4,545 matches
-
asta ar fi o ființă, ar avea o față frumoasă și strâmbă, cu un ochi mereu plecat în pământ, iar celălalt țintind spre capătul cerului, dând palme cu mâna stângă și alintând cu mâna dreaptă. Come, join us... NICK - voce, chitară câmp alb și neted cloroform iz calm de dulce și dospit nesomn frunze în ceafă veștede în salbă cafeaua ta neagră pe noaptea mea albă. surd card ageamiu și crud surâde în glande sughițuri de grund păstaie cu boabe de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
pieselor noastre încă din sala de repetiție tocmai din această cauză. Sunt fericit că acum fac ceea ce am vrut să fac de la 10 ani și, mai ales, că am găsit oamenii cu care să fac asta, respectiv să cânt. VALI - chitară Cred că mi-am dezvoltat o mare abilitate de a surprinde momente în toate seriile de detalii. Nu mai știu exact despre ce e vorba, trist, dar asta e definitoriu în ultima vreme. Cred că m-am așezat pe parchet
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
contemporaneitatea rockeristică prin astfel de opere. Oameni nu lipsiți de umor și poftă de glumă - a se vedea „bătălia“ cu avioanele (planoarele!) de hârtie dintre spectatori și instrumentiști, la jumătatea show-ului... La Mike Oldfield am admirat de la bun început chitara. Un sunet unic, nu interesează cum obținut, ce dă senzația de puritate, de lumini septentrionale, de pajiști pustii din Scoția, de ghețuri verzi din Islanda. Folosesc intenționat metafore și sintagme impresioniste, fiindcă orice termeni tehnici, de așa-numită critică de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
acesta un defect? N-aș zice. În fond, orice artist vrea să fie cât mai cunoscut. Cum să izbutească dacă nu făcând ocheade publicului vremii sale? Și chiar un disc recent - Light & Shade (2005) este o simbioză de tehno și chitară tipică Mike Oldfield, cu ritm vivace și riffuri ca de (pe) Reason, foarte plăcut urechii și, concomitent, absolut odorizant creierului! Ce pot spune mai mult? Despre lipsa inexplicabilă a coloanei sonore 5.1 pe Exposed, data viitoare. SCRISOARE PENTRU MELOMANI
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
Stockum, se uscau capul sfântului Francisc, încă neterminat, și figurinele neo-etrusce. M-am muiat. Ușor nu-mi era să părăsesc Düsseldorf-ul. După ce am petrecut cu ei noaptea de Revelion, în zori m-au condus la gară Fluieraș Geldmacher, Scholl cu chitara și fiul țiganului țambalagiu cu contrabasul. Era și Franz Witte cu ei. Fiecare fuma de parcă aceea ar fi fost ultima țigară. Încă o dată, stilul nostru de jazz. Scândura de spălat și degetarele au rămas pe peron. Am lăsat în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
nalță Doar un sentiment sfârșește unde somnul te învinge Trecător și mândru versu-mi, cu o voce te învață Să rămâi lumina vie în iubirea ce te plânge. Și-n nebuna-mi căutare de o toamnă străvezie Pe o strună de chitară, sufletu-mi este ucis și-n pustiul de cuvinte, doar o rodie mă-mbie, Să rămân o nemurire peste o lume a lui Iisus. El e Timpul ce-mi rămâne, veșnic ca o rătăcire, Prin ghețare de iubire, dragostea îmi
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
mai vor să petreacă Prin sfera umbrită de stea viețuiește Ochiul tăcerii ce-n vremi se înneacă. OCHIUL DE UMBRĂ Gândul spre tine mă cutremură iară Ca o lumină de astre sunt clipele plânse prin trupuri de nor acorduri de chitară mă clatin pe ceața albastrelor vise. Sufletul mi-e seva câmpului-dor, Amiezi de iubire, uitate-n veșmânt Mă sărută în treacăt, alintul de zor și-mi lasă prin zile, fărâme de vânt. Timpul lungit pe-o șoaptă flămândă așteaptă mirifice
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
doar să știu ce-și dorește băiețelul dumneavoastră de șase ani. Sunt curioasă care sunt visele unui copil de șase ani. Poate că vrea să fie aviator. Poate că-i plac tre nulețele electrice. Poate că vrea să cânte la chitară. N-am vrut să vă jignesc în vreun fel. V-am întrebat doar din curiozitate. Dar nu trebuie să-mi răspundeți, dacă nu doriți. Taximetristul se uită la femeia din oglinda retrovizoare, apoi își mută ochii la drum. Trece un
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
