5,205 matches
-
lui, Ecaterina II". În primăvara lui 1940, Iorga l-a atacat pe Petru cel Mare. El fusese cel care îi adusese pe ruși în Occident și clădise Petrogradul, imitînd metodele apusenilor. Intrarea Rusiei în Europa a ajuns să fie un blestem pentru Occident și (după părerea lui Iorga) pentru propriul lui popor, întrucît nu se baza pe o evoluție organică, "pentru că, înainte de aceasta, Rusia aparținea Bizanțului Răsăritean și altor părți". Iar atunci cînd Sovietele au pus cu forța mîna pe Basarabia
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
lui101. În antisemitismul lui, Cuza manifestase o consecvență condamnabilă, neobișnuită în România interbelică. Din momentul în care evreilor li se acordase cetățenia, Cuza devenise și mai obsedat de antisemitismul său102. Asimilarea evreilor continua să fie pentru un antisemit doctrinar un blestem. Cum să fii de acord cu asimilarea unei rase ale cărei prejudecăți constituie un rău diabolic și absolut? Poate dori un naționalist ca un astfel de element să devină parte integrantă a organismului cald și dătător de viață al națiunii
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
care îl avusese războiul asupra psihologiei franceze, considerînd încă o dată dorințele sale drept realități. Cu tot eșecul timpuriu al politicii duse de țară, Iorga și-a continuat eforturile de slujire a României peste hotare. Își lansa cu furie incompatibilele sale blesteme ori de cîte ori Sistemul de la Versailles era cît de cît criticat, ca să nu mai vorbim de cazurile cînd acesta era respins. În perioada interbelică, același Iorga care studiase și-și susținuse doctoratul în universitățile germane nu a mai vizitat
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
putredă a dinastiei care trebuie ruptă ca să fie salvată coroana"195. Regina Maria gîndește ca o mamă disperată: "Devine tot mai insuportabil; în așa măsură încît ne întrebăm adesea cu toată seriozitatea dacă se află în deplinătatea facultăților mintale. Ce blestem atîrnă asupra capului acestui biet băiat? De ce este el sortit să semene în jurul lui semințele propriei sale distrugeri? Ce se întîmplă cu el? Este foarte tragic să-i vezi pe cei care credeau în el și-l considerau o victimă
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
Votul universal însemna revenirea la putere a Partidului Național Țărănesc al lui Maniu. La 6 iunie 1932, Vaida-Voievod a format un nou guvern, urmat la 20 octombrie de cel al lui Maniu. Dar integritatea și constituționalismul lui Maniu constituiau un blestem pentru Carol, așa că acesta va demisiona. La 14 ianuarie 1933, a fost instituit un nou guvern Vaida, care a durat pînă la restaurarea neoliberalismului din noiembrie. Iorga a ridiculizat conducerea Partidului Național Țărănesc, pe care o considera acum mai rea
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
acestuia. Personalitatea lui era foarte diferită de cea a lui Iorga. Vorbea puțin, iar ceea ce spunea, o spunea lent și pe un ton potolit 200. Dacă este să trasăm o paralelă, Dománovszky semăna mai mult cu Maiorescu. El constituia un blestem pentru personalitatea lui Iorga și pentru conceptul lui în privința felului în care trebuie să fie scrisă istoria. Cu toate acestea, Dománovszky nu a ezitat să citeze definiția romantică a lui Michelet privind istoria ungurilor: "Ungaria, apărătoarea Occidentului de Semiluna victorioasă
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
li se vorbească românește, erau insultați 23. În timpul premieratului său, spre marea sa iritare, a fost fondat "Partidul Evreiesc". Dat fiind că Iorga voia să-i românizeze pe evrei, un partid bazat pe identitatea etnică evreiască era pentru el un blestem. Dar Iorga era în mod tradițional respectat de către evrei datorită atitudinii sale proevreiești (și deoarece pentru evrei respectarea titanilor intelectuali constituie a doua natură). Cu toate acestea, Iorga nu a beneficiat de nici un sprijin politic din partea evreilor. Evreii erau realiști
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
și apare la suprafață nediscriminatoriu atunci cînd antisemiții est-europeni vin chiar și întîmplător în contact cu evreii! După părerea lui Iorga, evreii nu aveau nici un fel de "drepturi organice" în România, așa că le cerea să se asimileze. Asimilarea constituie un blestem pentru un antisemit sau un rasist veritabil. Iorga nu i-a atacat niciodată pe evrei ca atare. Chiar și în timpul perioadei sale antisemite, nu vedem practic nici o referire la "conspirația internațională a evreilor" etc.! El îi ataca numai atunci cînd
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
