4,786 matches
-
drept o valoroasă instituție de învățământ preuniversitar. Este singura instituție de învățământ din București, și totodată, unul din cele trei licee din țară, unde se predă limba portugheză. Adresă: Str. Valea lui Mihai, nr. 6, Sector 6. Situat în cartierul bucureștean Drumul Taberei (nume cu rezonanță istorică), Liceul Teoretic „Eugen Lovinescu” este unul dintre liceele tinere ale capitalei, acesta câștigându-și rapid o bună reputație printre unitățile de învățământ datorită corpului didactic experimentat și performantelor elevilor și absolvenților săi. Preluând tradiția
Liceul Teoretic „Eugen Lovinescu” din București () [Corola-website/Science/310588_a_311917]
-
două cruci existente și astăzi la capetele satului, spre Avrig și spre Tălmaciu. Iconostasul a fost pictat în perioada 1906-1907 de pictorul transilvănean Octavian Smigelschi, iar în anul 1970 biserica a fost pictată în interior în stil neobizantin de pictorul bucureștean Dumitru Bănică; resfințirea a fost făcută la 22 noiembrie în același an de mitropolitul Nicolae Mladin. Ca religii minoritare față de cea greco-catolică sau, mai nou, ortodoxă, este de menționat existența cultului creștin baptist, al așa-zișilor „"pocăiți"”, a căror atestare
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
prietenie dintre parohul local Valeriu Florianu și renumitul pictor. În 1948 biserica a trecut în administrarea Mitropoliei Ortodoxe din Sibiu fără a fi consemnate conflicte sau mișcări de rezistență: În 1970 biserica a fost pictată în stil neobizantin de către pictorul bucureștean Dumitru Bănică, sfințirea sa fiind făcută de către mitropolitul Nicolae Mladin la data de 22 noiembrie a aceluiași an. Costul pictării bisericii a fost suportat prin contribuțiile tuturor racovicenilor. În Racovița au existat de-a lungul timpului două case parohiale: „a
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
de muzica simfonică. A scris vodeviluri, muzică vocal-simfonică, de cameră, corală, lieduri și muzică de scenă. Printre lucrările sale se numără: un cvartet de coarde, o sonatină pentru pian, cinci canțonete comice pentru vioară și pian, vodevilurile proiectate pentru spectacole bucureștene "Păunașul codrilor" (1857) și "Spoielile Bucureștilor" (1863), muzica însoțitoare la "Despot-Vodă" (Vasile Alecsandri, 1860) ș.a. A fost profesor în Conservatorul din București și director al acestuia; a predat aici cursuri de pian și armonie. A redactat lucrări didactice și a
Eduard Wachmann () [Corola-website/Science/308782_a_310111]
-
portretul lui "Nicolae Henri Verona", "Emil Mihail Brancovici", "Portretul d-ului L. C, Portretul doamnei V, Portretul Patriarhului Miron Cristea" și cel al "Ecaterinei Verona". Verona a mai pictat peisaje de iarnă și peisaje din zona Brăilei. În atmosfera artistică bucureșteană a acelor vremuri, sprijinul pentru încurajarea unei "tendințe naționale" era fără discuție o realitate de netăgăduit. În paralel cu evenimentele organizate de "Tinerimea artistică", exista o efervescență datorată revistei "Semănătorul" care a apărut pentru prima oară în data de 2
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
realizatoare și moderatoare de emisiuni de radio și televiziune. Este unul dintre membrii juriului emisiunii „Românii au talent” (Pro Tv). A participat la Revoluția din 1989 și a fost apoi secretara lui Dan Iosif. A frecventat cursuri la patru facultăți bucureștene (trei ani de I.E.F.S., doi de filologie, unul de psihologie) și trei de regie , la Facultatea de Artă Hyperion, dar nu a absolvit-o pe nici una dintre ele. Și-a făcut debutul în 1994 la postul de televiziune Tele 7abc
Mihaela Rădulescu () [Corola-website/Science/308842_a_310171]
-
fost furat, Loteria Română a validat drept câștigator biletul prezentat de către subofițerul SPP Constantin Murariu, căruia i-a atribuit câștigul. Ogică a susținut că l-a recunoscut ca agresor pe ofițerul SPP. a fost arestat în februarie 2001 de către procurorii bucureșteni, fiind anchetat pentru înșelăciune, prin înscenarea jafului a cărui victimă susținea că a fost. A fost eliberat din închisoare în anul 2003, ca urmare a unei hotărâri definitive a Curții de Apel București. Și după punerea sa în libertate, Ogică
