5,057 matches
-
iubești tu pe noi? LIANA: Cum să vă iubesc, tată? Cum iubești sarea în bucate! CORTINA SPECTACOL TOPÎRCEANU Balada amintirii Scenariu pe versuri ale poetului * Între Rai și Ilinca lui Dudău Versiune scenică după romanul Minunile Sfântului Sisoe și Epilog BALADA AMINTIRII Scenariu pe versuri ale poetului Poetul (B1), așezat la un mic birou, are în față diferite ustensile de scris și, vizibilă, o călimară dublă, argintie. Va rămâne acolo pe toată durata spectacolului. Ceilalți interpreți trei femei: F1, F2, F3
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
să-l aștept atât de mult: scrieți-mi de îndată că s-a întors... CORTINA CUPRINS Florin FAIFER-CUVÂNT ÎNAINTE 7 FĂT-FRUMOS DIN TEI (poveste obișnuită) 11 NĂZDRĂVĂNIILE LUI PREPELEAC 35 CUM DE S-A SUPĂRAT PRICINĂ-ÎMPĂRAT 95 SPECTACOL TOPÎRCEANU 145 BALADA AMINTIRII 147 ÎNTRE RAI ȘI ILINCA LUI DUDĂU 157 ÎNTOARCEREA DIN PUSTIU 195 1 Didascaliile din text sunt orientative. Regizorul va proceda cum va crede la tot ce nu ține de textul propriu-zis. ----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
dinastii spaniole cu adevărat neaoșe! Clopotul din Fuenterrabía! Când îl aud mi se răscolește sufletul. Și așa cum în Fuerteventura și în Paris m-am apucat de făcut sonete, aici, în Hendaya, m-am apucat, mai presus de orice, să fac balade. Și una dintre ele, la clopotul din Fuenterrabía, la clopotul Fuenterrabía, care spune: Dacă nu mă-ntorci în Spania, Doamne,-n bunătatea ta, dacă nu mă culci într-însa, fie după voia ta! Ca în cer și pe pământuri sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
cu mare greutate două sticle de Tuborg, fiindcă primăria decisese deja țuică, votcă, vinuri. Stăteam mută, fumând ca o nefumată, lângă violonistul din taraf (încaltea, omul foarte drăguț, într-o pauză de cântece patriotice și hore mehedințene, mi-a cântat Balada, uitându-se în ochii mei, și a cântat-o așa de frumos, de, o clipă, am iertat toată umanitatea pentru toate. În jurul meu, vocile pronunțau cestiuni de tipul: - Ce contează în ce partid suntem, dacă toți suntem români și patrioți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
și iscusit Fără bâtă și cuțit. Foaie verde leuștean, M‐a făcut muica oltean. și, cobzare, spune drept, Muica m‐ a făcut deștept. * “ Joi ( 9mai n. n. ), la orele 2 după amiază, a încetat din viață în București gingașul poet al Baladelor și Idilelor care farmecă tinerețele visătoare și îndrăgostite ale cititorilor de literatură. Îl văd. Mă întâlneam zilnic în mahalaua Cișmigi ului, cu corpul lui chinuit care suferea s‐ ar fi zis de mâhnirea de‐a nu fi murit mai de
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
căruia s‐a născut la 1866. A învățat carte în Năsăud și Cluj. A scris în Sibiu, la Tribuna . În România își aduse vioara ca să cânte acele stihuri dulci și pure, la care bate un soare tânăr alpestru, pe la 1890. Baladele și Idilele și Fi rele de Tort l‐au așezat pe Coșbuc în Academie. Natura lui tot mai fugitivă, mai izolată și ma i studioasă, l‐a oprit de‐a lua o atitudine combativă în mișcarea poetică anterioară războiului, făcut
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
destul despre statutul și înzestrarea lirică ale lui Mihai Munteanu. Bala dele lui aduc nuanțe de culoare, la un portret totuși conturat. S‐ a putut vedea, cu multă vreme înainte, predilec ția lui M.M. pentru această specie de cântec. Pentru că baladele sale se integrează prea puțin într‐o definiție de dicționar. Ele sunt, mai degrabă, ipostaze lirice; așa cum balada a și fost, undeva, cândv a. Eroul, când există, e însuși autorul, iar legenda e chiar biografia sa, ridicată la acest exponent
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
un portret totuși conturat. S‐ a putut vedea, cu multă vreme înainte, predilec ția lui M.M. pentru această specie de cântec. Pentru că baladele sale se integrează prea puțin într‐o definiție de dicționar. Ele sunt, mai degrabă, ipostaze lirice; așa cum balada a și fost, undeva, cândv a. Eroul, când există, e însuși autorul, iar legenda e chiar biografia sa, ridicată la acest exponent. M.M. fixează hotarele unei lumi aparte, cu un timp și o geografie ce sugerează un soi de refugiu
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Fiul lui Eros și alte poeziiʺ (1978), „Oglinda de ceață (1979), „Addenda la un fals tratat de iubireʺ (1982), „Muzeul Dragosteiʺ (1995) sunt doar câteva din volumele poetului, lucrări traduse și în literatura universală. MAMA Mama a venit ca din baladă, Cu răcori de ferigi în rugină și ‐ mi trecură pragul de lumină munții drepți cu scuturi de zăpadă. și presate într‐o carte nouă, un hrisov: Din neagra țărănie, mi‐ a adus, ca în copilărie, dulci zambile îmbătate‐n rouă
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
