mai comodă și își trase picioarele sub poalele halatului, își puse tâmpla pe braț și adormi instantaneu. O cascadă de armonii înalte ale unui acordeon îndepărtat salută parcă acest inocent abandon al bătrânei. "Cum, ce e?"' mai tresări ea ridicând capul, apoi înțelese și îl lăsă la loc: "A, Fărcășan!... Dă-l înghiraților... Hi-hi... Ce-am mai râs la nunta lu Ionelu..." Deci degeaba încercase să ne sugereze că n-a petrecut în

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905

mod oficial infanteria. Jena lui Gorman era evidentă, ca și dorința de a-l lăsa pe Burke să conducă discuția. Ce știa, ce i se povestise despre ea? se întrebă Ripley. Era dezamăgit văzând că nu era vorba de o bătrână, de o cotoroanță complet țicnită? Părerea lui nici nu avea importanță. ― Ați pierdut deci orice contact, zise ea cu o nepăsare prefăcută. Ei, și ce-i cu asta? Burke se uită în jos spre geantă. ― Ei, și trebuie să descoperim

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
iar Ripley dădu încet din cap. Începea să-și aducă aminte de o fetiță care semăna cu Newt: o frumusețe cu un căpșor drăgălaș și cu bucle brune. Încerca în zadar să facă o legătură între această amintire și holograma bătrânei, a necunoscutei în care se metamorfozase fiica ei în vreme ce era adâncită în staza hipersomnului. Amintirea tatălui ei, era încă și mai îndepărtată. O felie de viață totuși atât de importantă, pierdută și uitată. O iubire din tinerețe, victimă a lipsei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255

și, ceea ce părea de necrezut, scăpase aproape nevătămată. Nimănui nu i-ar fi trecut prin cap că războiul, de fapt, se poartă din interior. Dintr-un motiv doar de ei știut, locatarii se întreceau în a-și sabota propriul habitat. Bătrâna de la 3 deșerta mâncarea direct în closet, transformând băile etajelor inferioare în delicioase săli de prezentare a vinetelor, conopidei și verzei dulci. Nepoata ei de la demisol bombarda holul cu semințe și chiștoace. Cât despre chiriașii de la scara B, ei își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
panoul electric, iar becul din bucătărie fusese deșurubat și înlocuit cu flacăra aragazului - ultima întindea un vârf de lumină și-n sufragerie. În casă mai locuia temporar o bunică, răpită iarna cu Dacia de la țară; după plecarea fiicei în State, bătrâna refuzase solemn să mai vină în apartamentul din Pajura, protestând simplu, dar categoric: „Nebunul mă ține pe-ntuneric!“ După ’89, domnul Dinu renunțase la gazul metan, în schimb achiziționase zeci de dispozitive de iluminat economice, importate din China: bulbi rotitori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
pentru operațiunea asta. Dădeau cel mai puțin de bănuit. Cine l-ar fi suspectat pe blândul și surescitatul Bidileanu că, la două zile, introduce în poeziile lui rapoarte cifrate despre obiectivul «Sanda»? Un artist nocturn, devotat cauzei cetățenești. Plantasem o bătrână chiar și la Pitar Moș. Tremura toată și te punea s-o duci până-n capul trotuarului; după ce-o lăsai, se ruga de-altcineva s-o întoarcă de unde plecase. Când termina programul, venea la noi, să ne povestească. Nici nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332

lucru: nu-mi iese nimic. Ei, uite că am ajuns; luați loc, prințe, aici, lângă șemineu și povestiți. Vreau să văd cum vă pricepeți să povestiți. Vreau să mă conving pe deplin și, când o să mă văd cu prințesa Belokonskaia, bătrâna, o să-i spun totul despre dumneavoastră. Vreau ca toată lumea să se intereseze de dumneavoastră. Hai, începeți odată. — Maman, păi e foarte ciudat să povestești așa, remarcă Adelaida, care între timp își îndreptase șevaletul, luase pensulele, paleta și se apucase să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
de râs“. Și ea a fost prima care a lăsat-o de batjocura lumii: aflându-se în sat că Marie s-a întors, toți au dat fuga s-o vadă, mai că nu s-a adunat tot satul în casa bătrânei: moșnegi, copii, femei, fete, toți s-au adunat, au alcătuit o gloată grăbită, nesățioasă. Marie zăcea pe podea, la picioarele bătrânei, flămândă, zdrențuită și plângea. Când au dat toți buzna, s-a acoperit cu părul ei despletit și a rămas

