4,505 matches
-
spiritual deschis operelor de caritate și misionare. În acest spital, preotul slujitor este chemat să-și organizeze activitatea pastoral-misionară pe trei coordonate: dialoguri particulare purtate cu înțelegere și răbdare, cu părintească și frățească dragoste; administrarea ocazională a unor rugăciuni de binecuvântare, de dezlegare, de alinare sau vindecare de boli; pe lângă slujbele religioase curente, la cerere bolnavii sunt spovediți, împărtășiți sau li se administrează Taina Sfântului Maslu; oferirea de hrană suplimentară, de haine sau de alte lucruri utile bolnavilor, prin generozitatea unor
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
sînt în deșert. Cine să-l înțeleagă? Licheaua, mediocrul, duduia hormonală? "Omul nou", multiplicat în puzderie de exemplare? În această "brambureală" dibaci întreținută, șarlatanii se chivernisesc pe rupte, se încotroțopenesc, își fac mendrele fără să le pese. Nu rareori, cu binecuvîntarea onctuoasă a unor clerici care nu și-au mărturisit toate păcatele. Demagogie, corupție, nevoi. În neștiința lor, de care ți-e și milă, în cecitatea lor, de care ți-e și silă, "inocenții" care, prin votul lor turmatec, participă, vai
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
de origine greacă sau sirobizantină: influența lor s-a făcut simțită în anumite părți ale cultului. În această perioadă, dacă nu chiar în epoca pregregoriană, au fost introduse responsoriile din Săptămâna Sfântă și antifonele din grupul hodie, de origine orientală. Binecuvântarea și procesiunea din Duminica Floriilor arată clar influența orientală; Adorația Crucii este o ceremonie a bisericii din Ierusalim care a supraviețuit după anul 614 în riturile iacobite și maronite din Siria. Ceremonia a fost introdusă la Roma de Papa Sergiu
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a Unsprezecea, cap. 2, în PSB, vol. 41, p. 995) „...Desființând prin înviere stăpânirea morții, nu Și-a procurat învierea Sieși, întrucât este Cuvântul și Dumnezeu, ci ne-a dat această binecuvântare nouă, prin Sine și în Sine (căci toată firea omului era în Hristos, strânsă de legăturile morții)”. (Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a Unsprezecea, cap. 12, în PSB, vol. 41, p. 1064) 60 Tâlcuirea Pr.
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
7 și 8, în PSB, vol. 41, p. 746) „Iar prin viața veșnică nu înțelegem o mare durată temporală, de care se vor împărtăși toți după înviere, buni și răi, ci viețuirea în fericire. Putem înțelege prin viața veșnică și binecuvântarea tainică prin care Hristos ne sădește viața Lui, prin împărtășirea de trupul Său, dată credincioșilor, după spusa: Cel ce mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu are viață veșnică (In. 6, 54)”. (Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
vol. 2, p. 93-94) Bibliografie ● La selecția tematică a citatelor Părinților și scriitorilor bisericești, s-au folosit următoarele ediții ale colecției Părinți și scriitori bisericești, apărută la Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române din București, cu binecuvântarea Prea Fericitului Iustin și a Prea Fericitului Teoctist: Vol. I - Scrierile Părinților Apostolici, traducere, note și indici de Preot Dr. Dumitru Fecioru, anul apariției 1995. Vol. II - Apologeți de limbă greacă, traducere, introducere, note și indici de Pr. Prof. Dr.
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
o moștenire religioasă (waqf), ceea ce ar interzice ca ea să fie posedată măcar în parte de nemusulmani. știm ce exaltare simbolică a primit Kosovo din partea naționalismului sîrb și cum acesta a reaprins naționalismul celorlalte etnii, conflictele armate fiind duse cu binecuvîntarea responsabililor religioși. în Irlanda de Nord, pînă în 2007, cînd au acceptat un compromis politic cu catolicii, unioniștii conduși de Ian Paisley și de Biserica Prezbiteriană liberă au exploatat discursul calvinist despre predestinare pentru a susține că protestanții formează un popor ales
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
sunt datate reconstruirea unor cetăți și caravanseraiuri în Negheb (Arad, Cadeș-Barnea) de-a lungul drumului spre Marea Roșie. Unul dintre aceste situri, Kuntillet ’Ajrud, va dobândi o importanță deosebită datorită documentelor epigrafice de mare valență religioasă, în care sunt citate unele binecuvântări adresate unor divinități (cf. Cap. 3, pp. 39-40). Această perioadă de prosperitate și autonomie pentru Israel și Iuda este marcată de polemica religioasă a profeților Amos și, în parte, Osea. Deși e dificil să tragem o concluzie istorică credibilă asupra
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