Stelian Ogică () [Corola-website/Science/308917_a_310246]
-
ca figurând atâtea simboluri care descriu miturile tradiționale ale construcției de la Argeș, precum și reproducerea conformă a unui ritual să nu fi fost cunoscute artistului. De aceea, Ion Frunzetti a considerat că Henția a fost inițiat într-una din lojile masonice bucureștene din acea perioadă. Cu ocazia Expoziției Concordiei Române care s-a deschis în anul 1880, Sava Henția participat cu un portret executat după o fotografie a lui Ion Heliade-Rădulescu și cu un desen în tuș intitulat "Trecerea Dunării". Un alt
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
În pauza de iarnă s-a transferat la Rapid București pentru care a marcat alte 11 goluri, totalul de 28 aducându-i titlul de golgheter al Diviziei A. În același sezon a câștigat titlul de campion al României cu echipa bucureșteană. Evoluțiile sale i-au adus o ofertă din Germania, în vara anului 1999 semnând cu VfB Stuttgart, echipă la care a evoluat timp de cinci sezoane. La expirarea contractului, Ganea a plecat liber la Bursaspor, în Turcia, unde a petrecut
Ionel Ganea () [Corola-website/Science/308993_a_310322]
-
manifeste anticomuniste, făcându-i-se și percheziții domiciliare. Mihai Stere Derdena a început să scrie abia în 1992, la vârsta de 58 de ani, devenind colaborator al mensualului „Cuvântul Românesc” din Hamliton, Canada. A mai colaborat și colaborează la revistele bucureștene "Albina", "Bana armânească", "Deșteptarea", "Memento", "Dimândarea", "Tribuna învățământului", "Buciumul", "Permanențe", "Memoria" și altele, precum și la cotidienele "Acțiunea" (Piatra-Neamț), "Oglinda" (București), "Oglinda" (Câmpina), "Prahova" (Ploiești) etc., semnând și cu pseudonime. Debutează editorial la 64 de ani, în 1998, cu cartea de
Mihai Stere Derdena () [Corola-website/Science/309892_a_311221]
-
învățământului", "Buciumul", "Permanențe", "Memoria" și altele, precum și la cotidienele "Acțiunea" (Piatra-Neamț), "Oglinda" (București), "Oglinda" (Câmpina), "Prahova" (Ploiești) etc., semnând și cu pseudonime. Debutează editorial la 64 de ani, în 1998, cu cartea de eseuri "Trei teme literare". La aceeași editură bucureșteană (Elisavaros) vor apărea următoarele șapte volume: "Mărturisirea unui neînvins" (memorial având cuvânt-înainte de Eugen Simion), 1998 ; "Cronici literare la cărți foarte rare", 2004; Știm oare să vorbim?", 2004; "Scrieri de atitudine civică", 2004; "Suflete de crin și caractere pilduitoare", 2004
Mihai Stere Derdena () [Corola-website/Science/309892_a_311221]
-
său care a primit numele „La Maiorul Mura”. Firma a supraviețuit aproape 30 de ani, deși localul a fost mutat de mai multe ori. După douăzeci de ani de la lansare, genul operetei revenea din nou cu succes pe marile scene bucureștene. În acest context, Ion Georgescu a încercat să ecranizeze „Maiorul Mura” după un scenariu redactat de el. Deși a depus petiții la toate ministerele care l-ar fi putut ajuta la finanțarea filmului, Ion Timuș nu a primit nici un ajutor
Maiorul Mura () [Corola-website/Science/309284_a_310613]
-
este clară, fără pată, deși operatorului nu i-a reușit redarea sugestivă a unor scene petrecute pe timp de noapte (se filmaseră ziua, pe cer senin!). Producătorii filmului au reușit să obțină concursul gratuit al unor mari nume ale scenei bucureștene. În rolul maiorului Mura juca Victor Antonescu de la Teatrul Național, ordonanța sa — Boboc — era Gheorghe Timică de la Teatrul Nostru, Jean Georgescu, actor la Teatrul Mic, juca rolul locotenentului Paul Azureanu, Constantin Stăncescu de la Teatrul Național era avocatul Andriano, Nae Tomescu
Maiorul Mura () [Corola-website/Science/309284_a_310613]
-
orașului Reșița, cu motivarea: "pentru o bogată activitate literară și publicistică". La 6 octombrie 2004 a fost dezvelit în fața noului "Centru German de Tineret, Documentare și Cultură „Alexander Tietz”" un bust de bronz al lui Alexander Tietz, realizat de sculptorul bucureștean Horia Flămându. Bustul a fost dezvelit de către ultimul urmaș al lui Alexander Tietz, prof. univ. dr. Damian Vulpe din Timișoara. Acest bust este primul ridicat pe raza municipiului Reșița și primul al unei personalități germane din Banatul Montan.
