4,406 matches
-
High School", un colegiu pentru copii supradotați. Își finanțează studiile activând sub diverse ocupații ca: muncitor în fabrică, colaborator la diverse publicații, tehnician radiolog, asistent social etc. În 1961 este absolventă a Columbia University în bibliologie. Lucrează o perioadă ca bibliotecar la Mount Vernon, New York. Se căsătorește cu avocatul Edwin Rollins, cu care are doi copii. Ulterior, cei doi divorțează în 1970. În perioada 1977 - 1978 are o scurtă relație cu pictorul și sculptorul Mildred Thompson. A scris două volume de
Audre Lorde () [Corola-website/Science/334208_a_335537]
-
2013, acesta colabora cu 155 de edituri. A publicat monografia "Biblioteca pentru Copii Ion Creangă a Republicii Moldova la 50 de ani" în anul 1994, cât și o serie de articole în presa periodică și de specialitate. Este președinte a Asociației Bibliotecarilor din RM din 1991, iar din 1996 președinte a secției naționale a Consiliului Internațional al Cărții pentru Copii și Tineret (IBBY). Participă la numeroase întruniri internaționale de specialitate. Pentru activitatea depusă, Claudia Balaban a primit următoarele distincții:
Claudia Balaban () [Corola-website/Science/334412_a_335741]
-
A debutat editorial cu romanul "Piatra neagră" în 1930, prefațat de Liviu Rebreanu. În deceniul al patrulea a publicat mai multe volume de proză. A dus o viață agitată, cu practicarea unor meserii nu o dată antipodice: ucenic tinichigiu, tipograf, învățător, bibliotecar, redactor la "Țara noastră", secretar literar la Radiodifuziune, servitor la o cârciumă din Călărași, atașat de presă, iar după 1944, văcar, referent tehnic la o gospodărie agricolă de stat și consilier juridic la Tulcea și Cernavodă.
George Acsinteanu () [Corola-website/Science/335176_a_336505]
-
asiatice rare: albaneză, bulgară, coreeană, mongola și vietnameza. A absolvit Facultatea de Litere a Universității din capitală Albaniei în 1975, cu o lucrare despre opera lui Ismail Kadare (coord. prof. univ. Ali Xhiku). Vreme de 14 ani a lucrat ca bibliotecar și redactor la Bibliotecă Națională a României, iar din 1990 până în 1997 a condus această instituție ca director adjunct, cu atribuții complexe privind reformarea celei mai mari biblioteci din țară. În această funcție, alături de o echipă tânără, promovată în aceiași
Marius Dobrescu () [Corola-website/Science/335696_a_337025]
-
până în 1560. Sansovino a murit în 1570, dar în 1588, Vincenzo Scamozzi a întreprins construirea altor cinci arcade, tot după proiectul lui Sansovino, aducând clădirea până la "Molo" sau dig, lângă clădirea lui Sansovino pentru monetăria venețiană, "Zecca". Unul dintre primii bibliotecari, din 1530, a fost Pietro Bembo. Cu toate acestea, fondul de carte al bibliotecii a început să fie colectat înainte de construcția clădirii. De exemplu, baza colecțiilor din bibliotecă a fost donația făcută "Serenissimei" a colecției de manuscrise adunate de umanistul
Biblioteca Marciana () [Corola-website/Science/333558_a_334887]
-
map and the Fine map depict the actual outline of Antarctica." Interpretări neortodoxe ale lui Hapgood, cum ar fi “inversarea polilor” nu au fost niciodată acceptate că ipoteze științifice valide, dar ideile sale au găsit popularitate în cercurile științifice marginale. Bibliotecarii Roșe și Rând Flem-Ath, ca și scriitorul și fostul jurnalist Graham Hancock, își bazează porțiuni din ideile lor pe dovezile lui Hapgood despre catastrofă ce a avut loc la sfarsitul Ultimei Ere Glaciare. Ideile lui Hapgood figurează, de asemenea, în
