5,404 matches
-
considerat drept proprietarul pămîntului; familiile țărănești primeau o parte din el în funcție de numărul de vite pe care le avea fiecare. Erau trei categorii de familii: cele care aveau patru boi și o vacă sau zece oi, cele care aveau doi boi și cele care nu aveau nici un animal. Primul grup avea dreptul la nouă acri, iar celelalte, în mod proporțional, la mai puțin. Dacă un țăran voia mai mult pămînt, trebuia să facă o înțelegere specială cu boierul. Corvezile au fost
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
funciari. Să ne amintim că, anterior, țăranul avea doar dreptul la un lot colectiv în funcție de întinderea domeniului respectiv. Conform noii legi, proprietatea asupra animalelor de povară era din nou criteriul de bază al împărțirii pămîntului. O familie care poseda patru boi și o vacă primea 13,6 acri (5,5 hectare); cele cu doi boi și o vacă primeau 9,6 acri (3,9 hectare), iar celor care aveau numai o vacă li se atribuia doar 5,7 acri (2,3
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
în funcție de întinderea domeniului respectiv. Conform noii legi, proprietatea asupra animalelor de povară era din nou criteriul de bază al împărțirii pămîntului. O familie care poseda patru boi și o vacă primea 13,6 acri (5,5 hectare); cele cu doi boi și o vacă primeau 9,6 acri (3,9 hectare), iar celor care aveau numai o vacă li se atribuia doar 5,7 acri (2,3 hectare). Țăranul care nu poseda nici un animal își putea păstra casa și grădina, sau
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
în obraji, nu refuzase niciodată un șpriț sau o masă mai interesantă din câte puteam deduce. Credeam că doar la mine, în provincie, în orașul unde făcusem liceul, se întâmplau astfel de chestii. Ei bine, eram în eroare. Odată, un bou local îmi făcuse o cronică ultraelogioasă, dar io nu-l băgasem în seamă. Nu mă ploconisem. Probabil de-aia mă înjurase ulterior cu o isterie porcină de pacient externat pripit și îmi transmisese printr-o cunoștință comună ceva de genul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
inutilă a meditațiilor. Nu mai au ce să ne spună și ne trimit să ne căutăm de lucru. La muncă, nenorociților! E un mod și ăsta de a-ți recunoaște incapacitatea. Io nu am ce să-ți spun, sunt un bou! Pleacă în lume, poate găsești pe cineva. Du-te la vecinu’! După care se laudă că studenții lor lucrează încă din timpul facultății. Chestie destul de firească, dacă nu facem cursuri, barem să muncim pe undeva, să nu frecăm inutil menta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
cucuie, vânătăi și echimoze. La asta s-ar reduce. De fapt, și la mine o mare însemnătate o au coșmarurile despre ora de chimie. Amintiri fizice traumatizante. Mă îmbățoșez și îi spun că sunt la Jurnalism. Îi spun ca un bou, ca și cum să ia aminte, că io, la București acolo, sunt mare, cum zicea și bătrânul Moromete, am tăiat Bucureștiul pe din două, jumate e al meu. Am scos și o carte, îi zic, dar văd că n-are de gând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
răspundă la comenzi, să poată munci, domnule. Berea asta în plus le-ar da tot programul peste cap. S-ar putea ca șefu’ să le ceară ceva, și ei, tragedie, să nu fie în stare. Să fie permanent ca niște boi numai buni de înjugat, numai buni de puși la muncă. În poziție de start. Și trist nu e că ar vrea ei să se îngrijească de sănătatea lor, de ficatul lor. Șefu’ are nevoie de ei întregi. Și-atunci, cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
am ieșit din sală. Un rahat Manole ăsta, oameni robot conformiști, care nu au o temă a lor. Care amușină ca niște disperați după burse. Stroescu măcar e mai autentic. Disperați să parvină și să treacă călduț prin viață. - Cu boul ăla de Manole s-avem probleme? zic. - E băiat bun. Măcar are entuziasm! încearcă Bălănescu slugarnic. - Dragă, și câinele are entuziasm! face Stroescu, lăsând de înțeles că, dacă s-ar apuca să înșire tot ce știe despre Manole, ar avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
