6,215 matches
-
voi avea probleme, toți vom avea probleme... — Are septicemie. — Puneți-o în ambulanță, duceți-o la un spital cum trebuie, ascultați-mă. Dacă moare pe drum, nu e vina nimănui. L-am apucat de față, Angela, de o porțiune din barbă, de o ureche, de ce am găsit. L-am înșfăcat și l-am zvârlit de perete. A plecat. M-am spălat din nou pe mâini. — Mănuși, am spus, deschizând degetele. Asistenta brunetă s-a străduit cât a putut să mi le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
încăpere și se duse chiar ea după paharul cu apă, aducându-i-l numaidecât. Apa tremura în pahar, dar și mai tare tremură în mâinile lui Augusto, care-o dădu de dușcă, în mare grabă, apa scurgându-i-se în barbă și el neslăbind din ochi în tot acest timp ochii Eugeniei. Dacă vreți - zise ea -, pun să vi se facă o ceașcă de ceai, de mușețel, sau de tei... Vă e mai bine? Nu, nu, n-a fost nimic; mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
timp ochii Eugeniei. Dacă vreți - zise ea -, pun să vi se facă o ceașcă de ceai, de mușețel, sau de tei... Vă e mai bine? Nu, nu, n-a fost nimic; mulțumesc, Eugenia, mulțumesc - și se ștergea de apă pe barbă. — Bine, luați loc acum - și, după ce se așezară amândoi, ea continuă -. Vă așteptam de pe-o zi pe alta și i-am dat ordin servitoarei să vă poftească înăuntru și să mă anunțe, chiar dacă n-ar fi fost acasă rudele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
la vedere, dar știam că e acolo. Nu îl menționaseră în certificat pentru că nu era un semn distinctiv, dar tot mă putea da de gol. Mă gândeam ce ar fi zis ofițerul cu aer superior, care murmura înjurături antisemite în barbă, dacă mi-aș fi dat jos haina, mi-aș fi ridicat mâneca și i-aș fi arătat că nu eram decât un alt gunoi al lumii. Dar nu toți cei din lagăre fuseseră evrei. Numărul arăta locul unde fusesem, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
în grămada de oameni juliți, bătuți, necircumciși, luptători ai rezistenței. Dar acum eram în America. Aici bărbații în uniforme nu le ordonau altor bărbați să își dea jos pantalonii. Aici bărbații în uniforme zâmbeau, chiar și atunci când mormăiau insulte în barbă și spuneau „bine ați venit“ și „noroc“ și „o să vă simțiți ca acasă“. Dar mai devreme sau mai târziu aveam să îmi dau jos pantalonii. Încă mai vedeam revista Life cu poza soldatului care apleca pe spate o asistentă. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
oră la o masă dintr-o latură a cafenelei, după care Îl apucă foamea și comandă cafea și o prăjitură. La o masă alăturată ședea un membru al parlamentului dintr-un partid de dreapta, Împreună cu un tânăr zvelt, chipeș, cu barbă, semănând după părerea lui Fima cu un activist din așezările evreiești din Teritorii. Vorbeau Încet, dar uneori Fima reușea să prindă câteva cuvinte. Tânărul spuse: Ați devenit și voi niște eunuci. Ați uitat de unde ați venit și cine v-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
află În valea din apropierea casei sale. Apoi va lua un mic dejun modest: legume, fructe și o singură felie de pâine neagră, fără gem. Se va bărbieri - dar de ce să se bărbierească, mai degrabă să-și lase să crească o barbă mare și sălbatică -, și se va așeza să citească și să cugete. Iar la Întoarcerea de la clinică, În fiecare seară, va mai consacra o orădouă plimbării, rătăcind prin diferite colțuri ale orașului. Va ajunge să cunoască Ierusalimul. Îi va descoperi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de restaurant familial, cu trei mese acoperite cu un plastic laminat roz, jupuit, luminate de un bec slab care răspândea o lumină galbenă, lipicioasă. Muște leneșe se plimbau peste tot. Un bărbat cu statură de urs moțăia În spatele tejghelei, cu barba Între dinți, iar Fima luă pentru o clipă În considerare posibilitatea să fi fost chiar el, În spatele biroului de la clinică, transportat aici printr-o vrajă. Se trânti pe un scaun de plastic, care nu i se păru prea curat, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
