5,261 matches
-
când penumbra la orizont descrește, Iar seara întîrzie un somnolent acord, Mi s-a părut că domul de gheață se topește. ÎNFRÎNGERE Ca fruntea mea să poarte diademul Ce fulgeră-n albastrele palate Am ridicat oștiri nenumărate Și-ncrezător, dezlănțuii blestemul. Dezlănțuii mulțimile-ntrunite Și năpădită fu întreaga zare Iar vremea prinse-ncet să desfășoare Fuiorul ei de ore nesfârșite... Mult timp, în pragul porții opaline, Am stat s-aștept heraldul biruinții, Am stat să-ntreb cuprinderile minții De crainicul trimis, ce
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
în penumbra stăpânitoarei unde Strivite-n vrăjmășia puterilor din jur, Nici sufletele noastre nu-și mai puteau răspunde Iar vorbele șoptite loveau greoi și dur. Hordii întregi de duhuri, lungi stoluri de destine Își împleteau în preajmă înfricoșatul rit: Căci blestemul căzuse... În gândul meu și-n Tine Biruitor pustiul scurma... Și ne-am oprit Să cercetăm o clipă răspântia și bruma Și-am stat, și-am stat sub neguri, de asprul țărm legați: Doi arbori singuratici și desfrunziți de-acuma
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
preocupări. Dacă înțelegem prin modernism satanismul postbaudelairian sau predilecția desenurilor în materie fecală (à la Huysmans), sigur, domnul Arghezi e un poet modernist cu prisosință. Poet modernist pentru uzul micilor reporteri israeliți emoționați de infinita varietate a înjurăturilor ungro-valahe din Blesteme. Dușman firesc al acestei realități: Inteligența. Îl denunț de a fi nesocotit și defăimat nobila gratuitate a spiritului. Cu o fobie de sindicalist autodidact pentru tot ce e joc superior mintal, a ponegrit valorile ideale preconizând nu știu ce sentimentalism, nu știu ce vag
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Așa, în Cișmigiul de acum nouă ani, se putea vedea o schimnică întunecată înșirînd pe patru bănci la rând o stranie tarabă de smochine. Hula copiilor n-o tulbura din treabă. Vederea mea însă o scotea din minți: ulcele cu blesteme săreau după mine, "făcînd să se cutremure inima cea mai păgînă". Această întîie întîlnire cu Destinul meu Cometar nu mi-e îngăduit s-o uit. Dar ușurința-mi în cântărirea acelei vestiri a fost mare. Mi s-a spus sau
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
neapărată nevoie, ca să scap, să ies din cerc, aveam nevoie de cineva care să mă iubească măcar până trece primejdia, când am dat cu ochii de bolovanul acela de pământ, urât, negru, respingător; firește, bolovanul a atras asupra lui toate blestemele, toată ostilitatea cercului, m-a iubit, s-a ghemuit, s-a înnegrit și mai tare și a plesnit, încordându-se parcă și răbdând chinul, pentru mine, pentru întreaga lume, pentru tot pământul aflat în primejdie; atunci vrăbiile și-au văzut
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
se încheiase o primă etapă a imensei noastre iubiri și așteptam, așa cum unii îndrăgostiți așteaptă venirea copilului care să-i lege altfel și să umple un gol inexistent, văduvindu-i, în bună parte, de mângâierile cuvenite numai lor; ne supuneam blestemului acestui straniu transfer : cineva avea să ne roadă intimitatea, unul din bunurile noastre cele mai de preț, și așa mai departe. „Noi n-o să ne iubim copilul, nu-i așa ?“, îi spuneam Zenobiei. Ea gângurea ceva despre niște cercuri mult
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Era de-ajuns să scobesc... 13. Pe vremea coridorului se întâmpla uneori să vizitez și câte un prieten, băteam la ușă, intram, dădeam ocol mesei și plecam imediat sau rămâneam; dacă se întâmpla să rămân, ce frumos conversam despre cumplitele blesteme care macină pohezia sau mai știu eu despre ce, în timp ce poezia continuă să se macine în blestemele ei orânduite la perfecție de alți monștri mult mai experimentați; alteori, dacă eram obosit, mă întindeam pe o canapea aflată acolo și dormeam
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
prieten, băteam la ușă, intram, dădeam ocol mesei și plecam imediat sau rămâneam; dacă se întâmpla să rămân, ce frumos conversam despre cumplitele blesteme care macină pohezia sau mai știu eu despre ce, în timp ce poezia continuă să se macine în blestemele ei orânduite la perfecție de alți monștri mult mai experimentați; alteori, dacă eram obosit, mă întindeam pe o canapea aflată acolo și dormeam așa până mă trezeau șoaptele prietenului care perora, de exemplu, tot despre mizeriile poheziei; atunci urlam de pe