Alexander Tietz () [Corola-website/Science/309294_a_310623]
-
În 1830, intră în nou-formata armată a Țării Românești, avansând constant în gradele militare. În 1834 s-a căsătorit cu Târșița Ștefănescu, fiica unui mic boier oltean. În 1843, împreună cu Ion Ghica și Nicolae Bălcescu, a pus bazele societății secrete bucureștene Frăția - care a fost motorul revoluției de la 1848. De asemenea, a susținut în 1857 alegerea deputaților masoni pentru Divanul ad-hoc. La izbucnirea revoluției de la 1848, Christian Tell a mobilizat trupele pe care le comanda în sprijinul revoluționarilor din Țara Românească
Christian Tell () [Corola-website/Science/304968_a_306297]
-
despre episcopii Vasile Aftenie, Tit Liviu Chinezu și Ioan Bălan, suprimați în temnițele comuniste. Monseniorul Vladimir Ghika a slujit aici în anul 1943. Între personalitățile literare care au aparținut de această parohie s-a numărat George Coșbuc, în timpul perioadei sale bucureștene. Biserica a fost frecventată în perioada interbelică de politicienii greco-catolici care au activat în capitala României: Iuliu Maniu și secretarul său Corneliu Coposu, Alexandru Vaida Voievod ș.a.
Catedrala Sfântul Vasile din București () [Corola-website/Science/305038_a_306367]
-
comunitate fiind cea de la Ierusalim care slujește la locurile sfinte alături de celelalte confesiuni. Armenii au dat foarte multe personalități de seamă pentru istoria României: Ioan Vodă cel Cumplit (numit și Ioan Vodă Armeanul), Manuc Bei (cel care a construit Hanul bucureștean ce-i poartă numele), Arhimandrit Mitrofor Zareh Baronian, Dumitru Avakian, Ana Aslan, Ștefan Agopian, Bedros Horasangian, David Ohanesian, Harry Tavitian. Garbis Dedeian, Capriel Dedeian, Generalul Iacob Zadik
Biserica Apostolică Armeană () [Corola-website/Science/305110_a_306439]
-
soprana româncă devine invitat permanent al scenei vieneze, încheind contracte până în stagiunea 2009-2010, cu rolurile Donna Elvira (Don Giovanni), Mimi (Boema), Cio-Cio Sân (Madama Butterfly), Amelia Grimaldi (Simone Boccanegra), Contesa (Nunta lui Figaro) și Tatiana (Evgheni Oneghin). Rămâne fidelă scenei bucureștene în timp ce este invitată în teatre precum Volksoper Wien, Deutsche Oper Berlin, Theatre Capitole du Toulouse, Teatro Municipal Santiago de Chile și Het Muziektheater din Amsterdam, la Zurich, la Romă, Dresda, Madrid, Atena, Bangkok, Singapore sau Seul și unde are prilejul
Roxana Briban () [Corola-website/Science/306064_a_307393]
-
rândurile evreilor, Haskala. Familiei Gaster nu i s-a acordat cetățenia română în conformitate cu articolul 7 din constituția lui Cuza care stipula că numai creștinii aveau dreptul să obțină cetățenia română. Moses Gaster a urmat gimnaziul și liceul în celebre școli bucureștene. A avut ca profesori particulari pentru limba ebraică și studii biblice pe prof. Korn și pe renumitul orientalist evreu francez Joseph Halévy, care în afară de ebraică, i-a predat limba turcă și l-a introdus în noțiunile semitologiei. În anul 1876
Moses Gaster () [Corola-website/Science/306052_a_307381]
-
