7,041 matches
-
A. și B. tinde spre o ținută științifică, dar textele selectate nu impresionează. Colaborează cu poezie Grigore Popiți, Grigore Bugarin, cu proza - Dorel Drăguescu, Teodor Bălos, Lya Bălos. Semnează studii Aurel Contrea („Altarul cărții” și promovarea scrisului bănățean, cu privire la problema cenaclurilor și a editurilor că medii și instrumente de promovare a producției literare), Aurel Bugnariu (Astra și realizările sale pe tărâmul culturii naționale) și Mircea Ț. Bându (Pentru literatură bănățeana, o pledoarie împotriva noțiunii de „provincialism cultural”). Alți colaboratori: Cezar Petrescu
MAGAZINUL ARDEALULUI SI BANATULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287952_a_289281]
-
Nicolescu) și al lui Simion Moldoveanu, funcționar. După școala primară la Săcele, frecventează Liceul „Dr. Ioan Meșotă” din Brașov, luând bacalaureatul în 1943. Între 1948 și 1950 face studii de actorie la Conservatorul Dramatic din Iași. Ia parte la activitățile Cenaclului Scriitorilor din acest oraș, înființat în 1945, și este prezent cu versuri în almanahul „Pentru pace și cultură luptăm!” (1949). Va fi actor la Brașov, Ploiești și Arad. Arestat în 1955, implicat fiind în „afacerea dr. Gheorghiu”, este întemnițat un
MAGHERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287956_a_289285]
-
personale. Debutează cu versuri în „Luceafărul” (1970). Colaborează la „Amfiteatru”, „Luceafărul”, „România literară”, „Ramuri”, „Familia”, „Tomis”, „Teleormanul”, „Tribuna Teleormanului” ș.a. Redactor la „Pagini teleormănene” (1988-1989), redactor-șef la „Carul solar” (1991) și la „Curierul de Teleorman” (1992-1993), a condus și cenaclul „Gala Galaction” din Roșiori de Vede (1978-1984). De la pastelul elegiac la cenușiurile plictisului provincial și de la incandescențele imnice la fantasticul macabru, L. rămâne un virtuoz al imaginii. Cu toată diversitatea genurilor, stilurilor și registrelor abordate, care prin receptivitatea la influențe
LUPU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287934_a_289263]
-
Universității București, secția română-engleză, absolvită în 1991. După o perioadă în care este profesor de română la Liceul „I. L. Caragiale” din capitală, devine asistent și apoi lector în cadrul Facultății de Litere, la Catedra de literatură română. În timpul studiilor universitare frecventează cenaclul Junimea, condus de Ovid S. Crohmălniceanu, și fondează Clubul literar, alături de Fevronia Novac, Vlad Pavlovici, Alexandru Pleșcan, Ara Șeptilici și Andrei Zlătescu. Împreună cu aceștia debutează editorial în 1992, în volumul colectiv Ficțiuni, scos în regie proprie. Debutul publicistic se produsese
MANOLESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287988_a_289317]
-
fost distins cu premii acordate de câteva reviste literare și de Asociația Scriitorilor din Sibiu. A mai semnat Ion Lopădeanu, Ion Aiudeanu, Ion Amânăreanu ș.a. Debutează timpuriu, ca licean, în publicația „Zorile” din Aiud, cu o însemnare despre viața de cenaclu. Prima carte de versuri este Asfințit de vise, publicată în 1971. M. este un poet local care își cântă plaiurile natale, invocă icoanele lui Horea și Avram Iancu, evocă duios mediul familial și meditează asupra condiției poetului. Filonul popular ardelenesc
MARGINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288017_a_289346]
-
de muzică, și Facultatea de Construcții Civile și Industriale a Institutului Politehnic „Gh. Asachi”, luându-și licența în 1976. Colaborează cu poezie la „Cronica”, „Convorbiri literare”, „Luceafărul”, „România literară”, „Ateneu”, „Revista cultului mozaic”, „Ramuri”, „Dacia literară”, „Poesis”, „Contrapunct” ș.a. Frecventează cenaclul ieșean Junimea. Între 1990 și 1991 lucrează ca redactor la Editura Omnia din Iași. Emigrată în Israel în 1991, este inginer constructor la Societatea de Electricitate din Haifa. Colaborează la numeroase publicații de limba română din Tel Aviv, Ierusalim, Haifa
MARCOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288005_a_289334]
-
și „Dimineața copiilor”. O piesă în trei acte, intitulată Nu zice vorbă mare, i se joacă în 1928 pe scena Teatrului Național clujean și tot atunci, la București, comitetul de lectură îi examinează comedia Omul fără identitate, citită și în cenaclul Sburătorul. Considerată inițial nereprezentabilă, piesa e pusă în scenă în 1931 de compania teatrală Masca a lui G.M. Zamfirescu, apoi la Teatrul „Regina Maria” în 1933, ulterior fiind reprezentată la Iași și la Craiova. Se pare că s-a turnat
MARDARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288010_a_289339]
-
și la „România literară” (1968). Prima carte, Numele profesorului, îi apare în 1986. Colaborează la „Luceafărul”, „România literară”, „Adevărul literar și artistic”, „Flacăra”, „Poesis”, „Semnal” (Toronto), „Ultima oră” (Tel Aviv) ș.a. Semnează și Boris Marian Mehr. I se acordă Premiul Cenaclului „Nichita Stănescu” în 1985. Poezia lui M. cultivă un umor discret, reținut, asociat acidității asumate, într-un stil direct, ca într-o radiografie a trăirilor. Figura centrală din plachetele sale este profesorul, mască auctorială ce dezvoltă aserțiuni filosofice. Poemele au
MARIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288025_a_289354]
-
Universitatea din Timișoara, secția limba și literatura română (1973) și la cea din Craiova, secția română-franceză (1980). Funcționează ca profesor și director adjunct la liceul din Videle, oraș în care, între 1982 și 1988, conduce Casa de Cultură. A întemeiat cenaclul literar „Al. Depărățeanu”, revista literară „Placebo” (1990) și Societatea de Litere și Arte cu același nume, revista-magazin pentru tineret „Singular” (1995), ziarul „Observatorul de Teleorman” (2002), revista „Lyceum V” (2003), casa de editură Euro-Vida M (1996), Euro-Generation Club. Este doctor
MARINESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288035_a_289364]
-
o poezie semnată Voilav Vidu în „Tribuna” (1972), publicând peste ani într-unul dintre volumele de grup ale decadei a noua, Drumul cel mare (1985), un grupaj de proză scurtă cu titlul Unchiul. După o perioadă de evoluție în sferele cenaclurilor timișorene și ale revistei „Orizont”, revine cu romanul Litera albă (1988). Urmează alt roman, În pasaj (1990), și o culegere de proză scurtă, Unelte, arme, instrumente (1992). Împreună cu Daniel Vighi publică Rusalii ’51. Fragmente din deportarea în Bărăgan (1994). Un
MARINEASA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288032_a_289361]
-
teza G. Călinescu, critic și istoric literar. Privire teoretică. Între 1990 și 2000 funcționează ca director al Editurii Univers. Debutează la „Contemporanul” în 1959. Colaborează la „Amfiteatru”, „Luceafărul”, „România literară”, „Viața românească”, „Cronica”, „Steaua”, „Argeș” ș.a. A condus un timp Cenaclul Uniunii Scriitorilor (2003). Traducătoarea Angela Martin este soția sa. Prima sa carte, Generație și creație (1969; Premiul Uniunii Scriitorilor), reunește cronici literare publicate mai ales în „Amfiteatru” între 1966 și 1969. Ele au ca obiect poezia, proza și critica tânără
MARTIN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288044_a_289373]
-
agresive. Deriva e sesizabilă și în proza, de naive exaltări, Lacul negru, publicată în „Gândirea”. A compus, în duh blagian, și versuri, fără a dovedi cine știe ce chemare spre poezie. La Sburătorul, oricum, ele nu au trezit entuziasm, de unde râca împotriva cenaclului și a lui E. Lovinescu, pe care îl va și ataca sfidător, atrăgându-și sancțiunea maestrului. De prin 1933 M. se eclipsează din peisajul cultural al Bucureștilor. A suportat și o serie de internări, tensiunea nefirească, aproape paroxistică, în care
MATEESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288061_a_289390]
-
