KorAP: Find »[drukola/base=căruță & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...175 176 177 ...248 >

6,191 matches

Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655

s-au culcat pe covor și În cinci minute toți sforăiau. Erau foarte obosiți. A doua zi ăla de la birou a spus să se ducă bolnava de acolo, că e nevoie de pat. Și atunci el m-a dus cu căruța la spital, au venit și nevasta și copilul cu el, m-a dus acolo și m-a lăsat În fața spitalului. A intrat și a căutat un fost coleg de-al lui, francez, l-a adus ca să facă cunoștință și i-

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
dau un tren care să ne ducă până În România, numai să le dăm... Au cerut bocanci, țigări... au cerut de toate. Le-am dat. Trenul ne-a dus 15 kilometri, după care nu mai era linie. Apoi au venit niște căruțe: a trebuit să plătim căruțele, să ne ducă nu știu câți kilometri; pe urmă ne-am Îmbarcat În alt tren: iar am plătit... Când am ajuns la Bratislava nu mai aveam nimic. Acolo am fost primiți, cazați și pe urmă de acolo

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
ne ducă până În România, numai să le dăm... Au cerut bocanci, țigări... au cerut de toate. Le-am dat. Trenul ne-a dus 15 kilometri, după care nu mai era linie. Apoi au venit niște căruțe: a trebuit să plătim căruțele, să ne ducă nu știu câți kilometri; pe urmă ne-am Îmbarcat În alt tren: iar am plătit... Când am ajuns la Bratislava nu mai aveam nimic. Acolo am fost primiți, cazați și pe urmă de acolo ne-au dus până la Budapesta

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
de la muncă s-au băgat sub tren și au evadat. Au fost prinși, aduși În lagăr, biciuiți... Erau niște spanioli care au fost deportați și ei, ăia biciuiau, erau Într-o stare bună. Pe urmă i-au suit Într-o căruță i-au pus să strige: „Ura, iar sunt aici!”. Pe urmă i-au spânzurat - ne-au strâns pe toți acolo și i-au spânzurat În fața noastră. Nu știu să vă spun ce-am simțit și atunci, că nu se poate

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
targă. Pentru că se Întâmpla ca oamenii să iasă afară și să nu mai aibă putere să se Întoarcă. Erau aduși pe targă. Apoi erau duși la un cabinet medical, unde erau lăsați să moară. În fiecare zi ieșeau câte trei-patru căruțe cu cadavre trase de oameni, pentru Îngropat la un cimitir. În cartea doctorului Molnar din Oradea e semnalat locul unde era cimitirul. Este o hartă. Din dispozitivul ăsta de Kommando Kaufering, care Îngloba vreo 11 lagăre, anumite lagăre erau numai

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
combină, pentru că tata era un bun mecanic, și am rămas fără nimic. În martie ’44 ne-au grăbit deportarea și depunerea În Cluj, la fabrica de cărămidă, În ghetou. Fără să Întrebe nimic, Într-o noapte ne-au urcat În căruțele noastre - că am avut vreo patru căruțe și șaretă - și ne-au dus În ghetou. Bunicul a fost foarte decepționat: a fost acuzat că e spion, l-au chemat pe la Gestapo, departamentul horthyst, apoi iar a venit, iar l-au

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
și am rămas fără nimic. În martie ’44 ne-au grăbit deportarea și depunerea În Cluj, la fabrica de cărămidă, În ghetou. Fără să Întrebe nimic, Într-o noapte ne-au urcat În căruțele noastre - că am avut vreo patru căruțe și șaretă - și ne-au dus În ghetou. Bunicul a fost foarte decepționat: a fost acuzat că e spion, l-au chemat pe la Gestapo, departamentul horthyst, apoi iar a venit, iar l-au chemat, până când l-am văzut că nu

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
la țară am trăit, foarte bine, aveam vaci, oi, prăvălie... Un copil de la țară altfel trăiește, să fim sinceri! Și acum dacă ești la țară mănânci de toate și te fortifici. Mai ales mergeam cu vitele, mergeam În stânga, În dreapta, aveam căruță cu cai, vite... Eram destul de dezvoltat - nimeni n-a crezut că aveam 14 ani și jumătate când am fost eliberat. Americanii au rămas perplecși. Și În documentele alea care mi-au venit de la Crucea Roșie Internațională, ăsta, vedeți? (are În

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
sângele era sub el... Toate „hoiturile” - că așa ziceau ei, că sunt „hoituri” - se adunau În timpul mesei, la ora zece, dar nu era nimic pentru gustare; cu ce am plecat aia mâncam. Mi-amintesc că În fiecare sâmbătă venea o căruță cu alimente de vânzare. Numai noi, din zona noastră, am fost În ghetou peste 700 - vă dați seama cum puteai să cumperi! Nu mai vorbesc de celelalte zone. Când ne-au ținut trei zile În vagoane aveam morți În vagoane

