5,129 matches
-
câte o găleată cu toartă și s au urcat atenți în pomi. Eu m-am suit în mărul cel mai bătrân căci era mai rămuros și cu crengile mai încărcate de rod. Oltea a rămas jos, lângă coșărci, ca să le care cu mama în beci. Vasile și Ilie nici nu se zăreau. Erau tocmai în vârf și culegeau de zor. Din când în când coborau pe ultimul țapoc de la scară și-i dădeau Oltei câte o găleată plină. Ea răsturna fructele
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
sau noaptea lungă de toamnă ( echinocțiul de toamnă -22 spre 23. 09), luna recoltelor; la români se „ numără bobocii”, iar la japonezi se recoltează orezul. E încă frumos, căldura este moderată, dar în curând va veni sezonul ploilor. Norii vor căra imense cantități de apă peste arhipelagul japonez. De luna septembrie este legată o legendă veche, la fel de bătrână ca și timpul. Această legendă este înscrisă în „Taiheiki”, „Cronica Japoniei medievale”. Legenda spune că împăratul „Wen Wei” din China a trimis câțiva
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
arăta vechea capitală a Japoniei. Ne-am plimbat prin tot „orașul” vechi, preț de câteva ore, timp în care am admirat lucruri pe care nu mi le imaginam, printre care și cobilița cu două hârdaie, din lemn, în care se cărau excrementele umane pentru comercializare. Ele aveau mare căutare, fiind folosite ca îngrășământ natural. Am rămas foarte surprinsă când am aflat acest lucru, dar ghidul ne-a spus că și în China antică se practica acest mod de îngrășare naturală a
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
războinică. Drumul lor fusese pre sărat cu jafuri, cu cadavre ale fraților lor creștini din această parte a lumii. Plătiseră și ei, ce-i drept, un tribut sângeros. Istrul oglindise În apele lui atâtea fărădelegi la Semlin, lângă Belgrad, și cărase la vale atâtea leșuri, Încât până și soarele se Îngrozise. Așa povestea Hermann. „Cei care au fost hoți să devină soldați. Cei care au fost soldați cu simbrie să fie iertați de păcate.“ Așa proclamase papa Urban În fața unei mari
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
de categoria drumurilor. La Buhuși, vreo trei oameni mi-au dat lămuriri diferite despre drumul cel mai scurt, în condițiile optime pentru mine (atunci am constatat că nu sunt trecute pe hartă chiar toate drumurile). Până la urmă, un tip care căra pe bicicletă niște vopsea, s-a oferit să mă conducă un timp, cât aveam drum comun. La capătul acestui traseu începe prima parte a "aventurii”. Mi-a sugerat să urc dealul care se vedea uscat, (pe un drum lutos, pieptiș
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
și nu mai terminam mersul prin pădurea aceea deasă, pe o potecă tare grea pentru bicicletă. Evident, de când mă despărțisem de binevoitorul care-mi arătase drumul la Buhuși, mersesem doar pe lângă bicicletă. Obosit, prin pădure am călcat în bălți, am cărat ca vai de mine bicicleta enorm de grea, cu bagajele pe ea. De vreo două trei ori m-am așezat aproape epuizat, fiindcă timpul trecea, îmi era foame și sete, și nu ajungeam nicăieri. De câteva ori voiam, efectiv, să
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
nouă, celor mai mărișori, nu era chiar atât de greu. Însă bagajele acestea erau legate de mama cu niște sfori, cordoane și capete de funii pe care noi le-am trecut peste umeri pentru a face totul mai ușor de cărat. Ne dureau umerii; mai schimbam sarcina de pe un umăr pe altul, nădușeam, eram leoarcă. Mama muta copilul dintr-un braț în altul, îl mai lăsa să meargă pe jos, dar copilul se cerea mereu în brațe. Cu fruntea roșie de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
partea din față a vagonului se afla o platformă destul de mică, pe suprafața căreia era montată o gheretă, tot din scânduri. În interiorul ei era o frână de mână folosită la formarea garniturii sau în diverse alte situații. Obosiți și dezorientați, cărând tot mai anevoios bagajele care deveneau din ce în ce mai grele, ne apropiam de vagon. Încă de departe se putea citi pe ușa vagonului cifra 17. Începând de la locomotivă, 20 de vagoane (bou-vagoane) erau încărcate cu ființe umane care așteptau înfrigurate semnalul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