județul Giurgiu (1978-1982), iar din 1983 ca gestionar-magaziner la librăria Editurii Cartea Românească, alături de Mircea Nedelciu și Dan Stanciu. Debutează cu poezie la „Luminița” în 1962, apoi, în 1970, va publica primele proze în „Amfiteatru”. Va fi unul dintre stâlpii Cenaclului de Luni, emblema generației ’80 bucureștene. Împreună cu Mircea Cărtărescu, Traian T. Coșovei și Ion Stratan, va fi prezent în volumul colectiv Aer cu diamante (1982). După 1989 este redactor la „Cotidianul” (1991-1992), responsabil de Public Relations la o firmă particulară
IARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287489_a_288818]
-
Cioculescu și Vladimir Streinu. Este licențiat al Facultății de Litere și Filosofie a Universității din București (1933). Student, debuta în 1930 cu versuri în revista „Licăriri” și întemeia revista „Cristalul” (Găești, București, 1930-1932), al cărei director este. Tot acum frecventează cenaclul „Sburătorul”. Colaborează cu eseuri și cronici literare la „XY. Literatură și artă”, „Luceafărul literar”, „Păianjenul”, la „Păreri studențești”, la „Democratul Basarabiei” (Chișinău), „bobi”, „Răboj”, „Pegas”, „Viața literară”, „România literară”, „Brazda literară”, „Graiul tineretului” (Turnu Măgurele), „Adevărul”, „Timpul nostru”, „Cruciada românismului
ILOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287528_a_288857]
-
revista „Literatorul”, redactor la revista „Arc” și, din 1996, secretar științific al Secției de Filologie și Literatură a Academiei Române. A debutat în 1978, cu o schiță în revista „Tribuna” și cu un eseu critic în „Amfiteatru”. A fost membru în cenaclul Junimea al studenților filologi bucureșteni și a participat la „desantul” colectiv organizat în 1983 de Ov. S. Crohmălniceanu. Și-a susținut doctoratul în filologie la Universitatea din București în 2002. Întâia carte a lui I. a fost una de proze
ILIESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287521_a_288850]
-
teză despre Psihanaliză și fenomenologie la Bachelard și Călinescu), I. avea să fie profesor navetist, muncitor necalificat, șomer. Din 1990 devine redactor la „Contrapunct” și „Contemporanul”, director al Editurii Edart. A debutat în presă în „Luceafărul” (1970) și a frecventat cenaclul Junimea. Debutează ca prozator în antologia Desant’ 83 cu Un text al excursiei, iar ca poet în culegerea Nouă poeți (1984). Înainte de 1989 nu reușește să publice nimic altceva. I. debutează individual abia după 1990, cu Texteiova (1992) - o carte
IOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287612_a_288941]
-
liceul în 1906 la Constanța și se înscrie la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București. După obținerea licenței, în 1912, se va fi întors în capitala Dobrogei, unde se găsea în 1916. În epoca studiilor, a frecventat cenaclul lui Al. Macedonski și, cu siguranță, cercul de la „Noua revistă română”, căci directorul acesteia, C. Rădulescu-Motru, i-a fost profesor, iar secretarul de redacție, C. Beldie - coleg și prieten apropiat. Nu a publicat, se pare, nimic acolo, dar va intra
IRINEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287619_a_288948]
-
legate de criticul E. Lovinescu, care l-a „descoperit” în împrejurări evocate într-un text publicat în „Adevărul” (februarie 1936), sub titlul Un nou Creangă, și inclus ulterior în Memorii, sub titlul Un țăran descălecat în literatură. Adevăratul debut la cenaclul Sburătorul are loc în toamna lui 1935 când I. citește, cu mare succes, dintr-un „roman rural”, Nuntă cu bucluc, care va fi editat în 1936 cu o prefață de E. Lovinescu. A mai publicat două romane în anii ’40
IOVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287615_a_288944]
-
Filologie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași (1970). Este profesor suplinitor și apoi profesor în comunele băcăuane Viișoara și Oituz, predă, din 1973, la Liceul Industrial de Chimie din Onești, oraș în care se va stabili. Organizează aici un cenaclu școlar, Zburătorul, și îngrijește trei culegeri ale elevilor (1976, 1983, 1996). Debutează în revista „Ateneu” (1979), iar editorial, cu Viața în tablouri, în 1984, în urma câștigării unui concurs organizat de Editura Albatros. Obține premiul revistei „Vatra” în 1984. Încadrabil modelului
IZBASESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287657_a_288986]
-
Școala Financiară (1957-1959) și la Academia de Studii Economice din București, încheiate în 1966. Studentul la secția evidență contabilă a debutat cu poezii în 1964 la revista „Contemporanul” și a publicat în „Luceafărul”, „Gazeta literară”, „Ramuri”, „Amfiteatru” ș.a. A frecventat cenaclul Junimea și cenaclul Uniunii Scriitorilor. Cartea sa de debut, Cinste specială (1967), este recomandată de prefața generoasă a lui Miron Radu Paraschivescu. În 1971 s-a stabilit la Viena, unde a publicat proză în limba germană și, după o experiență
IVANCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287647_a_288976]
-
și la Academia de Studii Economice din București, încheiate în 1966. Studentul la secția evidență contabilă a debutat cu poezii în 1964 la revista „Contemporanul” și a publicat în „Luceafărul”, „Gazeta literară”, „Ramuri”, „Amfiteatru” ș.a. A frecventat cenaclul Junimea și cenaclul Uniunii Scriitorilor. Cartea sa de debut, Cinste specială (1967), este recomandată de prefața generoasă a lui Miron Radu Paraschivescu. În 1971 s-a stabilit la Viena, unde a publicat proză în limba germană și, după o experiență de editor, s-
IVANCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287647_a_288976]
-
filosofie”, „Revista de istorie”, „România literară”, „Steaua”, „Studii și cercetări de bibliologie”, „Viața românească”, „Literatorul” ș.a., dar și la publicații din străinătate. Participă la numeroase reuniuni științifice în țară și peste hotare, organizează expoziții pe teme culturale, este cofondator al Cenaclului „G. Călinescu”. Versurile din Călătorie într-un cosmos interior (1988) aparțin unui spirit sensibil, rafinat, erudit, ce căutându-se pe sine își descoperă eul liric pendulând între oniric și real. Ca editor, L. se remarcă prin edițiile din scrierile lui
LIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287838_a_289167]
-
, C. T. (pseudonim al lui Constantin Tutică; 1922- 1948, București), poet. Despre existența lui se știe foarte puțin. S-a născut în Oltenia și în 1946-1947 va fi student în agronomie la București. A frecventat cenaclul ziarului „Facla” și apoi Sburătorul postlovinescian. După debutul la revista școlară „Ion Maiorescu” din Craiova, în 1941, colaborează la „Ramuri”, „Kalende”, „Vremea” și „Scânteia tineretului”. În 1945 Ion Caraion îi tipărește poeme în „Lumea”, iar alte versuri îi apar în
LITUON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287836_a_289165]
-
în două volume, Antologia scrisului bucovinean până la Unire, cuprinzând o selecție reprezentativă și biobibliografii bogate și exacte. Împreună cu S. Drimmer a tipărit în 1934 Geschichte der rumänischen Literatur, carte care prezintă succint și exact fenomenul literar românesc, de la folclor până la cenaclul Sburătorul. A editat, în 1924, Scrieri literare de Ion Grămadă, iar în 1943, volumul colectiv Eminescu și Bucovina. L. a mai realizat o Istorie a literaturii române (1926), manuale de limba română și tot pentru uz didactic a prelucrat, sub
LOGHIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287846_a_289175]
-
a absolvit Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București (1968), în cadrul căreia, între 1966 și 1968, a condus Cercul studențesc de teorie și critică literară. În 1967 înființează împreună cu Dan Mutașcu, Dorin Liviu Zaharia și Adriana Bittel Cenaclul Atlantida. Între 1968 și 1990 a fost redactor la ziarul „Ceahlăul” din Piatra Neamț, iar începând cu 1990 activează în calitate de consilier la Inspectoratul pentru Cultură al județului Neamț. Din 1971 până în 1977 a condus Cenaclul „Calistrat Hogaș”, apoi, în 1983, Cenaclul
LIVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287843_a_289172]