5,219 matches
-
sale, când era bolnav. Mergeam să-l văd pe el și pe soția lui. Nu era nici măcar prietenie, era „familia“. Așa cum trupa de aici de la Huchette e o familie de boemieni, de țigani, de tot felul de oameni, o familie bizară, poate, dar e familia „Ionesco“. Ne certăm unii cu alții, ne împăcăm, toată lumea vine, la o adică să apere teatrul. Când proprietarul teatrului a murit, în anii ‘80, fiul său a vrut să-l vândă restaurantului grecesc de alături. Am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
acum. Niciodată nu s-a văzut mai evidentă urma lecțiilor de interpretare lăsată pe tenul ei. Totul era în exterior - grimase, priviri, guri căscate, mirări, dureri -, te îmbolnăveai, mai ales că, după epuizarea unui oarecare element de interes (un balans bizar între vis și realitate, de nu știi care-i una, care-i alta), filmul eșua lamentabil, cui îi mai păsa, într-o melodramă cu copil în burtă și triluri despre speranța care răsare peste ruinuri, murind - firește - ultima (după ce tu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
câte un raport, Comisia de evaluare (președinte: Marius Chișu) acordă acestor manuale cele mai mici punctaje, pentru a le scoate din joc. Trec de severa comisie, în pas de defilare, tot felul de încropiri editoriale. Singurele care dărâmă, sistematic, ștacheta bizară a ministerului sunt manualele coordonate de fostul președinte al Academiei, profesor eminent la Facultatea de Litere timp de decenii și unul dintre cei mai importanți critici și istorici literari postbelici. Anul trecut, în răspunsul oficial al onoratei Comisii se strecuraseră
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
va fi, desigur, luarea lor în proprietate. Dar nu cred că acest lucru îl poate face Academia, oricare ar fi ea. Pentru că nu mai poți urmări și norma evoluția unei limbi când ea devine de fapt o rețea de dialecte bizare, dar deschise oricărui individ. Secretul Adrianei Adriana Babeți După 40 de ani N-aș zice că am lălăit-o săptămâna trecută. Dimpotrivă. După ce meșterii ceasornicari Puiu și Florin mi-au dat ora exactă înainte de referendum (au nimerit-o aproape la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
sub vraja nopții îl fac pe Murakami să expună cu precauție și suficientă metaforă ideea că s-ar putea să nu fim chiar ceea ce suntem. „Silueta lui Eri Asai se distorsonează, tremurând ușor. Își dă seama că se întâmplă ceva bizar cu corpul ei și își întoarce capul, uitându-se împrejur. Își ridică privirea spre tavan, și-o coboară în pământ, apoi se uită cum îi tremură mâinile. Vede cum silueta ei își pierde claritatea. Pe chip îi apare o expresie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
public. Așa se întâmplă, de pildă, când are loc vulgarizarea completă a unor ritualuri și sărbători. La fel și atunci când se practică pe scară largă importul facil al unor formule populare de "distracție", divertisment sau viață mondenă. Nu mai puțin bizar este și efortul public de a decerebraliza complet sexualitatea elementară a omului. Un lucru asemănător l-am putea recunoaște în maniera lejeră sub care omul de astăzi poate să stigmatizeze sau să fie stigmatizat. De pildă, poate fi socotit, cu
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
slavă și de la o istorie bogată în ceea ce privește susținerea de către ruși a luptei antiotomane sârbe. Chiar dacă Tito se temea de Kremlin, mai ales în urmă experiențelor din anii titoismului, simțea că poate avea o legatura acceptabilă cu rușii. În chip oarecum bizar, în probleme de securitate și politica externă, Iugoslavia „independența” era mult mai apropiată de U.R.S.S. decât România. După dispariția lui Stalin, Tito se alia cu Moscova împotriva Washingtonului, în chestiuni mai mult decat delicate, cum ar fi: relațiile cu
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
personalului, evitarea unei pedespe disciplinare, căutarea adeziunii colegilor de detenție, lipsa țigărilor și a imposibilității de a se împrumuta etc.109 Aceste motive întăresc convingerea că autoagresiunile sînt consecința infantilizării, promiscuității și privațiunilor carcerale, căci în societatea liberă ar părea bizar ca un individ să se mutileze pentru beneficii atît de mici (în general, mutilările sînt o raritate în organizațiile civile, libere). În penitenciar ele sînt expresia insuportabilității: "Nu mai rezistă în bătăi sau în celular, unde sînt uitați cu lunile
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