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
cum erau urcați pe bandă, iar banda mergea până la crematoriu. Crematoriile funcționau zi și noapte. Era crematoriul mare, principalul, și cele două crematorii anexe. Personalul pe care se făceau experiențe noaptea erau duși la crematoriu - auzeam zgomote, vedeam cum merg căruțele Împinse de deținuți până la poarta crematoriului, unde erau preluați de cei de la „Canada”, care n-au mai văzut niciodată libertatea... Ăia n-au avut viață, că la trei luni Îi executau, ca să nu poată vorbi... Până-n zece mii de oameni lucrau

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
Dimineața și seara. Să se vadă cine e bolnav, cine a evadat, cine a murit. - Să zicem că muriseră trei sau cinci oameni și ofițerul citea și ajungea la numele lui... - Lageraltester-ul spunea că este decedat și după apel venea căruța și lua morții. Întâi erau despuiați de haine și apoi erau trimiși la rug. - Ce se Întâmpla cu hainele? - Erau luate de alții. - De către colegi? - Așa cred. Eu nu am despuiat niciodată pe nimeni. - Spuneați că polonezii se adaptau cel

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
bântuiau? - Boala principală acolo a fost tifosul exantematic. - Deci majoritatea celor care au murit au murit din cauza tifosului? - Pot să vă spun că În perioada cât am stat În lagăr, cinci luni, de la Început, țin minte că zilnic vedeam acea căruță, de 2-3 ori pe zi, cu cadavre și, din cele ce s-a spus, cam 20 de oameni mureau acolo zilnic, de epuizare, de boală, de inaniție. - Erau oameni care mureau În cursul nopții și la apel nu apăreau? - La

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
urmeze o asemenea cale... - Credeți că s-ar mai putea urma o asemenea cale? - Există posibilitatea, pentru că oamenii aflați În mizerie sunt capabili de orice și pot fi puși să facă orice. „Popa ortodox a vrut să ne treacă cu căruța În România să ne scape”, interviu cu Renée Davidovici (n. 1925) (Doamna Renée Davidovici a acceptat dialogul doar În prezența domnului Otto Adler, numai la Asociația Supraviețuitorilor Holocaustului și În locuința domnului Adler. Deci am acceptat intervențiile domnului Adler și

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
fost și părintele acesta ortodox... Era foarte Înalt, i se spunea Popa - ea era foarte mică, el mergea pe stradă Înainte și ea după el. A venit la noi În casă și a vorbit cu tata și a spus: „Ai căruță, ai vizitiu, eu mă duc În anteriul meu, vă acopăr, sunteți patru și eu vă transfer În România”. Mai ales că noi aveam și mătuși - că dacă aveam 16 mătuși după mamă... Separat, a venit preotul catolic, nu mi-aduc

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
În noaptea ridicării... ne-am culcat seara, ca de obicei, și au venit jandarmii unguri, pe la 11-12 să fi fost - erau cu pană din aia, că așa purtau ei, cu coif - și: „Făceți-vă bagajul În câteva minute, urcați În căruțe și Înainte”. A fost ceva groaznic. Nici nu am cuvinte... - Unde au zis că vă vor duce? DAVIDOVICI: Unul dintre jandarmi, care era localnic, de fapt, ne-a spus că ne vor duce În lagărul din Gherla. Ne-a șoptit

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
și care era șeful jandarmilor: „Hai, hai, repede, repede!”. Și pur și simplu ne-au gonit din casă. - Cât timp ați avut pentru bagaje? DAVIDOVICI: Foarte puțin, foarte sumar am luat: două geamantane sau cam așa ceva. Am pornit noaptea, cu căruța trasă de vaci... - Era căruța dumneavoastră? DAVIDOVICI: Nu mai țin minte dacă era a noastră sau nu, căci nu eram numai noi - erau toate familiile din comună. - Toți Într-o căruță? DAVIDOVICI: Nu, erau mai multe căruțe și mergeam mai

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
Hai, hai, repede, repede!”. Și pur și simplu ne-au gonit din casă. - Cât timp ați avut pentru bagaje? DAVIDOVICI: Foarte puțin, foarte sumar am luat: două geamantane sau cam așa ceva. Am pornit noaptea, cu căruța trasă de vaci... - Era căruța dumneavoastră? DAVIDOVICI: Nu mai țin minte dacă era a noastră sau nu, căci nu eram numai noi - erau toate familiile din comună. - Toți Într-o căruță? DAVIDOVICI: Nu, erau mai multe căruțe și mergeam mai mult pe jos decât În