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
a întors, toți au dat fuga s-o vadă, mai că nu s-a adunat tot satul în casa bătrânei: moșnegi, copii, femei, fete, toți s-au adunat, au alcătuit o gloată grăbită, nesățioasă. Marie zăcea pe podea, la picioarele bătrânei, flămândă, zdrențuită și plângea. Când au dat toți buzna, s-a acoperit cu părul ei despletit și a rămas tot așa întinsă, cu fața la pământ. Toți se uitau la ea ca la o netrebnică; bătrânii o judecau și o certau, tinerii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
tinerii chiar râdeau, femeile o ocărau, o osândeau, o priveau cu dispreț, de parcă n-ar fi fost decât un păianjen. Maică-sa le permitea toate acestea, era și ea de față, dădea din cap și încuviința. Pe atunci, din cauza bolii, bătrâna era pe moarte; după două luni chiar și-a dat sufletul; știa că moare, dar nici nu s-a gândit să se împace cu fiica-sa până în clipa morții, nu-i spunea nici o vorbă, o gonea să doarmă în tindă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
făcut cunoștință cu ea, am remarcat că și ea încuviința această atitudine, că se considera ea însăși ultima lepădătură. După ce baba n-a mai putut să se ridice deloc din pat, au început să vină la ea s-o îngrijească bătrânele din sat, cu rândul, după obiceiul din partea locului. De-atunci lui Marie chiar că nu i-a mai dat nimeni de mâncare; iar cei din sat o puneau pe fugă și nu-i mai dădeau de lucru, ca înainte. Toți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
și mergând în urma sicriului; atunci pastorul - era încă tânăr și avea ambiția să devină mare predicator - li s-a adresat tuturor, arătându-le-o pe Marie: „Iată cine-i vinovată de moartea acestei femei respectabile (și nu era adevărat, pentru că bătrâna bolise doi ani), iat-o că stă în fața voastră și nu îndrăznește să-și ridice privirea, pentru că e stigmatizată de mâna lui Dumnezeu; iat-o desculță și zdrențuită, ca o pildă pentru cei care-și pierd virtutea! Și cine-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
s-o vadă; zăcea singurică-singurică în patul ei. Două zile i-au purtat de grijă copiii, dând fuga la ea pe rând, până când oamenii din sat au aflat că Marie chiar e pe moarte și atunci au început să vină bătrânele din sat ca s-o îngrijească și să-i stea la căpătâi. Se pare că oamenilor din sat li se făcuse, în sfârșit, milă de Marie; în orice caz, pe copii nu-i mai opreau și nu-i mai ocărau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
că oamenilor din sat li se făcuse, în sfârșit, milă de Marie; în orice caz, pe copii nu-i mai opreau și nu-i mai ocărau ca înainte. Marie zăcea tot timpul în amorțire, somnul îi era agitat; tușea îngrozitor. Bătrânele îi goneau pe copii, însă ei dădeau fuga sub fereastră, uneori numai pentru câte un minut, doar ca să-i spună: „Bonjour, notre bonne Marie“*. Iar ea, de îndată ce-i vedea sau îi auzea, se înviora și imediat, neascultându-le pe bătrâne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Bătrânele îi goneau pe copii, însă ei dădeau fuga sub fereastră, uneori numai pentru câte un minut, doar ca să-i spună: „Bonjour, notre bonne Marie“*. Iar ea, de îndată ce-i vedea sau îi auzea, se înviora și imediat, neascultându-le pe bătrâne, se chinuia să se ridice într-un cot, dădea din cap spre ei, le mulțumea. Copiii continuau să-i aducă daruri, dar ea nu mai mânca aproape deloc. Datorită lor, vă încredințez, a murit aproape fericită. Datorită lor, și-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