ADN-ul, principiul, identitatea spirituală a fiecărui om, precum și faptul că muntele, înălțarea, este matricea originară a creativității românești ("Mănăstire-naltă/ Cum n-a mai fost altă", zidește Manole, Brâncuși construiește "Coloana Infinitului"), și nu șerpuirea ezitantă din debutul Mioriței, balada aflându-se în primordialitatea înălțării din cultura noastră, ea suie perpendicular pământului, către "munții mari", soare, lună și "stelele făclii". Ochiul transcendental al intuiției anonime originare a văzut cu uimitoare revelație adevărurile fundamentale ale Ființei. Eternul feminin din Frumoasa fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Iisus iubirea universal dăruită. Ochiul transcendental al lui Buddha a văzut că esența lumii umane dar și celei divine este suferința și că mântuirea de suferință trebuie să fie scopul omului. Cu un ochi transcendental a intuit autorul vrâncean al baladei Miorița moartea ca pe o nuntă de înveșnicire cu întreaga natură, o apoteoză feerică transvaluată mitic. Omar Khayyam, după ce în majoritatea robaiyatelor vorbește despre adevăruri cunoscute de toți privind iluzia existențială și deșertăciunea universale, în unele catrene văzul său transcendental
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
de altă parte, experiența socio-culturală a valorilor, factorii care afirmă viața eticul, esteticul, adevărul. Aparatul receptor al apriorismului românesc este alcătuit esențial din vocația pentru cânt, aspirația spre estetic, spre lumină și spre înălțimi, toate întrunite, de pildă, exemplar în balada Mioriței. Lirica unui poet se bucură de o receptare cu atât mai ideală, cu cât poemele sale reflectă amprenta apriorică a poporului respectiv. Factorii care converg într-un poem pentru a realiza armonia, "un organism viu ca natura" (Kant), sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
poetică și deschidere vizionară Poezia noastră populară se desfășoară pe coordonate cosmice. Amintim doar că Luceafărul a fost inspirat de un poem din folclor. Cosmicul, cu aspectele sale complexe, apare cel mai evident în Miorița. Orizontul în care are loc balada nu se limitează la priveliștea edenică din primul distih ("Pe-un picior de plai,/ Pe-o gură de rai"), ci are rază infinită. Un univers multivalent de coloratură aparte, dezvoltând deschiderea vizionară a poetului anonim. În Miorița se pune o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
comuniunii universale, al contopirii omului cu Natura cu elementele care-i înscriu spațiul fizic și sufletesc: la planul terestru, plaiul luminos ca o gură de rai, semnând frumusețea cerească a locului unde se desfășoară viața zi de zi a eroului baladei alături de oile sale simbol al iubirii, câinii simbol al puterii, caii simbol al înțelepciunii; se trece apoi nemijlocit la planul înălțării deoarece înălțarea este simbolul central al baladei: codrii, munții, soarele, luna, păsările (simbol al cântului și zborului) și stelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
cerească a locului unde se desfășoară viața zi de zi a eroului baladei alături de oile sale simbol al iubirii, câinii simbol al puterii, caii simbol al înțelepciunii; se trece apoi nemijlocit la planul înălțării deoarece înălțarea este simbolul central al baladei: codrii, munții, soarele, luna, păsările (simbol al cântului și zborului) și stelele. Cele două versuri inițiale ("spațiu ondulat", absolutizat în mod nefericit de Lucian Blaga, pentru care el ar constitui orizontul matricial specific culturii românești) reprezintă poarta de aur prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
orizontul necesar, activ, singurul în care se puteau mișca liniile de forță ale gândirii sale. Sentimentul cosmic este un element organic, care arhitecturează poemele. Și este structural poemelor pentru că era structural lui Eminescu, așa cum este structural poeziei populare. În spiritul baladei Miorița, în creația noastră a originilor, se află izvorul viziunii eminesciene. Dacă majoritatea poemelor lui Eminescu deschid perspective în stare să ne interiorizeze infinitul cerul, stelele, luna, marea venind să lărgească dintr-odată spațiul poetic acest infinit, nu rămâne exterior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Climatul de poveste, prezent în numeroase poezii, nu este nici el simplu decorativ, ci reprezintă o modalitate de trăire a stării poetice ("Arfele visează mituri"; Iar în ochii ei albaștri/ Toate basmele s-adună") care face posibilă ca și în balada vrânceană, comuniunea nemijlocită cu lucrurile. La Eminescu miticul are rolul de înveșnicire feerică a realului, transformându-l în prezent etern. * Se poate contura mai bine viziunea cosmică eminesciană referindu-ne la lirica lui Tudor Arghezi și Lucian Blaga. Autorul Cuvintelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