evrei se adunau (în perioada interbelică) în pădure ca să se joace. Copiii aceștia spuneau adesea pe de rost un text care începea cu declararea loialității față de "Ungaria cea veche de o mie de ani" și se sfîrșea ritualic cu un blestem cumplit la adresa Bucureștiului 4 "Neamul românesc", 2 ianuarie 1921; vezi și O viață de om..., vol. III, p. 65 5 "Neamul românesc", 16 februarie 1928 6 Supt trei regi, pp. 298-308 7 O viață de om..., vol. III, p. 22
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
ei au refuzat. Eliade a fost salvat de intervenția democratului militant A. Rosetti, care a aranjat eliberarea și numirea lui în 1940, la Ambasada României de la Londra, exact la timp ca să-i asigure începutul unei vieți noi și să evite blestemul sordid al Legiunii (Mircea Eliade: Memoires II: Les moissons du solstice, Paris, 1988, passim) 224 Memorii, vol. IV, p. 180 225 O viață de om..., vol. III, p. 8 226 Doamna Liliana Pippidi-Iorga către autor 227 Un ziar maghiar din
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
țara noastră, care te-a copleșit cu onoruri". Într-o altă scrisoare, lui Iorga i se promitea că va fi găsit oriunde în lume. "Jurăm pe viețile noastre și ne vom ține jurămîntul. Ține minte: ai o soție și copii, blestemul mamelor române te va ajunge! Nu uita asta, pentru că acesta este cel de al 11-lea ceas!" Semnat: "O bună româncă". Legionarii îi trimiteau tot timpul fotografii ale căpitanului, pe care Iorga le rupea furios 68 "Adevărul", 30 noiembrie 1937
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
bareta unei sandale ruptă. Când m-am întors, l-am văzut pe Gilbert alunecând și târându-se anevoios pe stânci, în pantofii lui londonezi, lustruiți. Dintr-o dată a dispărut într-o râpă. Au răsunat câteva cuvinte îndepărtate de văicăreală și blestem. Am intrat, peste pragul de piatră, în interiorul turnului. Lizzie m-a urmat și dintr-o dată ne-am găsit împreună în lumina verzuie, cu ochiul rotund, albicios, al cerului deasupra capetelor noastre, și iarba răcoroasă încercuindu-ne gleznele. Atmosfera umedă din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Dumnezeule, ce împuțit de ghinion am avut la femei! Întâi târfa aia de Rosina, pe urmă o prietenă ca Pam. Ai mai văzut-o pe Rosina? — Nu. — Nici eu, dar de câte ori deschid televizorul dau peste ea, asta-i ca un blestem. Cândva, cred că am iubit-o. Sau poate că ea m-a făcut să mă simt ca Marc Antoniu. Penché sur elle, l’ardent imperator.... Tot ce vedeam în ochii Rosinei nu era decât o reflecție a propriului meu chip
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ca furia dementă a lui Ben să mă lovească prin mijlocirea băiatului, îndeplinind astfel un act de răzbunare menit poate să-i procure și mai multă satisfacție? Mi-am adus aminte de cuvintele rostite ultima dată de Ben, când un blestem adresat „ticălosului ăluia de puștan“ fusese asociat cuvintelor „Am să te ucid!“. Și aș fi putut acum reintra în lume „dând uitării” acest act, acest fapt? Ar fi fost de neconceput. Orice act trebuie contracarat printr-un alt act. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
am minimalizat pe James, numai pentru a ne astâmpăra pofta sănătoasă a minunatelor și necesarelor noastre euri. Dar, firește, durerea rămâne și va rămâne. Suntem făpturi condiționate care salivează la sunetul clopotului. Această simplă condiționare face și ea parte din blestemele noastre caracteristice. Orice lucru poate fi mânjit prin asociație, și dacă deții destule asociații, poți înnegri cu ele întreaga lume. Ori de câte ori aud un câine lătrând, văd fața lui Hartley așa cum am văzut-o ultima oară, crispată de durere, apoi devenind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
substantivul-subiect, fac parte din aceeași familie de cuvinte: Plouă ploaie deasă de toamnă, ploaie ciobănească. Observații: Aceste verbe pot avea un subiect „adevărat” numai în condiții particulare, când nivelul gramatical neutru este convertit într-unul stilistic: „Plânsori sfâșietoare împinse de blestem Se urmăresc prin bolte, se cheamă, fulger’, gem.” (M. Eminescu) • expresii verbale care exprimă stări atmosferice sau coordonate temporale, constituite din verbul a fi și un substantiv sau un adjectiv, adverb, într-un anumit grad de substantivare: e noapte, e
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
enunțul exclamativ devine expresia sintactică a reacțiilor sale față de realitatea extralingvistică sau, mai ales, față de interlocutor. Sub aspect semantic, enunțurile exclamative exprimă: • diferite stări afective provocate subiectului vorbitor de către destinatar, sau de contactul cu realitatea extralingvistică (manifestate în invocative, imprecații, blesteme etc.): „Vai de mine și de mine, copila mea au străpuns-o turcii!” (I. Creangă); • urări adresate de subiectul vorbitor interlocutorului: „- La mulți ani, Costică! cu noroc, sănătate și veselie!...” (I.L. Caragiale) Sub aspect structural, enunțurile exclamative sunt cel mai