personal bine instruit, așa că operațiunea mergea ca pe roate. Pachetele erau deja făcute, conținând tot ce trebuia să primim. Stăteam la rând ca toți ceilalți. Mama a semnat de primire și am pornit spre casă. Fiecare dintre noi avea de cărat câte ceva, întrucât coletele erau multe și grele. Acasă, în bucătărie, cu ochii ațintiți la mâinile mamei, așteptam să vedem ce bunătăți am primit de la americani... Pe masă, se revărsau, ca din Cornul abundenței, o mulțime de alimente: făină de grâu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
iasă din cuvântul lui. Eu mă duc la muncă, iar voi să-l ascultați fără să crâcniți. Sper că ne-am înțeles! Dar Mircea nu a fost un șef: a fost un exemplu pentru noi. El muncea cel mai mult: căra apă, tăia lemne, mătura, făcea patul, grebla în curte și avea grijă de toți. Era un izvor nesecat de energie. Avea un simț estetic deosebit și un ochi de gospodar cu experiență, în ciuda vârstei sale fragede. Se pare, însă, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
pământul din cămăruță, doarme o mamă alături de copiii ei. E obosită mama. Foarte obosită. Muncește toată ziua la "paori" dică la oamenii gospodari ai satului, la cei bogați. Spală rufele, calcă, apretează, plivește răsadnița, plantează și udă, prășește, mătură curtea, cară gunoiul cu roaba la platformă. Nu stă o clipă. S-a dus vestea că este văduvă cu șase copii mici, că este cinstită, că nu fură și că muncește cu multă tragere de inimă, ca urmare, "paorii" o cheamă cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
și puneți-le în mașină. Da, mama. Transferul bagajelor noastre din bou-vagon în mașina militară Molotov a durat cât ai bate din palme, inclusiv cele două pachete aduse de doamna Sabina și soțul ei, pe care tot Mircea le-a cărat. Mircea era, indiscutabil, un adolescent cu o judecată matură, echilibrată, deosebit de inteligent și foarte activ. Nu ezita niciun moment în luarea unei hotărâri: judecățile lui erau limpezi, clare și drepte. Nu suporta amânări sau tergiversări inutile, ori decizii nedrepte. Era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
încotro s-o apuce. Moșule, uite-aici. Vezi țărușii ăștia? Aici o să-ți construiești casa în care vei sta, că altfel, la iarnă, dai ortu' popii, clar?! Până atunci o să-ți faci o colibă sau un bordei. Ai înțeles?! Și cară-te odată de acolo, nu mai sta ca o momâie-n drum, amețitule! Hai, mișcați-vă!! Gata, șofer, mergem mai departe! Abia atunci am înțeles de ce ne spusese nouă să urcăm primii în mașină. A pornit fără să mai salte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
mâinile alunecau și amândoi, cu chiu cu vai, abia reușeam să aducem căldarea pe ghizdul fântânii și să o golim apoi în ale noastre. Imaginați-vă doi copii, care abia terminaseră unul clasa a patra și celălalt clasa a cincea, cărând prin praful fierbinte al drumului și dogoarea nemiloasă a soarelui, fiecare, câte o căldare de 10 litri pe o distanță de 100 de metri. Era epuizant. Brațele noastre erau prea slabe pentru asemenea muncă. Schimbam căldarea dintr-o mână în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
întărire în piramide liliputane cu baza de 10, fiecare dintre ele având un număr de 55 de exemplare. Dar treaba nu era deloc ușoară, iar lucrurile nu se desfășurau în ritmul în care vi le narez eu aici. Era greu. Cară apa, sapă groapa și aruncă pământul afară, mărunțește-l și fă-l roată, toarnă apă și calcă-1 bine-bine în picioare, punând în același timp paie, fă-l cocoloașe și umple tiparele, cară-le 10-15 metri distanță, apoi ia-o de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
care vi le narez eu aici. Era greu. Cară apa, sapă groapa și aruncă pământul afară, mărunțește-l și fă-l roată, toarnă apă și calcă-1 bine-bine în picioare, punând în același timp paie, fă-l cocoloașe și umple tiparele, cară-le 10-15 metri distanță, apoi ia-o de la capăt... Iar noi eram mici. Abia niște copii: și cel mai pipernicit și lipsit de forță eram eu, cel care scrie aceste rânduri. De atunci și până azi, m-am gândit de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
veți acoperi casa cu paie și veți vărui camerele și holul, să vă prezentați pentru a vă da sticla pentru cercevele. S-a înțeles? Am înțeles, domnule gestionar. Vă mulțumim frumos, a răspuns Mircea. Și am plecat cu tot materialul cărat de oamenii domnului Muca. Tot domnul Muca ne-a zidit și hornul. Dumnezeu să-l odihnească acolo unde este, căci eu îi voi pomeni cu dragoste și cu respect numele cât timp îmi va bate inima în piept. Ce om