plecat într-un turneu cu trupa Teatrului Național București la Festivalul Internațional de artă dramatică de la Paris , susținând trei spectacole în limba română cu piesele "Ultima oră" de Mihail Sebastian și "O scrisoare pierdută" de I.L. Caragiale. Ulterior trupa Naționalului bucureștean s-a aflat într-un turneu oficial în URSS, cu următorul repertoriu: "O scrisoare pierdută" de I.L. Caragiale, "Bădăranii" de Carlo Goldoni, "Anii negri" de Aurel Baranga, "Revizorul" de Nikolai Gogol și "Steaua fără nume" de Mihail Sebastian. A fost
Ion Finteșteanu () [Corola-website/Science/306112_a_307441]
-
ș.a. Formația a fost înființată în 1966 de către basistul Filip Merca, originar din Tulcea (și poreclit „grecul” de colegii săi). Numele a fost tot alegerea sa; Merca a rămas singurul membru care nu a părăsit vreodată formația. Student al Politehnicii bucureștene, Merca a fost însoțit inițial de câțiva colegi care vor activa doar puțin timp în grup: Mihai Constantinescu (voce), Dan Panaitescu (chitară solo) și Horia Bădău (claviaturi). Alături de ei, în prima componență au mai figurat: Gabriel Drăgan (voce), Dragoș Vasiliu
Mondial () [Corola-website/Science/306139_a_307468]
-
Vanica s-a concentrat pe pian, acustic sau electric (deținea un model primitiv de pian electric de producție Doina, numit claviton,) iar Mircea Drăgan a rămas fidel orgii electrice. În plus, atât Drăgan, cât și Vanica, erau absolvenți ai Conservatorului bucureștean, interesați mai ales de partea de compoziție și aranjament orchestral. În 1969, Florin Dumitru se transferă la formația Phoenix, rămasă fără baterist (Dorel Vintilă Zaharia plecase în armată tocmai când Phoenix au fost invitați în studio pentru a înregistra primul
Mondial () [Corola-website/Science/306139_a_307468]
-
fost un pedagog, teolog, traducător și inginer român, considerat fondatorul învățământului în limba română din Țara Românească (în 1818 a înființat în București prima școală cu predare în limba română, Școala de la Sfântul Sava). Data nașterii acestui părinte al învățământului bucureștean este controversată. Istoricul Ștefan Lupșa conchide că s-ar fi născut la 9 ianuarie 1782, bazându-se pe un protocol care menționează nașterea sa la acea dată. După alți autori, data nașterii sale ar fi 5 iunie 1779. Fiu de
Gheorghe Lazăr () [Corola-website/Science/306154_a_307483]
-
(n. 14 septembrie 1924, Bârzava, Arad - d. 8 noiembrie 2006) a fost un dirijor român. A studiat Conservatorul la Arad, Cluj, București și Londra. În 1952 a devenit redactor la Contemporanul (pe când era încă student la Conservatorul bucureștean), apoi dirijor și director adjunct al Radiodifuziunii în 1954. În 1964 dirijează prima audiție, în țară, a poemului simfonic "Vox Maris" de George Enescu, interpretat de Orchestra Simfonică a Radioteleviziunii Române. Prin Decretul nr. 514 din 18 august 1964 al
Iosif Conta () [Corola-website/Science/306162_a_307491]
-
cititorilor, unde eterna dragoste este omniprezentă. În perioada 1977-1982, în cadrul rubricii săptămânale “"Poezia glas al cetății"”, postul de radio România (programul II), a transmis, în peste 30 de emisiuni, versuri ale lui Petre G. Gorun, în interpretarea unor mari actori bucureșteni. 10. Cu romanul "„Adolescenți de altădată”," (în colaborare cu Sava Ionescu) apărut în anul 1998 (Editura „"Sava"” Craiova, 212 p.), Petre Gigea - Gorun, debutează cu proză. Romanul are multe accente biografice ale scriitorului, din perioada adolescenței, a formării sale intelectuale
Petre Gigea () [Corola-website/Science/306213_a_307542]