mă uit în ochii lui. Din când în când arunc o privire scurtă mai sus de fruntea lui. Omul are pe cap o construcție ciudată, făcută din păr. Culoarea părului e îngrijorătoare. Roșu închis. Iar forma ansamblului e cel puțin bizară. Cu coada ochiului, identific niște șuvițe lungi care au fost întoarse în formă de vârtej și imobilizate cu un fixativ care conține, probabil, ciment. Altfel nu mi pot explica ce văd. De fapt, omul are un soi de capac, confecționat
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
gândeam, fără să vreau, că dacă aveam atunci o pușcă, îl împușcam pe loc. Aproape de parcul plin de verdeață și umbră spre care mă îndreptam șchiopătând, mă întrebam nedumerit ce căutam eu acolo, în orașul acela puțin cunoscut și aproape bizar. Poate încercam să uit, poate făceam exerciții practice de ștergere a memoriei afective în confruntare cu realitatea "imediată", o realitate copleșitoare, dar iremediabil pierdută. Îmi spuneam, ce rost are să mă întorc? Dacă dulăul cel mare, negru și fioros o să-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
avangardiste: o jumătate a clasei-scenă aparținea străzii în care un pictor cubist, un poet expresionist și un ziarist al curentului dadaist (și proiectul grupei a ocolit prezența unui arhitect constructivist, „răpit” de o altă echipă) s-au întâlnit în mod bizar, ajungând să își împărtășească unul altuia principiile fondatoare, să-și recunoască asemănările etc.; un alt colț al sălii de clasă aparținea criticului care - în timp ce actorii amuțeau între două „acte” ale reprezentării lor - venea să explice/exemplifice, să sintetizeze, să comenteze
Interdisciplinaritatea ca necesitate. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Daniela-Paula Epurianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1337]
-
actor homosexual, doar ca să se scrie despre Dvs. Cine era, Jean Marais? — Nu, deși ne cunoșteam. Era însă mult mai în vârstă decât mine. De fapt, Walter Ricci, autorul cărții I Casti Divi, ar fi vrut să... aranjeze această combinație bizară. Nu mai țin minte însă, cu cine ar fi trebuit să fiu "cuplată". Care este artistul pe care îl iubiți în mod deosebit? Sculptor nu vă mai întreb, că e ușor de ghicit... — Rafael. Era complet. Era excepțional. — Un muzeu
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
că-i deranjezi și atunci îți crează sentimentul plecării și reveniri la cuibul tău, să-ți reconsideri dorința pentru care ai venit. Poate că nu toți cei plecați prin lume simt acest lucru, pe mine însă mă sufocă aceste simțăminte bizare, contradictorii. Satisfacția mea deplină este atunci când ajung la mormintele părinților și le pot aprinde câte o lumânare, iar ei stau cuminți, la locurile unde au fost puși cu mulți ani în urmă. Aceste sentimente dor tare, când nu-i mai
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
acelui comandament fantomă. Dealtfel unul dintre "eroi", într-o discuție mai aprinsă, s-a și exprimat față de reporteri, că decizia de ucidere a familiei Ceaușescu, era luată de la București, de comandament. La cazarma din Târgoviște a fost numai executată această bizară hotărâre. Un punct negru pe harta României, în istoria noastră, pentru acest oraș istoric, Târgoviște. Povestea amicul meu că într-o discuție cu unul din prietenii lui încă din copilărie,acum generalul Bogdan,care dirija și lucra la Casa Poporului
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
s-a constatat mari deficiențe în comportamentul ca militar, inclusiv salutul,dar în special în mânuirea armamentului din dotare, cât și folosirea lui unde și când nu trebuie. Am avut mai multe cadre, care s-au împușcat, pentru unele motive bizare, care nu merită amintite,doar ca lipsă de educație și răspundere, față de mijloacele din dotare,pentru misiunile pe care le au militarii. Eu, fiind ofițer (de front cum se spunea pe atunci) absolvent al școli militare de infanterie, apoi instructor
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
față de populația românească din Transilvania, cât și față de guvern, de statul român, de legile noastre, de cultură națională, sau activitățile care se organizează pe plan național. Sunt foarte nulți străini, sau chiar cetățeni români de etnie străină, care au preocupări bizare sfidând prevederile legilor noastre și nu sunt trași la răspundere. Să nu mai spunem de cei care au venit în România și au făcut averi colosale. Culmea obrăzniciei, am văzut la tvr. că unii activiști politici, sau din cadrul mass-mediei noastre
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