mult de lucru, iar eu trebuie să mă îmbrac și să plec; ia-ți portretul. Transmite-i respectele mele bietei Nina Alexandrovna. La revedere, prințe, dragul meu! Vino cât mai des pe la noi, iar eu am să trec anume pe la bătrâna Belokonskaia ca să-i povestesc de dumneata. Și să știi, dragule: cred că Dumnezeu mi te-a adus special din Elveția, aici, la Petersburg, tocmai ca să te întâlnești cu mine. Poate că vei fi având și alte treburi, dar pentru mine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
l-ați auzit pe Ivan Feodorovici spunând că astă-seară totul se va decide la Nastasia Filippovna. Asta le-ați și spus. V-am prins cu minciuna! De unde puteau afla? Cine naiba le-ar fi putut spune, dacă nu dumneavoastră? Parcă bătrâna nu mi-a bătut apropoul? — Ar trebui să știți mai bine cine le-a spus, dacă într-adevăr vi se pare că vi s-a bătut un apropo. Eu unul n-am suflat o vorbă despre asta. — I-ați dat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
în acest punct am adus vorba despre portret... — Doar nu le-ați spus, nu le-ați povestit ce auziseți mai înainte în birou? Nu? Nu? — Vă repet că nu... — Atunci, de unde naiba... Asta-i! Nu cumva Aglaia i-a arătat bătrânei biletul? — Pot să vă garantez că nu i l-a arătat. Tot timpul am fost acolo; de fapt, nici nu a avut când s-o facă. — Da, poate că n-ați băgat ceva de seamă... O! Idiot blestemat! exclamă Ganea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
patruzeci și cinci de ani înainte. Tot mai înainte, trăise lângă ea câțiva ani o nepoată, gheboasă și rea ca o cotoroanță, despre care se zicea că i-ar fi mușcat odată bătrânei un deget; însă și nepoata murise, așa că bătrâna, de vreo trei ani, trăia singură-cuc, de azi pe mâine. Îmi era cam urât în casa ei, de fapt și baba era o ființă de tot nimicul, nu puteai stoarce de la ea o vorbă mai acătării. A ajuns până acolo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
acela? Desigur, există aici o justificare: că fapta este întrucâtva de natură psihologică, însă eu nu m-am putut liniști până când, acum vreo cincisprezece ani, n-am luat asupra mea în întreținere permanentă două locuri într-un azil, pentru ca două bătrâne bolnave să-și poată alina, pe cheltuiala mea, ultimele zile pe care le au de trăit pe lumea asta. Mă gândesc să transform aceste locuri în donație pe veci, lăsând prin testament capitalul necesar. Ei, asta-i tot. Repet că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
o stare de spirit destul de senină, ceea ce nu i se mai întâmplase de mult. Dar, peste încă o săptămână, primi de la Belokonskaia altă scrisoare și de data aceasta generăleasa se decise să-și dea drumul la gură. Declară solemn că „bătrâna Belokonskaia“ (nu-i spunea niciodată altfel prințesei, când aceasta nu era de față) îi transmite vești liniștitoare despre insul acela... „ciudat, adică despre prinț!“ Bătrâna l-a căutat la Moscova, s-a interesat de el, a aflat ceva foarte frumos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
de data aceasta generăleasa se decise să-și dea drumul la gură. Declară solemn că „bătrâna Belokonskaia“ (nu-i spunea niciodată altfel prințesei, când aceasta nu era de față) îi transmite vești liniștitoare despre insul acela... „ciudat, adică despre prinț!“ Bătrâna l-a căutat la Moscova, s-a interesat de el, a aflat ceva foarte frumos; în cele din urmă, prințul a venit în persoană la ea și i-a făcut o impresie aproape extraordinară. „Asta se vede din faptul că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]