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
rece, cu spulberări tăioase de zăpadă înghețată și ascuțită, încât altcineva, mai puțin hotărât, ar fi abandonat, ori nici nu s-ar fi gândit să urce pe coama casei în vâltoarea crivățului dezlănțuit. Casa se umpluse de fum, iar vreascurile cărate de ciori și căzute de-a lungul hornului luaseră foc. Prin partea superioară a hornului ieșeau o mulțime de scântei înveșmântate în fumul iute și sufocant. Ninsoarea se întețise și viscolul executa acum, într-un iureș de cavalerie mongolă, "Dansul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
mâinile alunecau și amândoi, cu chiu cu vai, abia reușeam să aducem căldarea pe ghizdul fântânii și să o golim apoi în ale noastre. Imaginați-vă doi copii, care abia terminaseră unul clasa a patra și celălalt clasa a cincea, cărând prin praful fierbinte al drumului și dogoarea nemiloasă a soarelui, fiecare, câte o căldare de 10 litri pe o distanță de 100 de metri. Era epuizant. Brațele noastre erau prea slabe pentru asemenea muncă. Schimbam căldarea dintr-o mână în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
cauți frunze de brustur tot atât de mari cât trupul tău nu le rupeai doar îți însemnai locul să le poți găsi când vei fi trist ce așezare a zorilor pe stiva de lemne din curte luai în brațe câteva vreascuri le cărai în bucătărie și-ntre timp zorii deveneau amiază și lemnele pâlpâiau sub cuptorul în care se cocea pâinea ori cartofii timpul trecea prin fața ochilor noștri uimiți și dispărea în șura caldă încă multă vreme după ce apunea soarele noaptea regăseam sfiala
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
frumusețea acestora și la fabuloasa natură. Doresc tuturor puterea de a aprecia mai mult verbul a fi decât verbul a avea. A.B.În încheiere, v-aș ruga să ne recitați un text... "Ca Ulise în drum spre Itaca,/ am cărat după mine iubirea,/ atât cât să-mi ajungă mie și nepoților mei,/ pentru zilele când, în brațele sinelui,/ Penelopa cuvintelor tresăltând,/ mă voi odihni, mulțumită că am luptat,/ protejată de poemul meu,/ ca Ulise/ protejat de Athena." (din volumul Matematica
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
acel teren. Ovăzul răsărise În condiții optime. După cum am arătat, ca și În statul 30.000 km prin SUA. 1935-1936 Prof. Nicolae Cornățeanu 65 New-York, și aici, gunoiul de grajd nu e adunat pe platforme ca În Europa. El e cărat aproape zilnic și e răspândit pe câmp. Climatul din Iowa e foarte potrivit culturii porumbului. Precipitațiile sunt de 600-700 mm. regiunea porumbului e cea mai prosperă. Națiunea americană obține astfel cele mai bune rezultate cultivând pe zone culturile, cu cel
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
soiurile cele mai potrivite pentru clima Dakotei. Deocamdată stațiunea e bogată În broșuri. Ea Însăși e săracă În pomi. În momentul acela, la ora 16, tot personalul 30.000 km prin SUA. 1935-1936 Prof. Nicolae Cornățeanu 78 stațiunii, inclusiv directorul, căra apă cu găleata la rădăcinile pomilor. Se organizează reuniuni cu fermierii. Pe la ora 18 intrăm Într-o zonă denumită zonă rea, Bad Land, cu un teren neproductiv, cu un miros greu de sulf. Ocupă o suprafață Însemnată și pe hartă
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
după cum am văzut, se Însiloza În căpițe mari, la suprafața solului. Nici aici nu lipsește căruța care Împrăștie uniform gunoiul pe câmp. Cu ajutorul unei secerători - legători se taie porumbul cu știuleți, Înainte de a fi copt, se lasă pe câmp, se cară În măsura În care e nevoie pentru a fi dat la vite. Mașina e denumită corn binder. Nutreț excelent se obține din soia tăiată În pârgă. Pășunea artificială aci se obține din semănarea de Poa pratensis (firuță). De mare preț sunt elevatoarele. Aici
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
goală, timp în care era apelat cu aceiași termeni, față de care a găsit puterea să protesteze: 'Băteți-mă, schingiuiți-mă cât vreți, călcați-mă în picioare, dar nu îmi mai spuneți așa'. Bătăușii s-au oprit brusc, l-au pus să care tineta, să șteargă cu limba stropii de mâncare din jurul gamelei și au continuat să-l jignească cu aceiași termeni, crezând că îl rănesc mai tare așa, dar nu l-au mai bătut. A participat la mizanscenele cu caracter blasfemic din
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]