întregii țări, munții lui Iuda aparțin zeului Ierusalimului” (HAE, vol. I, pp. 245-246) și îl prezintă ca un zeu care-i binecuvântează și-i protejează pe credincioșii săi. De fapt, numele său apare de mai multe ori în formule de binecuvântare în care se cere ocrotirea, precum în ostracele din Arad n. 21: „Să-l răsplătească Yhwh pe regele meu” (HAE, vol. I, 386-387) și Arad n. 16: „Eu te binecuvântez în fața lui Yhwh” (HAE, vol. I, pp. 379-380) sau în
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
acest fel templul devenea locuința sfântă a divinității și prezența sa în templu era garanția stabilității, a protecției și a favorului întregului popor. Sprijinul și protecția divină a credincioșilor săi se manifesta și în religiozitatea privată prin frecventele formule de binecuvântare adresate lui Yhwh. Zeița Așera Termenul ebraic ’ăšêrâ apare în Biblie de patruzeci de ori. El poate indica numele propriu al zeiței Așera sau, în același timp, un obiect din lemn, un stâlp, considerat probabil sacru, uneori în formă de
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
el-Qom (HAE, vol. I, pp. 207-211) în care, la liniile 2-3, se citește: „Binecuvântat să fie Uriah înaintea lui Yhwh pentru că el l-a salvat de dușmanii săi cu ajutorul Așerei sale,” și încă mai clar, de unele forme de salut/binecuvântare databile la începutul secolului al VIII-lea î.C., scrise pe două mari urcioare de provizii găsite la Kuntillet ‘Ajrud, pe muntele Sinai. Ultima parte de pe una dintre aceste inscripții, scrisă pe așa-numitul pithos A, notează: „Eu te binecuvântez
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
î.C., exista cultul zeiței Așera considerată probabil ca o consoartă a lui Yhwh. Rolul acestei divinități feminine, subordonată în putere și în grad zeului suprem Yhwh, pare să fi fost acela de a reprezenta și vehicula forța vitală de binecuvântare a zeului Yhwh. Succesiv acestei perioade, deja în epoca postexilică, evoluția yahwismului nu va admite o altă divinitate alături de Yhwh, astfel că și zeița Așera va fi percepută ca o prezență idolatrică condamnabilă. Zeul Baal Numele Baal (în ebraică ba
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
de tip monoteist, nici stric monolatric, deoarece existența și cultul altor divinități erau în mod clar admise și tolerate, mai ales față de celelalte popoare. Cultul oficial era însă îndreptat spre Yhwh și doar el poseda caracterele divine ale puterii și binecuvântării la nivel maxim. Prezența unei divinități feminine (Așera) alături (și în subordinea) de Yhwh, concretizare și manifestare a bunăvoinței și binecuvântării divine, nu face altceva decât să confirme, atât măreția și supremația zeului Yhwh, cât și absența monoteismului. Nicio altă
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
față de celelalte popoare. Cultul oficial era însă îndreptat spre Yhwh și doar el poseda caracterele divine ale puterii și binecuvântării la nivel maxim. Prezența unei divinități feminine (Așera) alături (și în subordinea) de Yhwh, concretizare și manifestare a bunăvoinței și binecuvântării divine, nu face altceva decât să confirme, atât măreția și supremația zeului Yhwh, cât și absența monoteismului. Nicio altă divinitate nu era comparabilă cu Yhwh, dar nu existau motive religioase serioase pentru a nega existența altor divinități, dat fiind că
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
pentru a spune așa, la jumătatea drumului dintre cultul familial și cel oficial. Aceste locuri de cult ar fi plasate în spații protejate, aflate sub jurisdicția cetății, conținând edificii, probabil și temple, necesare cultului divinităților locale, în vederea obținerii ocrotirii și binecuvântării. Și altarul „sub cerul liber” ar putea fi o caracteristică a bămâ. E posibil, deși unii cercetători nu sunt convinși de aceasta, că și suveranul intervenea în construirea de bămâ, după cum pare să confirme Biblia și inscripția moabiteană a regelui
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
sanctuarului; le era asigurat un personal calificat pentru desfășurarea liturgică și erau purtate ritual în procesiune. Prin urmare, credincioșii considerau că aceste imagini erau manifestarea directă a divinității. Departe de a fi lipsite de vitalitate, reprezentările divine dețineau puterea de binecuvântare și ocrotire a zeului pe care îl înfățișau și puteau chiar să devină obiect de cult sau să fie folosite ca amulete. Funcția reprezentativă a imaginii în cult reiese clar, de exemplu, în Ps 17,15, tradus literal de BCEI
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
se considera că embrionul provine din sămânța bărbatului în timp ce femeia, comparată ca rol „mamei pământ”, ducea la îndeplinire dezvoltarea seminței primite. Capacitatea de a procrea, în afară de faptul că era consecința unirii naturale dintre bărbat și femeie, era considerată și o binecuvântare divină, după cum o afirmă clar Dumnezeu în relatarea creației: „Fiți rodnici și înmulțiți-vă!” (Gen 1,28) și, dacă o femeie nu reușea să zămislească, se credea probabil că Dumnezeu însuși a „închis” (ebr. săgar) sânul său făcând-o sterilă