Charles Hapgood () [Corola-website/Science/333260_a_334589]
-
fost semnat la 24 noiembrie 1838, iar deschiderea oficială a avut loc la 24 martie 1839. Consiliul Bibliotecii Poloneze era format din 8 membri. Președinte al Consiliului a fost ales Adam Jerzy Czartoryski, iar K. Sienkiewicz ocupa funcțiile de secretar, bibliotecar și casier. La întemeiere, Biblioteca Poloneză se afla pe strada Duphot, nr. 10, în 1840 în rue de Surène 10, iar în 1842 în rue des Saussaies 3. În 1851, o comisie compusă din trei dintre întemeietorii ei: A. Mickiewicz
Biblioteca Poloneză din Paris () [Corola-website/Science/333326_a_334655]
-
-o în 1893 cu titlul de student real. La 14 ianuarie 1893 a fost angajat în Cancelaria de Stat, cu rangul de secretar provincial în Departamentul Afacerilor civile și religioase. Cariera de funcționar public a continuat-o ocupând postul de bibliotecar. În februarie 1896 pentru vechime în muncă, a primit rangul de secretar colegial, împreună cu o medalie de argint în memoria împăratului Alexandru al III-lea. La 1 iunie 1897 a fost numit funcționar junior în Oficiul Guvernatorului-General din Varșovia și
Serghei Evreinov () [Corola-website/Science/334643_a_335972]
-
istorice și religioase. Aceste autobiografii au fost publicate abia în 1998, într-o versiune modificată. În 1918 Van Manen a devenit membru al Societății Asiatice din Bengal. În acel an s-a mutat la Calcutta pentru a îndeplini funcția de bibliotecar șef al Bibliotecii Imperiale. Tot în același an a fost publicată opera sa "Minor Tibetan Texts: The song of the eastern snow-mountain". În 1921 a apărut următorul lui studiu tibetologic, "Three Tibetan repartee songs". În 1922 a fost însărcinat cu
Johan van Manen () [Corola-website/Science/334769_a_336098]
-
spațiul și timpul au un caracter iluzoriu. Aflat la studii la Calcutta (India britanică), un tânăr orientalist român își petrecea nopțile călduroase de toamnă plimbându-se pe străzile metropolei, împreună cu doi tovarăși mai în vârstă: fostul diplomat rus Bogdanof și bibliotecarul olandez Van Manen, cu care împărtășea aceleași preocupări. Cei trei prieteni se deplasează într-o seară la bungaloul industriașului Budge aflat într-o pădure din apropiere de Serampore (un oraș situat la aproximativ 15 mile nord de Calcutta). Ei revin
Nopți la Serampore () [Corola-website/Science/334763_a_336092]
-
opuse cu privire la India. Van Manen se stabilise în India în 1909, lucrând în cadrul Societății Teosofice din Adyar; după o ședere de doi ani și jumătate la Darjeeling, el s-a mutat în 1918 la Calcutta, unde a îndeplinit funcțiile de bibliotecar șef al Bibliotecii Imperiale și secretar general al Societății Asiatice din Bengal. Orientalistul neerlandez iubea India și era pasionat de cultura tibetană. El îl invita uneori la el acasă pe tânărul Eliade și-i împrumuta publicații rare din biblioteca tibetană
Nopți la Serampore () [Corola-website/Science/334763_a_336092]
-
Liceul Vasile Lucaciu din Cărei, unde în 1919 și-a susținut bacalaureatul. Între 1919-1933 a urmat cursurile Facultății de Litere și Filozofie din Cluj. Fiind un student strălucit în ultimii ani de studiu la facultate a fost numit secretar și bibliotecar al Institutului de Istorie Universală și preparator universitar. Între 1934-1936, în timp ce studia la Accademia di România din Romă, și-a susținut teza de doctorat cu tema Ciriaco d'Ancona e la Crociata contro i Turchi, în specialitatea istorie medie universală