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Îmi ascultam pălăvrăgeala. Vedeam întreaga încâlceală a ghemului pe care îl crezusem bine rostuit. Cunoșteam firul, ar fi trebuit să-l apuc de un capăt și să trag, dar nu se putea așa, dintr-odată. Mă temeam să nu sporesc blestemul încâlcelii. „Mă sufocau“, spunea Maria. „De mică mă sufocau...“ Pesemne însă că mi-a intuit neliniștea, s-a gândit să mă cruțe. „De data asta ne-am născut greșit, dar nu-i nimic“, a oftat ea. „Poate că data viitoare
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
o întâlni pe cea a doamnei Angela Ulmeanu. Amândoi, în fața ochilor aveau aceași tablou, când domnul Radu Brădescu l-a luat pe Ionuț de la spital. Copilul avea doar câteva zile. în mintea și sufletul lor urlau acele cuvinte, ca un blestem rostite de doamna Angela Ulmeanu „Acest copil vă va aduce durere”, acum le simțiră ca pe un cuțit ce se răsucea în inima lor. Domnul Radu Brădescu ascunse tot timpul aceste cuvinte de soția și fiul său, parcă temându-se
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
mila lui Dumnezeu. Toate aceste gesturi nu au nimic mecanic sau ostentativ. Superstiția începe atunci când se recurg la practici ce țin de dimensiunile magicului: descântece, farmece, incantații pentru a se feri de duhule rele și de alte primejdii. Deochiul și blestemul, două practici care se bazează pe puterea cuvântului de a face rău, puteau fi combătute doar cu ajutorul aghiazmei, apă sfințită care poate alunga inclusiv diavolul, ipostază a maleficului des învinuită pentru relele cotidiene, care se întrupa adesea și pornea în
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Maria Asaftei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_947]
-
pentru a aprinde o havană de la o palmă distanță. 3 În după-amiaza aceea cu ceață și burniță, Clara Barceló mi-a furat inima, răsuflarea și somnul. La adăpostul luminii fermecate din Ateneu, mîinile ei au scris pe pielea mea un blestem ce avea să mă urmărească peste ani. Pe cînd o contemplam vrăjit, nepoata librarului mi-a explicat povestea ei și felul cum dăduse, tot din Întîmplare, peste paginile lui Julián Carax. Accidentul avusese loc Într-un sat din Provența. Tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
spun de unde. Ceva din el te făcea să te gîndești la una dintre figurile care apar pe cărțile de joc din anticariate sau de pe la ghicitori, un personaj evadat din miniaturile unui incunabul. Avea o prezență funebră și incandescentă, ca un blestem În straie de duminică. — Dacă Îmi veți spune cu ce vă pot servi... — Mai degrabă eu sînt cel care veneam să vă fac un serviciu dumneavoastră. SÎnteți proprietarul acestui stabiliment? — Nu. Proprietarul e tatăl meu. — Pe nume... — Eu sau tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
jirtăvnic (jertvelnic) și la marele pomenic (pomelnic) și să ne facă pomente (pomene) din an în anu în dziua Nașterii Precistei”. Sper ca sfinții părinți călugări să se fi ținut de cele scrie în zapis...pentru că altfel i-ar ajunge blestemul scris în coada zapisului de însuși Dumitrașco Veisea uricarul: „Iar părinții, călugări carii vor petrece într-aceste svinte mănăstiri la Ierosalim și aicea la Gălata de Sus să nu ne uite cu pomenicul la svîntul jităvnic; iar carele dintru dînșii
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
în niciun fel din această capcană. Alex nu se va căsători niciodată, și chiar dacă ar face-o, nu este ea femeia pe care ar alege-o. Și atunci, ce o atrage așa de tare la acest bărbat? E ca un blestem. Nu s-a lăsat niciodată copleșită de sentimente, a încercat mereu să optimizeze ce era de optimizat, să poleiască o viață de mizerie, a încercat să se mintă mereu, să se autosugestioneze că este fericită, că viața ei nu a
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
atins-o ușor cu degetul pe tâmplă, s-a uitat uimită la profesoară și nu a înțeles atunci ce spune, sau mai degrabă nu voia să înțeleagă, vocea din interiorul ei o speria de moarte, o simțea ca pe un blestem, ca pe o vrajă, nu voia să se confrunte cu ea, la Berna a învățat să cânte corect, foarte corect, să scoată sunetele cele mai curate din vioară, uneori acestea erau atât de cristaline, încât dirijorul oprea restul orchestrei și
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cânta boierului cântecul ei de pe urmă, lucrurile nu se schimbă niciodată, ea nu este decât o țigancă reșapată și folosită ca atare, Doamne, de ce și-a făcut iluzii, dar nu și le-a făcut, pasiunea aceasta a căzut ca un blestem peste ea, a îndurat atâta durere și atâta umilință încât ar trebui să se vomeze, s-a și vomat de atâtea ori, zile, luni și ani a umblat în propria ei vomă, Aide se uită la ea cu privirea aceea