a sunat dl. Fetescu din Iași, având o discuție elevată de un sfert de oră. I-a plăcut articolul meu din „Academia Bârlădeană”, despre ordonanța mea din război. Mi-a sugerat să scriu un articol despre „Acorduri pe strune de chitară”. I-am răspuns că aveam intenția să-i cer voie să fac o asemenea prezentare - cum s-ar zice... gând la gând. De câteva zile am primit o nouă scrisoare de la consăteanul meu I. N. Oprea. Scrisoarea e încărcată de
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
e drept, dar chiar așa, Acum n-am să te mai otrăvesc, Vreau de carnaval să te gătesc. Prezentatorul 2 Să vedem acum de n-ați uitat Cu cei doi ce s-a-ntâmplat... A cântat o vară-ntreagă la chitară Greierele indolent Dar se trezi deodată din visare Când frigul se simți prezent. Greierele: -Hei, tușică, mătușică, Nu te obosi prea tare. Poate crești și tu mai mare... Ca să-și spun drept, dragă furnică, Prea ești mică, subțirică. Furnica: -Ce
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
la voi? Să vizităm un cimitir unde cerșetorii sunt cu miile, depășind de zeci de ori crucile și mormintele? Aurora: Evelin, dacă facem o seară de muzică? Avem o colecție foarte bogată de instrumente. Invităm pe Adam și Eva. Pianul, chitara, mandolina, vioara, cobza, lira, tobele ne stau la dispoziție. Dacă accepți facem și un concurs! Evelin: De acord dar după ce primesc ultimul rezultat de la Academie. Profesorul: Deci, la o cafea și un suc, spectacolul secolului dat în cinstea unui oaspete
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
să fie, avea pasiunea colecționării de dopuri. De la primărie nu cunoșteam decât pe notarul Botez, un om încrezut, și pe secretarul Cibotarev, lipovean cu sufletul bun și blând ca un bunic. Era în jur de 40 de ani. Cânta la chitara acordată rusește de te minunai. Am vorbit de harnicul învățător Teofan Munteanu, directorul căminului, despre stăruințele sale culturale, dar nu știu dacă am spus că a adus un aparat de radio "Atwater-Kent" (așa s-o fi scriind?) la cămin. Cât
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
primise drept dar de la adevărul ultim, pentru efortul depus fiecare zi, o pereche de adidași Nike uzați de-atâta umblat mereu pe-același drum... Ca să poată păși mai ușor pe asfaltul spart, adidașii Își fixau casca de urechi, ascultând acordurile chitarei lui Jimi Hendrix. Pe calea mântuirii, pictorul Întâlnea suflete pierdute, ce-și arătau fără sfială goliciunea, Îndreptându-și după fiecare act de penitență, săvârșit dedesubtul unui tir sau În tufișurile ce mărgineau șoseaua, ciorapii de nailon pe jartiere și așezându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ai lui n-au putut face față. Mai au patru copii de crescut. Doar încredințându-l autorităților și-au putut permite internarea lui. După care l-au vizitat din ce în ce mai rar. Și spunând asta, pe fondul unei balade lente cântate la chitară, domnul W. va începe să plângă. Ce-și dorește cel mai mult și mai mult e să iubească pe cineva. Să facă domnișoaragoste de-adevăratelea. Să nu moară virgin. Chiar în clipa aia, cu lacrimile prelingându-se din ochii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
anume, Ivan Gherasimov, fiul unui emigrant rus, care, o săptămână mai târziu, Îl va conduce Într‑o celebră cafenea belgrădeană de pe vremea aceea, unde cânta o orchestră de țigani, iar conții și ofițerii ruși le Îndesau bancnotele În balalaică și chitară... Nu scăpase absolut nimic: festivitatea dezvelirii monumentului din Kalemegdan, intoxicația cu Înghețată cumpărată din colțul străzii Makedonska, primii lui pantofi ascuțiți cumpărați cu banii primiți de la tatăl lui, drept răsplată pentru reușita la examenul de diplomă. În următorul paragraf se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
pe care nimeni nu pare să o cumpere, coboară spre stația de metrou din centrul orașului. De aici poți ajunge în toate colțurile Sydney-ului. Mă rătăcesc prin mulțime, undeva pe un peron un chinez bătrân cântă la un fel de chitară. Melodia se strecoară prin vacarmul trecătorilor ca apa unui pârâiaș. Mă întoarce din drum. Mă uit la trecători, aleargă absenți pe lângă omulețul pe a cărui față s-au uscat lacrimile, a rămas doar expresia disperării. Mă ascund printre trecători și