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
două geamantane sau cam așa ceva. Am pornit noaptea, cu căruța trasă de vaci... - Era căruța dumneavoastră? DAVIDOVICI: Nu mai țin minte dacă era a noastră sau nu, căci nu eram numai noi - erau toate familiile din comună. - Toți Într-o căruță? DAVIDOVICI: Nu, erau mai multe căruțe și mergeam mai mult pe jos decât În căruță, pentru că era departe și era greu pentru animale. A treia zi am ajuns În ghetoul de la Gherla. - Spuneați că asta s-a Întâmplat noaptea. Oamenii

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
pornit noaptea, cu căruța trasă de vaci... - Era căruța dumneavoastră? DAVIDOVICI: Nu mai țin minte dacă era a noastră sau nu, căci nu eram numai noi - erau toate familiile din comună. - Toți Într-o căruță? DAVIDOVICI: Nu, erau mai multe căruțe și mergeam mai mult pe jos decât În căruță, pentru că era departe și era greu pentru animale. A treia zi am ajuns În ghetoul de la Gherla. - Spuneați că asta s-a Întâmplat noaptea. Oamenii se treziseră, În sat? Știau ce

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
dumneavoastră? DAVIDOVICI: Nu mai țin minte dacă era a noastră sau nu, căci nu eram numai noi - erau toate familiile din comună. - Toți Într-o căruță? DAVIDOVICI: Nu, erau mai multe căruțe și mergeam mai mult pe jos decât În căruță, pentru că era departe și era greu pentru animale. A treia zi am ajuns În ghetoul de la Gherla. - Spuneați că asta s-a Întâmplat noaptea. Oamenii se treziseră, În sat? Știau ce se Întâmplă? A Încercat cineva să facă ceva? DAVIDOVICI

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
și acum aminte... Tatăl meu era fumător, i-au adus țigări... - Era noapte când ați plecat din sat? DAVIDOVICI: Da. - Știți traseul până la Gherla? DAVIDOVICI: Nu știu să vă zic, 40-50 km. Acum e nimic - dar când te duci cu căruța cu boi sau vaci e mult. - Ați trecut prin mai multe sate. Erau sate nemțești, românești? DAVIDOVICI: Acolo erau toate cum era comuna noastră, adică amestecate... - Cum s-au comportat oamenii când ați trecut pe acolo? DAVIDOVICI: Ce puteau să

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
care le Întindeam pe jos. - Ați fost ajutat În vreun fel de oameni? - Nu. Nici acești prieteni apropiați nu au venit să ne aducă ceva. După patru zile am fost anunțați că vom fi duși la Târgu-Mureș. Și au venit căruțe: fiecare familie a primit o căruță. - Ale cui erau căruțele? - Ale localnicilor. Erau mobilizați. Ne-am urcat În căruță și ne-au dus la Târgu-Mureș, la fabrica de cărămidă. - Ați mai Întâlnit convoaie? - Nu. - Erau mulți jandarmi? - Nu erau mulți

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
fost ajutat În vreun fel de oameni? - Nu. Nici acești prieteni apropiați nu au venit să ne aducă ceva. După patru zile am fost anunțați că vom fi duși la Târgu-Mureș. Și au venit căruțe: fiecare familie a primit o căruță. - Ale cui erau căruțele? - Ale localnicilor. Erau mobilizați. Ne-am urcat În căruță și ne-au dus la Târgu-Mureș, la fabrica de cărămidă. - Ați mai Întâlnit convoaie? - Nu. - Erau mulți jandarmi? - Nu erau mulți - nu era o pază să nu

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
fel de oameni? - Nu. Nici acești prieteni apropiați nu au venit să ne aducă ceva. După patru zile am fost anunțați că vom fi duși la Târgu-Mureș. Și au venit căruțe: fiecare familie a primit o căruță. - Ale cui erau căruțele? - Ale localnicilor. Erau mobilizați. Ne-am urcat În căruță și ne-au dus la Târgu-Mureș, la fabrica de cărămidă. - Ați mai Întâlnit convoaie? - Nu. - Erau mulți jandarmi? - Nu erau mulți - nu era o pază să nu putem fugi. - V-au

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
au venit să ne aducă ceva. După patru zile am fost anunțați că vom fi duși la Târgu-Mureș. Și au venit căruțe: fiecare familie a primit o căruță. - Ale cui erau căruțele? - Ale localnicilor. Erau mobilizați. Ne-am urcat În căruță și ne-au dus la Târgu-Mureș, la fabrica de cărămidă. - Ați mai Întâlnit convoaie? - Nu. - Erau mulți jandarmi? - Nu erau mulți - nu era o pază să nu putem fugi. - V-au zis de ce vă duc acolo? - Nu. Doar că ne

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]