dificilă era că băieții aveau o singură cameră și aia destul de mică, cu un singur pat și ăla vechi, care țipa când te așezai pe el, dar alte posibilități nu erau. Acum când povesteau, râdeau și ei prin ce situații bizare au trecut.Dar Dumnezeu ne-a ajutat să ne putem realiza dorințele și să ne putem potoli focul ce se aprinsese cu atâta vâlvătaie în noi, ne spunea Nora care era cea mai temperată dintre ei. Cum se proceda? La
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
Brătianu face rău că nu se duce să-l vadă pe Majestatea Sa. Noi am început lupta noastră politică pentru rege și nu înțelegem să ducem o politică de echivoc și de izolare față de Coroană". Ceea ce mi se pare mai bizar este faptul că și pentru cei mai intimi prieteni ai lui Brătianu, Văitoianu, Toma, discursul de duminică a fost o surpriză. [...] În ce mă privește, am știut că Gh. Brătianu pregătește o ieșire originală. Avusesem cu dânsul o lungă convorbire
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
atacant!! Infanteristul din mine, care a trăit atacuri în picaj ale unor escadrile de Sturmovik-uri, e revoltat de o atât de ciudată interpretare, cvasi-medievală, a cavalerismului. Oare servantul de mitralieră nu-și făcea și el datoria patriotică, cu riscul vieții?! Bizară observație. După campania noastră până la Odessa (la care am participat și eu, la nivelul cel mai de jos în toate sensurile cuvântului), în timpul căreia Vizanty a repurtat cel puțin trei victorii omologate, iar escadrila pe care o conducea, cel puțin
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
coechipierul meu îl strig: Braun! Ca răspuns îl văd cum se ridică și o rupe la fugă prin pădure. Dovada cea mai bună că era și el întreg. După cca. 100 m se oprește și rămâne nemișcat într-o poziție bizară, ca un halucinat, mulțumit că a scăpat de orice pericol fără nicio rană și amuzat în același timp de această fugă, desigur, datorată șocului nervos". Pe 16 octombrie 1936, cu ocazia zilei de naștere a regelui Carol al II-lea
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
coechipierul meu îl strig: Braun! Ca răspuns îl văd cum se ridică și o rupe la fugă prin pădure. Dovada cea mai bună că era și el întreg. După cca. 100 m se oprește și rămâne nemișcat într-o poziție bizară, ca un halucinat, mulțumit că a scăpat de orice pericol fără nici o rană și amuzat în același timp de această fugă, desigur, datorită șocului nervos. Ei bine, acest moment de amuzament îmi trecu atunci prin minte și fără să vreau
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
cu câtva timp în urmă (în Europa la 9 mai 1945). Reîntors în țară din Vest la 1 august. Primul contact cu o atmosferă, o ambianță încă neprecizată, necunoscută, îndoielnică. Apoi ... 23 August, prima sărbătorire a unei aniversări. Ciudată aniversare, bizară sărbătorire. Proclamată sărbătoare națională și denumită: ziua eliberării... Ce fel de eliberare? Eliberarea a peste un milion și jumătate de tineri de viața lor? Eliberarea unui mândru popor de demnitatea lui? Eliberarea unui neam cu obârșie de două milenii de
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
dacă nu existau, le cream și încercam chiar să le împărtășesc și altora. Mari și inspirate vorbele poetului: "Credința zugrăvește icoanele-n biserici". În depărtare, după un cot al Dunării, încep să disting periferiile marelui oraș: Viena. Parcă o senzație bizară mă cuprinde. Pentru ce? Zborul meu se apropia de sfârșit. De atâtea ori, în timpul carierei mele de aviator mi s-a întâmplat să ajung pe terenuri necunoscute de mine, chiar improvizate sau simple fâșii de pășuni sau de culturi strânse
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
simplu timorat de englezul care ne acostase). În fine, trebuia să aștept, n-aveam de ales. Am reînceput să mă plimb prin cameră și să încerc să-mi adun gândurile. Da' de unde. Totul fugea în mintea mea. Imagini, imagini, senzații bizare. Nu mă puteam debarasa de figura antipatică a căpitanului englez. În adevăr sunt figuri care cer palme... Doar pentru intenția ce-am avut și pe care a sesizat-o, cu toată starea de beție în care se afla, și iată
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
mașină mare, neagră. Multă lume, dar ca și în tren, 99% militari englezi. Urcăm în mașină, unul lângă șofer, celălalt lângă mine în locurile din spate. Era 8,40 seara, rece și întuneric. Am plecat. Nicio vorbă. Aveam o senzație bizară de câtăva vreme, parcă mergeam la execuție. Părăsim orașul și la luminile farurilor am realizat că suntem într-o regiune nelocuită. Pe șosea nicio circulație. Mergeam cu 80-100 km la oră. Afară de farurile mașinii, nicio lumină, întuneric complet. Nimeni nu
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]