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
galeriilor pe sub pământ, ganguri din care nu ieșeau la vânătoare decât noaptea și unde simțul văzului în întuneric li se ascuți nemăsurat de mult. Miliardarul avea o singură fiică, copia lui plăpândă și fără vocație, vădind, în afara păcatului originar, doar blestemul lumii în dizgrație asupra celor ce o zămisliseră. Încă de dinaintea Revoluției decembriste, Bibi Bleotu o dirijase către facultatea de stomatologie, încadrând-o, după absolvire, într-un un loc sigur, la policlinica Comitetului Central al Partidului (pardon de vorbă proastă!) din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
dădea lor. Dar nu mă interesa pe mine că dădea la copiii ăia. Găseam coji de ciocolată, coji de la salam, toate națiile găseam ascunse. „Ce dracu’, mă, pitești așa? Mă interesează pe mine ce faci tu?“ Și-a-nceput cu blesteme, cu nenorociri... M-a adus rău de tot, la sapă de lemn... Care au fost principiile dumneavoastră? Să-mi fac o casă, să am banii mei. Mult mi-am dorit să-mi cumpăr o mașină. Să-mi fac și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
februarie 15, la porunca măritului Ștefan vodă - actul de danie către Mitropolia Sucevei. După ce am visat deajuns la acele vremuri, am pornit să urmăresc ce a mai spus mitropolitul în dania sa. Deodată am tresărit. M-a trezit la realitate blestemul mitropolitului de la sfârșitul actului: „Cine va îndrăzni și va strica întocmirea noastră, unul ca acela să fie blestemat și de trei ori blestemat de Domnul Dumnezeu, făcătorul cerului și al pământului și de Preacurata lui Maică...” La sfârșit, cum e
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
pentru că bătrânul călugăr - din locul lui ascuns - a băgat de seamă acest lucru și, când am ridicat ochii de pe pergament, i-am auzit vocea întrebându-mă: „Ce te-a făcut să meditezi atâta? Anul când a fost scris izvodul sau blestemul ierarhului?” Nu știu cum, dar întrebarea nu m-a mirat. Și, ca și cum l-aș fi avut pe bătrân în față, am răspuns: „Amândouă, sfinția ta, dar mai mult blestemul mitropolitului.” „Mă așteptam la acest răspuns, fiule, pentru că și mie mi-au sărit
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
te-a făcut să meditezi atâta? Anul când a fost scris izvodul sau blestemul ierarhului?” Nu știu cum, dar întrebarea nu m-a mirat. Și, ca și cum l-aș fi avut pe bătrân în față, am răspuns: „Amândouă, sfinția ta, dar mai mult blestemul mitropolitului.” „Mă așteptam la acest răspuns, fiule, pentru că și mie mi-au sărit în ochi aceste vorbe.” „Cum adică i-au sărit și lui în ochi? De unde până unde știe el ce scrie aici așa bob numărat?” Întrebarea a rămas
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
știe unde a pus moneda favorită. Acum secvența asta... ducă-se dracului! - Cum merge cu renovarea? îl salut pe Gabriel, muzeograful. - Prost! Bani puțini, nici nu lucrează cum trebuie, niște amorțiți... Și dac-ar fi numai asta! Parcă e un blestem, a apărut un soi nou de mucegai, poate din cauza ploilor interminabile, se extinde foarte repede, are sporii rezistenți și se-mpânzește pur și simplu pe ziduri. E incredibil! Mi-au spus cei de la conservare că e dezastru, a cuprins tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de la armată, și s-a apucat să sape vârtos. Oamenii râdeau că, mai dându-și peste fluieru’ piciorului, popa înjura și scuipa printre dinți. Parcă-i luase strechea pe toți, babele stăteau în fața blocurilor și vorbeau numai de flăcărui albastre, blesteme și alte parascovenii. Țigăncile erau chemate să stingă cărbuni, să dea în ghioc, dacă unu’ sau altu’ se va îmbogăți. După vreo două săptămâni, oamenii s-au mai plictisit văzând că nu dezgroapă decât cutii de conserve, oase de cal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
la întâlnirea de la școală și-a spus c-a citit în niște cărți că, atunci când s-au retras în fugă, grecii din Eteria au îngropat pe-aici toate comorile pe care le-aveau cu ei și-au aruncat și-un blestem, să nu poată nimeni să le găsească. Pe urmă, câteva țigănci au descântat, au turnat și-au început să li se arate semne, să joace flăcărui albastre... Nu așa a înnebunit al lui Dobre și s-a spânzurat de stâlpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]