și altor bău turi spirtoase, atât de dragi poporului român. Asta zic și eu progres, civilizație și cultură, mi-am spus În sinea mea, gândind cu melancolie la strămoșul moș Ghiță Beldie, cu butoiașul lui de țuică, În căruța cu boi și fără „hier“ la roate, de la Stroeștii Argeșului și până la București, de Târ gul Moșilor [și] semnalând Întâmplarea cu cisterna În revista Ideea Europeană, unde, sub semnătura „Omul ieșit din pădure“, inventasem o rubrică intitulată „Aplauze și Fluierături“, cu relevarea
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mai rea vină a femeilor. [...] Cartea a opta Oleacă de sportivitate nu strică O viață de sportiv: campion al alergărilor În sac din Cișmigiu, al zmeului și al arșicelor, velocipedist și automobilist. - Ce Înseamnă „a călători“; sau de la carul cu boi și fără „hier“ la roate al bunicului la Renault-ul, Chevroletul și DKW-ul nepotu lui. - Superstițiile unui intelectual și divagațiile lui În jurul automobilului. - Descartes și Montaigne pot fi uneori de folos În depanajul motorului. - Cât mai puțin confort pentru un
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
CU AUTOMOBILUL ESTE ADEVĂRAT CĂ PLECI, CĂ SOSEȘTI (când sosești) - dar nu călătorești. În acest sens, am călătorit În viața mea o singură dată sau de două ori: În copilărie, cu bunicul, moș Ghiță Beldie, și cu carul lui cu boi și fără „hier“ la roate, de la Stroești la Pitești, ațipind cu ochii la stele și ascultând, la popasuri și În sfânta liniște a nopții, rumegatul boilor, În aromeala caldă a baligii abu rinde; și mai târziu, În adolescență, drum pe
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
două ori: În copilărie, cu bunicul, moș Ghiță Beldie, și cu carul lui cu boi și fără „hier“ la roate, de la Stroești la Pitești, ațipind cu ochii la stele și ascultând, la popasuri și În sfânta liniște a nopții, rumegatul boilor, În aromeala caldă a baligii abu rinde; și mai târziu, În adolescență, drum pe jos și peste munți de la București la Sibiu, de unde, după ce l-am așteptat pe taica mitropolitul cu ceva creițari, ne-am Întors, ca vai de picioa
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
fratele lui În oțel, plugul, mi-l alesesem potrivit, cu virtuțile lui eminente și constând Într-un minimum de confort și de perfecțiune tehnică (le mieux c’est l’ennemi du bien), cât mai aproape, adică, de tehnica carului cu boi, ca să mă pătrundă până la oase sfânta oboseală a drumurilor și ca să-i poată da de rost, cu mine Împreună, fierarul sau „mehanicul“ satului. Automobilul este degradat definitiv de domnii și de cucoanele comode, care poposesc din oraș În oraș, din
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
în ascensiunea lui. Fanache nu-și găsea cuvintele ori le găsea greu, târziu și le așeza prost, anapoda în propoziții, nu reușea să termine frazele, toarășul Cameniță chiar striga la el scos din sărite când lucrau împreună Du-ți, bă, boule, gându păn la capăt!, problemă mare, vocabular sărac, dezacorduri, de, n-avusese timp de școală, luat cu activitatea muncitorească, acu urma liceul la seral, sigur, lua numai cinciuri, și la literatură, și la rusă, mă rog, cinci pe linie, cine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
se întorceau sleiți de la muncă (lucrau la tăiat lemne...), un locotenent, căruia toți îi ziceau Nărăvitu, îi punea să se așeze la coadă la bătut. Ăsta n-avea plăcere mai mare decât să-i lovească peste cap cu vâna de bou și căpătase mână liberă la bătut de la Gicu Petre. Își făcea toanele cu toți, pe rând, iar peste rând, cu cei care acumulau puncte negre. Tata a fost de la început un abonat la lovirea cu vâna de bou: existau desigur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
vâna de bou și căpătase mână liberă la bătut de la Gicu Petre. Își făcea toanele cu toți, pe rând, iar peste rând, cu cei care acumulau puncte negre. Tata a fost de la început un abonat la lovirea cu vâna de bou: existau desigur turnători printre deportați (ceilalți locuitori din colonie îi recunoșteau după consistența și culoarea căcatului...), iar unul Onofrei, un basarabean sărac lipit pământului, îl pârâse pe tata că în fiecare seară citește din Biblie. Asta era o vină uriașă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