Francisc Pall () [Corola-website/Science/332063_a_333392]
-
un prenume. Citește și: Premieră cu "Bărbierul din Sevilla", la Opera Națională București După ce urmează cursurile Facultății de Filologie a Universității din Cluj (1962-1967), Ana Blandiana se stabilește la București, unde lucrează ca redactor la Viața studențească și Amfiteatru (1968-1974), bibliotecar la Institutul "N. Grigorescu" din București (1975-1977), redactor la Uniunea Scriitorilor (1977-1979). Încă dinainte de a fi studentă, debutează cu poezia Originalitate în revista Tribuna din Cluj (1959). Între 1960-1963 i se interzice însă să mai publice, din motive politice. Începând
Ana Blandiana: Orologiul fără ore by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/104304_a_105596]
-
în 1932 Societatea Scriitorilor îi aprobă o pensie lunară de 1000 lei. Din 1933 se stabilește cu familia în Capitală, unde rămâne până la sfârșitul vieții. În 1944 apare volumul intitulat ‘Opere’, care reunește toate scrierile sale. În 1945 este numit bibliotecar la Ministerul Minelor și Petrolului. E sărbătorit de Ministerul Artelor în 1946 cu ocazia împlinirii a 65 de ani de viață și 50 de activitate literară. Tot Ministerul îl angajează drept consilier. Un an mai târziu în Bacău au loc
George Bacovia, esența SIMBOLISMULUI românesc - File de istorie () [Corola-website/Journalistic/102139_a_103431]
-
Această carte a fost prima încercare de a realiza o sistematizare a limbilor slave. În 1832 s-a hotărât să plece în cele din urmă din Novi Sad și a încercat să-și găsească un post de profesor sau de bibliotecar în Rusia, dar din nou fără succes. În 1833, cu ajutorul lui Ján Kollár și la invitația unor prieteni influenți din Praga, care au promis să-l sprijine din punct de vedere financiar, a venit la Praga, unde și-a petrecut
Pavel Jozef Šafárik () [Corola-website/Science/336014_a_337343]
-
latină, ci în greacă. A asistat la prelegerile teologice de la Sorbona și, la sfatul lui Nicolas Ysambert, a candidat cu succes pentru un post de profesor la catedră de filosofie de la Bourges. S-a împrietenit la Paris cu Isaac Casaubon, bibliotecar pe atunci la bibliotecă regală, unde și-a petrecut tot timpul liber studiind vechile manuscrise grecești. La Orléans a fost hirotonit diacon. În 1603 a fost numit lector la Universitatea din Bourges, dar a demisionat doi ani mai târziu cu
Denis Pétau () [Corola-website/Science/336689_a_338018]
-
lui Filip al IV-lea, si apoi, în 1639, pentru a fi făcut cardinal la Romă, la dorința Papei Urban al VIII-lea. Nu a mai predat începând de la vârsta de șaizeci de ani, dar și-a păstrat postul de bibliotecar, în care i-a succedat lui Fronton du Duc (1623), și și-a dedicat restul vieții sale realizării operei sale principale, "Dogmata theologica". El a murit la Paris. El a fost unul dintre cei mai străluciți savanți încă de la vârsta
Denis Pétau () [Corola-website/Science/336689_a_338018]
-
născut în satul ieșean Hărpășești în familia agricultorilor Gheorghe și Maria Ursache. A urmat școala primară în satul Hărpășești (1938-1943), Liceul Național din Iași (1945-1951) și Facultatea de Filologie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași (1952-1956). A lucrat ca bibliotecar la Biblioteca județeană „Gh. Asachi” din Iași (1956-1958), apoi ca preparator (1958-1960), asistent (1960-1969), lector (1969-1977), conferențiar (1977-1992) și profesor (1992-2001) la Catedra de Literatură română și la Catedra de Literatură comparată ale Facultății de Litere a Universității „Al. I.