speranța, Fima pescui În ultimul moment din buzunarul interior al paltonului o bancnotă de douăzeci de șekeli, Împăturită, pe care Baruch reușise să i-o strecoare acolo fără ca el să bage de seamă. Plăti și Își luă rămas-bun murmurând În barbă niște scuze jenate. Lăsă toate ziarele pe masă. Când ieși din restaurant frigul se Întețise. Umbrele serii se simțeau deja În aer, deși nu erau Încă decât orele după-amiezii. Asfaltul crăpat, porțile de fier forjat dintre care multe aveau gravate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Rodolph, că tata nu se lăsa văzut de nimeni fără sacou, chiar și dimineața ieșea din camera de baie gata îmbrăcat ca pentru plimbare și obrajii îi miroseau a odicolon, un parfum pe care n-am să-l uit niciodată. Barba îi era proaspăt aranjată și îi dădea aerul acela sever și, în același timp, de domn sută la sută, care știe să-și poarte bastonul ușor și să-și scoată pălăria a salut cu un gest care, deși politicos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
s-a frânt, trebuia să se frângă, chiar dacă fiul lui conducea acum firma. Influența acelei „lumi noi“ pe care o cunoscuse ca bărbat tânăr făcea firme ca acelea ale tatălui său, fusese obligat să le preia, deoarece acest domn cu barbă îngrijită și obraji parfumați procedase așa, superficial și nerentabil. Ar fi fost mai bine să rămână anticar. —Am iubit New Yorkul, era un oraș care punea o patină pe toate lucrurile din Europa, până și pe propriile amintiri. Era ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
știau la fel de puțin despre peisajele de pe vasele și ceștile mele cât știam eu despre ce se făcea într-un grajd. De aceea nu văzuseră ei niciodată „ce făceau ăia acolo“, cum bătrânul Silen își înălța flautul peste lâna creață a bărbii, menada își sfâșia cutele drepte și ieșea din rochie, cum lupta Hercule, și frângea cornul unui zeu al râului, dobora mistrețul, învingea uriașii și din priveliștea pozelor de pe vase rămâneam cu un gust care mă făcea să bănuiesc că ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
care curgea o ploaie de pere mărunte și dulci de culoarea chihlimbarului. Îl țiu bine minte, cu cămașa lungă peste izmene, cu picioarele înfășurate în obiele și vârâte în opinci negre și rupte. Avea chipul pământiu, neras cu săptămânile, cu barba albă, țepoasă, fruntea ciupită de vărsat, sprâncenele cărunte și groase, mustățile stufoase și ochii cenușii, încruntați de lăuntrică suferință, în care se iveau câteodată două luminițe dulci, pornite din adâncuri. - Am să le întind cu barda, făcea Moș Avram de câte ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ori și oamenii au fost de o veselie neobișnuită. Clopotele vesteau în cetate nașterea regelui meu. Bunicii noștri se asemănau la chipuri, ori poate așa mi se părea mie pe vremea aceea, când abia împlinisem șase ani. Amândoi aveau o barbă căruntă, un nas coroiat și niște sprâncene ca două căciuli circonflexe. Găsisem firește și câteva deosebiri. De pildă, bunicul regelui avea în jurul gâtului un colan cu paftale de aur, în vreme ce al meu purta un centimetru de mușama cenușie, prevăzut cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
granitice care amenințau să pălească tot ce s-a scris de la Liliencron încoace, a trăit la Berlin, regele boemilor, neastâmpărata „fantomă-haimana”, năluca Peter Hille. Purta un jachet măsliniu și un fel de manșetă în locul gulerului, fără cravată, acoperită de o barbă neagră, uriașă. Dacă i s-ar fi îndesat până peste urechi o pălărie turtită, Peter Hille ar deveni cea mai autentică sperietoare de ciori. El trăia mult în fundul pădurilor, nedespărțit de o raniță de pânză îndesată cu gazete. Treceau trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
îndesat până peste urechi o pălărie turtită, Peter Hille ar deveni cea mai autentică sperietoare de ciori. El trăia mult în fundul pădurilor, nedespărțit de o raniță de pânză îndesată cu gazete. Treceau trei sau patru săptămâni până la reapariția lui, cu barba crescută și mai sălbatic, cu pantalonii sfâșiați, prin care se întrevedeau, până spre genunchi, picioarele-i păroase, slăbănoage, fără ciorapi, vârâte în niște ghete întoarse, diforme și scâlciate, cu gumilasticul ros de mărăcini. Când Peter Hille întârzia vreme mai îndelungată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Dumnezeu deșartă parcă, noaptea, tancuri mari, - Larmă-n țărmul cu prundiș răsună, Luna e un cap tăiat din mătrăgună, Norii sunt cărunte zdrențe de șalvari. Ziua, pe talazuri clătinate de tumult, Nor e Dumnezeu cu mâna-ntinsă. El își moaie barba albă-n sticla ninsă Și se-apleacă-n mine, vesel peste pult. Dincolo de