împreună cu aghiotanții lui, când se îmbătase criță, comandantul chiar izbucnise furios: -Ce pizda mă-sii de nume e ăsta, bă. Auzi, Vodă, n-a mai găsit cum să se cheme decât Vodă, nu suport, bă, nu suport. Spuneți-i lu bou ăsta să-și schimbe numele, în trei zile să rezolvați, să-și schimbe numele că-l ia mama dracului. Își bate joc de noi cu numele ăsta, ce pizda mă-sii! Șeful de sindicat, mangă și el, și-a zis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
situația toașe prim, rezolvăm..., a mai găsit puterea Gârmoci să repete mecanic ce i se șoptise. -Bine, pașopt de ore, atât. Apoi sunteți niște oameni morți. Morți, bă, și tu, și Fanache, șmecheru ăla, futu-vă muma-n cur de boi... Telefonul s-a închis. Gârmoci s-a prăbușit pe fotoliul lui de șef. Nu-și mai dădea seama dacă e viu sau mort. -Și acu ce facem, Fanache, ce facem, cum rezolvăm? -Să trăiți, nu știu, dar vedem noi, îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
din umeri: asta e situația, asta e ce a aflat, asta e ce i-a transmis. Stătea drepți, iar în sinea lui se bucura că-i strica lui Gârmoci chiolhanul de la care el fusese exclus. Futu-i mama lui de bou, el stă la răcoare, la o berică rece și la mititei, cu curvele, iar eu..., își zicea Fanache în gând, dar pe obrazul lui nu se deslușea nimic din gândul otrăvit. Șefii orășelului Serenite s-au urcat într-o mașină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
o rochie mâncată de molii. Se topește în aerul nostru ca o bucățică de zahăr pusă în ceai... Tovarășul Cameniță a întrebat răstit: -Nu se poate face nimic să oprim asta? Gârmoci l-a privit neputincios, cu ochi inexpresivi, de bou. Ar fi fost în stare de orice efort, numai să-i fie pe plac șefului, dar habar n-avea cum să acționeze. Tovarășul Cameniță era înduioșat și liric pentru prima oară de când se știa el: și-ar fi petrecut oricât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
sunăm să reluăm discuția“, a zis evaziv reporterul evitând privirea inventatorului. „E vina noastră“, a mai zis el, deși toată lumea știa că despre altceva era vorba. Despre soartă. Cu ea nu te tocmești: „Hai, soarto, să mai încercăm o dată!“. Definiția boului Un senator i-a zis altui senator că e bou. Nimeni n-a mai văzut de mult timp un bou, așa că nici insulta nu mai e ce-a fost cândva. În magazine, carnea de bou se cheamă „de vită“, fapt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
inventatorului. „E vina noastră“, a mai zis el, deși toată lumea știa că despre altceva era vorba. Despre soartă. Cu ea nu te tocmești: „Hai, soarto, să mai încercăm o dată!“. Definiția boului Un senator i-a zis altui senator că e bou. Nimeni n-a mai văzut de mult timp un bou, așa că nici insulta nu mai e ce-a fost cândva. În magazine, carnea de bou se cheamă „de vită“, fapt care trimite cu ideea la vacă, nu la bou. Dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
știa că despre altceva era vorba. Despre soartă. Cu ea nu te tocmești: „Hai, soarto, să mai încercăm o dată!“. Definiția boului Un senator i-a zis altui senator că e bou. Nimeni n-a mai văzut de mult timp un bou, așa că nici insulta nu mai e ce-a fost cândva. În magazine, carnea de bou se cheamă „de vită“, fapt care trimite cu ideea la vacă, nu la bou. Dacă senatorul i-ar fi spus colegului că e vită, situația
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
să mai încercăm o dată!“. Definiția boului Un senator i-a zis altui senator că e bou. Nimeni n-a mai văzut de mult timp un bou, așa că nici insulta nu mai e ce-a fost cândva. În magazine, carnea de bou se cheamă „de vită“, fapt care trimite cu ideea la vacă, nu la bou. Dacă senatorul i-ar fi spus colegului că e vită, situația avea un miez litigios. Nu că a fi vită e o insultă mai mare ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
e bou. Nimeni n-a mai văzut de mult timp un bou, așa că nici insulta nu mai e ce-a fost cândva. În magazine, carnea de bou se cheamă „de vită“, fapt care trimite cu ideea la vacă, nu la bou. Dacă senatorul i-ar fi spus colegului că e vită, situația avea un miez litigios. Nu că a fi vită e o insultă mai mare ca a fi bou, dar există expresii - precum „vită-ncălțată“ sau „vită-n bocanci“ - care deranjează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]