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
se absolutizează aparența, care devine în ea însăși trăsătură distinctivă pentru numele (pronumele etc.) - subiect, verbul a părea se constituie singur într-un predicat, sintetic, sub aspect structural, descriptiv, sub aspect semantic: „Am pus pe tot ce pare pecete și blestem.” (L.Blaga,p. 306) Când se absolutizează devenirea, în limbajul filozofic mai ales, verbul a deveni formează singur un predicat narativ: „Omul tânăr nu este, ci devine; numai despre omul bătrân se poate întrucâtva zice că este, fiindcă a fost
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
văr primar cu tata. Mama lu i era din familia Morțunilor. Era un cămătar foarte z gârcit. Lățescu a reușit să împrumute o sumă importantă de la Milt iade, după care a dispărut din Fălticeni. Grecul l-a afurisit cu toate blestemele și apoi s-a dus în cimitir și s a împușca t. Nu pentru că ar fi fost ruinat, era destul de avut, ci de ciudă că a fost tras pe sfoară de un datornic, înainte de a se sinucide , i-a executat
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
aceea care mă iubește și căreia mă închin. Această scrisoare cuprinde puține cuvinte și multe lacrimi. Stăpânii firești ai aceleia care mi-i dragă, domnule abate, n-ar primi niciodată să mă vadă alături de dânsa. - De ce, prietene? - Suntem despărțiți cu blestem, domnule abate . Părint ele meu a căzut, așa cum am avut cinstea și durerea să-ți spun. Antonie-Vodă Ruset e mazil la Țarigrad. Asemenea cădere și soartă, i-a pregătit cel care a venit la Iași luându-i locul. Adică Georgie
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
Grasa de Cotnar”. Bătrânului Cotnar nu-i sapă tronul Vreun prinț de viță nobilă ca el, Vreun Cabernet, Pinot sau Ottonel, Ci veneticul de pripas: sifonul! Când prețuiești în bani un vin Cotnar Și nu te-a fulgerat pe loc blestemul, Poți pune fără grijă la cântar Tabloul, simfonia și poemul. Bătrânul încărcat de ani Visa, uitându-se n pahar Că s-a născut la Drăgășani Și că murise la Cotnar. * Cotnarul când îl faci cu „Grasă”, „Fetească”, țârțără, să-i
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
diminuarea nivelului dinamic. III.10. La cathédrale engloutie (Catedrala scufundată) Cu un conținut profund mistic, preludiul La cathédrale engloutie își află sursa inspirației sale într-una din străvechile legende bretone ce povestește despre istoria orașului Ys. Înecată de ape în urma blestemului abătut asupra locuitorilor, catedrala acestuia nu mai poate fi văzută decât o singură dată, la răsăritul soarelui. Fuziunea armoniilor disonante, sunetele risipite în intervalele largi din cadrul acordurilor proiectează dimensiunea nemărginită a apelor ce se confundă cu orizontul, metaforă a Nesfârșirii
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
spre care converg o infinitate de raze. Sunt doar niște direcții dintre care poate alege: are liber arbitru și doar atunci când iese din matricea sa formatoare se poate deplasa într-un sens propriu. Istoria e doar un context ce reflectă blestemul învăluind umanitatea de la căderea în timpul pe care nici acum nu îl înțelege. Poate că în fond acesta e motivul pentru care mașina timpului a fost o idee senzațională în secolul al XX-lea și nu numai: pe fondul neputinței de
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
uman e mult mai complex decât un sistem de legi pe care îl respectă cu sfințenie: fiecare cunoaște și asimilează legile care îl reprezintă în cea mai mare masură. Poate că aceasta diversitate a restricțiilor e tot un fel de blestem următor Turnului Babel. Gândind la Umberto Eco și limba perfectă a oamenilor, aspectul acesta al uitării e oarecum ignorat o umanitate care își pierde în unitate și capată caractere de sine stătătoare. Cum să spună cineva se întrețes „Iubesc umanitatea
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
la general și s-au luptat îndelung oamenii de știință să demonstreze aceasta (în timpul Renașterii). Și totuși, unii spun că iubesc generalul dar cum poți să cunoști acest general fără iubirea de parțile ce-l constituie ? Poate că acesta e blestemul uitării; ne dezumanizăm umanizând o atmosferă care tinde să facă din cioburile unei oglinzi o suprafață din nou plană și ne e necesară acum acea „Unitate în diversitate”. Și totuși, mai degrabă „Desparte și domină!” al romanilor explică această lege
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]