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
o femeie nu reușea să zămislească, se credea probabil că Dumnezeu însuși a „închis” (ebr. săgar) sânul său făcând-o sterilă (cf. 1Sam 1,5). Acest fel de a înțelege conceperea, ca rezultat simultan al unei acțiuni naturale și al binecuvântării divine, era curent în Orientul Apropiat antic și este documentat foarte clar de următorul text descoperit în Mesopotamia: „Dacă o femeie - uterul său a primit sămânța și [a zămislit?] un fiu: mulțumire fie zeului. Dacă o femeie - uterul său a
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
care te vindecă”. Distincția dintre cauze naturale și supranaturale este valabilă numai în cazul cititorilor moderni, dar e dificil de făcut în cazul mentalității religioase antice. Am putea sintetiza concepția religioasă cu privire la sănătate și boală cu această idee de fond: binecuvântarea lui Dumnezeu presupune sănătate, în timp ce blestemul aduce nenorocire și suferință (cf. Dt 28). Pentru a se vindeca de o boală era necesară utilizarea atât a mijloacelor naturale, cât și a celor supranaturale (pe care noi le-am numi magice, sau
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
vechi din Orientul Apropiat, ca de exemplu, un text pre-babilonian care afirmă: „Dacă un bărbat atinge numai puțin o femeie în perioada de menstruație (musukkatu), pentru șase zile nu va fi [pur]” (citat de CAD, vol. M/2, p. 239). Binecuvântarea și blestemul, voturile făcute lui Dumnezeu Conform sensibilității religioase antice, binecuvântarea avea o semnificație mult mai amplă decât îi este astăzi acordată acestui rit religios. În izvoarele pe care le avem la dispoziție, în afară de faptul că este o „formulă performativă
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
afirmă: „Dacă un bărbat atinge numai puțin o femeie în perioada de menstruație (musukkatu), pentru șase zile nu va fi [pur]” (citat de CAD, vol. M/2, p. 239). Binecuvântarea și blestemul, voturile făcute lui Dumnezeu Conform sensibilității religioase antice, binecuvântarea avea o semnificație mult mai amplă decât îi este astăzi acordată acestui rit religios. În izvoarele pe care le avem la dispoziție, în afară de faptul că este o „formulă performativă” - adică o aserțiune care realizează ceea ce pronunță - putea să aibă și
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
toate acele cazuri în care o expresie de tipul: „Domnul să fie cu tine” sau „Domnul să te binecuvânteze” par a fi simple sinonime ale lui „Bună ziua” (Rut 2,4; Jud 6,12; cf. Gen 47,7), semnificația religioasă a binecuvântărilor biblice și extrabiblice pe care noi le cunoaștem este în întregime „performativă”, adică tinde să „activeze” puterea divină prin pronunțarea unei formule în așa fel încât destinatarul binecuvântării să poată primi de la Dumnezeu, împreună cu ocrotirea sa, și o „viață bună
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
2,4; Jud 6,12; cf. Gen 47,7), semnificația religioasă a binecuvântărilor biblice și extrabiblice pe care noi le cunoaștem este în întregime „performativă”, adică tinde să „activeze” puterea divină prin pronunțarea unei formule în așa fel încât destinatarul binecuvântării să poată primi de la Dumnezeu, împreună cu ocrotirea sa, și o „viață bună” sau un „destin bun”. Blestemul își propune, evident, o finalitate contrară binecuvântării prin activarea unor puteri supranaturale asemănătoare, dar opuse. Forța intrinsecă a binecuvântării divine se naște din
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
performativă”, adică tinde să „activeze” puterea divină prin pronunțarea unei formule în așa fel încât destinatarul binecuvântării să poată primi de la Dumnezeu, împreună cu ocrotirea sa, și o „viață bună” sau un „destin bun”. Blestemul își propune, evident, o finalitate contrară binecuvântării prin activarea unor puteri supranaturale asemănătoare, dar opuse. Forța intrinsecă a binecuvântării divine se naște din credința că numai dumnezeul suprem poseda o autoritate suficientă pentru a decreta un destin favorabil unei persoane, pentru că numai el era capabil să țină
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
așa fel încât destinatarul binecuvântării să poată primi de la Dumnezeu, împreună cu ocrotirea sa, și o „viață bună” sau un „destin bun”. Blestemul își propune, evident, o finalitate contrară binecuvântării prin activarea unor puteri supranaturale asemănătoare, dar opuse. Forța intrinsecă a binecuvântării divine se naște din credința că numai dumnezeul suprem poseda o autoritate suficientă pentru a decreta un destin favorabil unei persoane, pentru că numai el era capabil să țină sub control eventuale vicisitudini pe care credinciosul le-ar fi întâlnit de-
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]