și fără suprapunere psihică dorul. Iar cel de al doilea factor este armonia, modelaj exercitat, pe de o parte, de desăvârșita orân duire ca în tabloul unui maestru al picturii a peisajului țării iar pe de altă parte, de spiritul baladei vrâncene, prin care are loc solidarizarea, nuntirea omului cu natura și moartea devenită neoexistență mirifică sub cataliza miticului. Armonia și viziunea nemuririi transtanatică își au sorgintea în triada tracică Zamolxis-Orfeu-Dionysos, toți trei parcurgând ciclul viață-moarte-renaștere, ceea ce însemnează deschidere cosmică nelimitată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
la Dialogurile platoniciene. Deci, la gândirea presocratică. Prin urmare, din poezie s-a născut filozofia occidentală, la fel și cea indiană. Și amintim că tot din poezie, sub forma ei cea mai pură, s-a născut și filozofia morții din balada Mioriței, în viziune unică pe plan universal: moartea ca hierofanie feerică a omului cu întreaga natură, începând cu "gura de rai" de pe plaiul pământesc și sfârșind cu munții mari și cerul astrelor. Iar vorbind de indieni, trebuie reliefată viața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
divinitatea este aruncată în umbra răului. O cu totul altă viziune a morții în Miorița. Deși aici moartea constituie nu o problemă filozofică, de perspectivă, dimpotrivă, este o amenințare iminentă, invocarea firească a divinității lipsește, acest lucru din toate variantele baladei. Faptul este extrem de semnificativ. Omul se află singur în fața naturii care l-a creat, și în care se va întoarce prin nunta ce îi va reuni întru eternitate. Și iată consonanța; în nici una din cele patruzeci de variante ale poeziei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
libertății spirituale, a transposibilului această extremă a tensiunii metafizice a dorului. Revelația trans-posibilului nu a fost un hazard. A fost în logica metafizică a dorului românesc. Nu hazardul, ci necesitatea unei logici a ecourilor a creat curcubeul care a unit balada genialului păstor vrâncean cu Luceafărul din Țara de Sus. Și ce rol magic al corespunderilor va fi avut în această armonizare, la mare distanță în timp, muntele sfânt Peon Ceahlăul așezat median între cele două stări cerești ? Noi, pozitiviștii, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
După mulți ani trăiți în captivitate. Ghilgameș și Miorița reflectă concepții opuse despre moarte. În epopeea sumero-babiloniană pesimismul este total eroul, deși află nemurirea, o ratează printr-un hazard nesemnificativ, fapt care scoate în evidență prețul infim al vieții. În balada vrânceană, fondul zamolxic și getic al matricei noastre culturale preschimbă neliniștea în apoteoză, moartea fiind considerată transferul într-o neoexistență superioară, înveșnicită sub forma unei hierogamii a omului cu Natura. O altă hipostază a neliniștii ne întâmpină în basmul Tinerețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
din lumină în alt mormânt ? Dar, începând cu volumul La cumpăna apelor, va urma îndelung catharsisul de luminoasă sărbătorire a vieții de fiecare zi, a iubirii, a pământului natal și peste toate a duhului poveștii. În poezia Giordano Bruno cântă balada permanenței, Blaga evocă identitatea cu ele însele a luminii și a creației în orice schimbare: "E același, nu-i același./ E același unic soare/ inimă prin lumi bătând./ Să îngâne-n vreme rugul/ alte-amurguri vin la rând". George Bacovia a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
bine să renunți/ Și să vă duceți la culcare ? // Căci nu există pe pământ mai venerabilă manie/ Decât sub stele jurământ/ Pe veșnicie.// Și nu există-n univers/ Mai mare crimă/ Decât la coada unui vers/ S-atârni o rimă" (Balada unei stele mici); neliniștea că nu a fost premiat de Academie pentru că "printre dumneavoastră/ E unul cârn și idiot"; neliniștea privind cum vântul toamnei amenință gâzele și frunzele risipite. Dar diversele neliniști sunt risipite prin tonul luminos, afectiv, emblematic fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Suferința este o clipă foarte lungă... pentru noi există numai un anotimp, anotimpul durerii" aforism care cheamă la meditare nesfârșită în fața suferinței morale. * Cele trei creații majore ale liricii noastre sunt prin excelență meditații asupra suferinței în trei registre: în balada păstorului moldovan, răul inerent omului este contracarat prin transformarea morții într-o feerică nuntă cu natura. În balada Meșterul Manole, divinitatea sacrifică un șir de douăsprezece vieți pentru a-și vedea ridicată mănăstirea "cum n-a mai fost alta"; iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]