Petru Ursache () [Corola-website/Science/337138_a_338467]
-
Eminescu, Arghezi, Marin Preda, Istoria și structura genurilor literare. A publicat foarte devreme cronici și recenzii, studii specializate și exhaustive, dar a amânat, până la limita ratării, debutul în volum. Student eminent, a practicat ulterior toate meseriile filologice: a fost profesor, bibliotecar, muzeograf, redactor la toate tipurile de publicații de la cotidian la reviste foarte specializate, de tip „Manuscriptum”. Avem acum, în 1992, plăcerea și motivația să-i predăm ștafeta direcției critice pentru o nouă „generație maioresciană”, pe care și noi am primit
Aureliu Goci () [Corola-website/Science/337155_a_338484]
-
9 noiembrie 1926 s-a format câte o bibliotecă orășenească în fiecare dintre aceste districte, ce au alcătuit așa-numitul sistem de biblioteci, după cum se întâmplase în noile districte ale orașului, ce fuseseră încorporate din 1920. În 26 aprilie 1933 bibliotecarii dr. Max Wieser, directorul bibliotecii districtului Spandau, și dr. Wolfgang Engelhard, directorul "bibliotecii districtului Köpenick" au publicat o listă neagră a cărților și altor materiale considerate nocive. În perioada 1 iulie - 15 august 1933 au fost închise toate bibliotecile orășenești
Berliner Stadtbibliothek () [Corola-website/Science/337159_a_338488]
-
de naștere cu prenumele Viorel. A urmat studiile elementare în comuna natală, apoi urmează Școala profesională de ucenici de pe lângă Șantierul Naval din Turnu Severin, unde va lucra, după absolvire. Concomitent urmează liceul din localitate; a fost, de asemenea, angajat ca bibliotecar la hidrocentrala „Porțile de Fier". Licențiat al Facultății de Lb. și Literatura Română a Universității din București (1967-l972), a fost coleg de an și de promoție cu viitorii scriitori Ion Petru Culianu, Dumitru Radu Popa, Eduard Huidan, Paul Drogeanu, Șerban
Marius Tupan () [Corola-website/Science/337222_a_338551]
-
al Facultății de Filologie a Universității București, secția limba română-rusă, în 1974. Doctoratul la Universitatea Al. I. Cuza din Iași, 2003, cu o teză intitulată "O teorie asupra fantasticului. Cu aplicații în proza lui Mircea Eliade și Vasile Voiculescu." Profesor, bibliotecar, purtător de cuvânt și șeful relațiilor publice la Prefectura Neamț, Primăria municipiului Piatra-Neamț și Consiliul județean Neamț. Director al Casei Prieteniei Neamț-Champagne-Ardenne (din 1991 până în 1998), Director al Direcției pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național -județul Neamț (2001-2005), director
Lucian Strochi () [Corola-website/Science/337366_a_338695]
-
"" este o bibliotecă regională din Valencia (Spania). Această a fost creată prin Decretul 5/1985, Consiliul Generalitatea Valenciana. În conformitate cu Legea 4/2011 din 23 martie, Bibliotecă Valenciana este cea superioară în Sistemul Bibliotecar din Valencia și se stabilește ca centru superior bibliotecar al Comunitatei Valenciana și depunerea bibliografice de bază din Valencia, are ca misiune a colecta, conserve și să difuzeze patrimoniul Valenciana bibliografice și de ieșire tipărite, audio și vizuale, si Valencia
Biblioteca Valenciana Nicolau Primitiu () [Corola-website/Science/335996_a_337325]
-
o bibliotecă regională din Valencia (Spania). Această a fost creată prin Decretul 5/1985, Consiliul Generalitatea Valenciana. În conformitate cu Legea 4/2011 din 23 martie, Bibliotecă Valenciana este cea superioară în Sistemul Bibliotecar din Valencia și se stabilește ca centru superior bibliotecar al Comunitatei Valenciana și depunerea bibliografice de bază din Valencia, are ca misiune a colecta, conserve și să difuzeze patrimoniul Valenciana bibliografice și de ieșire tipărite, audio și vizuale, si Valencia, devenind obligatoriu în a primi un exemplar din birourile
Biblioteca Valenciana Nicolau Primitiu () [Corola-website/Science/335996_a_337325]
-
a crea Bibliotecă din Valencia (Decretul 5/1985) este o etapă extrem de importantă, deoarece din acel moment sunt disponibile regulă care reglementează existența să, fiind definite scopurile și funcțiile lor. Bibliotecă Valenciana este creată, prin urmare, ca un centru de bibliotecar superior al Comunitatei și depozit de bază bibliografice Valencia, în cadrul Ministerului competent pentru cultura. Încă de la începuturile sale până în anul 2000, Bibliotecă a fost instalată în clădirea fostului Spitalul General, se împărțea spațiului cu Bibliotecă Publică Provinciala din Valencia, în timp ce
Biblioteca Valenciana Nicolau Primitiu () [Corola-website/Science/335996_a_337325]