zvârcolirea apelor năpârci, Pleacă-n larg un braț de piatră arsă. Pe argint suflat cu aur se revarsă Pene roșii, flamuri verzi și fulgi de cocostârci. Flăcările galbene cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mai cu seamă după jobenul cu capacul oblic. Înalt și tânăr încă, avea totuși trupul adus din spinare, și un chip prelung și caricatural. Se puteau remarca de la prima ochire sprâncenele încruntate și gura ca un bot de știucă. Purta barbă și mustață rase, și avea gât unduit, cu o cravată strâmbă al cărei nod era pitit după aripa gulerului moale. Când ne oprirăm față în față, omul meu se clătină ca amețit de băutură. Pleoapele lăsate, prin care genele întredeschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cu privirea cine știe unde, cu urechea atentă la un cântec de flașnetă, abia perceptibil, și care răzbea până la noi, dintr-o curte închisă ca de pușcărie, cu zidul de beton. E bătrânul flașnetar orb. Vine regulat în curtea noastră. Are o barbă scămoasă, ca din bumbac galben și decolorat. Un umăr îi este mai înălțat și ține o mână sprijinită pe curbătura ciomagului, mult prea înalt, cu care cercetează zidurile cenușii, înainte de a face un pas. Sprijină flașneta pe piciorul ei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și de a ucide îmi taie respirația. Albertina bate la ușă: cineva mă cheamă la telefon. Eva fuge în camera ei ascunzându-și fața în borul pălăriei, în timp ce din curte se aude deslușit, un cântec scurs din flașneta bătrânului cu barba galbenă: A fost în Schoeneberg În luna mai... „În cartea despre carne, se cuvine să vorbești de Johann Tzindl, o speță de țăran corcit. E gaza mea din Oberholabrun, - ține să mă limpezească Ferdinand Sinidis și continuă să mi-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
se alintă și zburdă ca o mânză. M-a cunoscut la strand superbul animal Cu ceafa grea și roșie și plină de osânză. Îndrăgostit de ea, i-am revăzut strămoșii, În sinagogi, pe bănci... Și azi parcă-i aud... Au bărbile cărămizii și au perciunii roșii, Și tălmăcesc o perifrază din talmud. Capitolul de dragoste, al meu cu Lizelote, E greu ca un cadavru căzut într-un năvod, Aș fi putut să cumpăr cu câteva bancnote Fecioara, și să isprăvesc suavul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Îi venea rândul să asculte amintirile. Nu trebuie să meargă la școală și să Îndure batjocura celorlalți, numai pentru că cineva i-a descoperit mutra de bebe În scutece În cine știe ce număr vechi din Punch. Da, spunea Henry zâmbind compătimitor În barbă, Înțeleg că poți fi pus În situații jenante. Școlarii nu sunt cele mai sensibile... cele mai diplomate... Dar când ai să te faci mare, Gerald, ai să Înțelegi ce lucru minunat este să fii imortalizat În paginile lui Punch, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
sau poftiți cu priviri goale să Își expliciteze observațiile. Deși Henry era cu zece ani mai tânăr decât Du Maurier, din punctul de vedere al Înfățișării ar fi putut fi de-o vârstă și, În multe alte privințe Henry, cu barba lui stufoasă, cu Începutul de chelie și de burtă, părea mai mare În vârstă și mai matur. Du Maurier avea un veșnic aer tineresc, chiar și după ce părul Începuse să Îi Încărunțească, În timp ce Henry Își cultivase cât putuse mai devreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
am fost niciodată, spuse Du Maurier. Eu sunt ceea ce Huxley numește „agnostic“, un termen foarte util. Nu știu dacă chiar există o Ființă Supremă, dar, dacă există, sunt sigur că El - un El neutru - nu seamănă cu moșneagul arțăgos cu barbă lungă și albă de care am fost Învățați să ne temem În copilărie, și nici cu fiul lui, cel fără simțul umorului. Henry chicoti auzind această descriere satirică a părintelui ceresc. — Și Emma e la curent cu vederile tale? se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
zise Du Maurier. Îmi amintesc o dată, cred că nu avea mai mult de doisprezece sau treisprezece ani, când s-a Îmbrăcat Într-un costum bărbătesc - știi că țin un coș Întreg acasă, pentru modelele mele -, și-a pus o perucă, barbă falsă și ochelari și s-a dat drept un străin venit să-mi ceară bani cu Împrumut. Mi-au trebuit zece minute până să mă prind! Sigur, cu vederea mea slabă, nu i-a fost prea greu să mă păcălească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]