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Peste ceva vreme, îmi amintii de previziunea decepționantă a defunctului miner Sturz cea privind inexistența zăcământul de sulf din adâncurile Masivului Pietrosul. Cu surprindere, îmi amintii, zdrăngănindu-mi în auz, balada unei cântărețe de muzică folk, având titlul " Lăuntruri de chitară": Priviri târându-se pe lângă ziduri Ciupind sunetele vântului Pentru a obține un picur de candoare... La, la, la, la... Mi-am amintit și de promisiunea de a-i înmâna, direct, sărmanei sale neveste, Cartea celor douăzeci și una de nopți, care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
confecționează de obicei, din metal sau din intestine de oaie, uscate și răsucite. Corzile vibrante sunt puse în stare de vibrație prin mai multe procedee: frecare cu ajutorul unui arcuș (la vioară, violă, violoncel, contrabas ș.a.), ciupire (la mandolină, cobză, harfă, chitară ș.a.), lovire sau percuție (la țambal, pian). În corzile puse în vibrație prin frecare ian naștere unde transversale și numai acestea sunt folosite în muzică. Am făcut această precizare pentru că într-o coardă frecată în lungul ei iau naștere unde
Acustică muzicală by Aurora Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/343_a_615]
-
sau contrabasul. La violoncel sau contrabas corzile sunt mult mai lungi decât la vioară, iar corzile ale viorii. Pentru a se obține variația înălțimii sunetului emis de instrumentele cu corzi, muzicantul apasă cu degetele corzile pe tastiera acestora (vioară, mandolină, chitară, balalaică, violoncel etc.) variind astfel lungimea porțiunii 15 de coardă care vibrează. De regulă, corzile bașilor pianului se înfășoară cu sârmă. În acest fel se mărește masa unității de lungime obținându-se astfel o frecvență joasă, necesară, fără a fi
Acustică muzicală by Aurora Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/343_a_615]
-
o stea, în jurul ochilor, stele. La ochi și pe gât. Aici e un șarpe. Un simbol indian, mai mult. Vine de jur împejur. L-am făcut cu aparat de tatuaj. Confecționat de noi, adică de mine: motoraș, transformator, coardă de chitară, câteva fire și... ăla e! Cu tuș, tempera, rotring. Am niște lacrimi, în partea dreaptă. Asta e steaua... asta trebuia să fie o tribală, dar nu e terminată. Așa am gândit eu. Poate c-a fost o prostie atunci, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
vai, Rătăcind mai rar pe câmpii, Unde notele se mențin în aceeași tonalitate, Păstrând linia melodica a unei ape curgând... O cheie sol apare de fiecare dată Și un diez... Dar unele partituri rămân însemnate În portativul amintiților Precum sunetul chitarei în ecoul viselor... Că un cântec începe, Ca un cântec se termină În armonia surdinei... Reminescențele partiturilor magnifice Vor rămâne în sângele nostru Precum cerneală apăsata adânc pe coală albă.
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93407]
-
ăsta, străinul, a zis numai „no problem...”. Adică nu-i păsa, ai mai pomenit? - Nu... - Vine de mai mulți ani, are și-un apartament închiriat, îi place aici, că e cald, îs din ăștia cu Iehova și care cântă la chitară la slujbe, cică acolo în Irlanda lui plouă tot timpul... Îi place și mâncarea noastră... A italienilor nu-i place, că ăia mănâncă numai spaghete... Prietenul ăsta al meu mi-a zis că omul are în Anglia un soi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cu mașina lui. - Fricos franțuzu’... - Ca și-n Irak, ce vrei? Nu pun ei fundu’ la bătaie... *** - Unde-ai pus banii de la urat? Dă-i, s-avem de schimbat butelia... - Dar parc-ai spus că mă lași să-mi iau chitară? Așa mi-ai spus... - Chelului tichie de mărgăritar... Dă banii! - I-am îngropat la poartă, lângă stâlp, s-aducă noroc. Dacă comoara e la poartă, pe-acolo nu mai trece nici un rău. Am să mă duc să văd la noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cu un vibrator și atunci l-am văzut pe dobitocul ăla cu ochii Închiși, ascultând muzică la walkman. Nici măcar nu ne privea. Din puținele sunete care răzbăteau din căști mi-am dat seama ca era Santana, o melodie interpretată la chitară. Am izbucnit În râs atât era de caraghioasă situația, plus că mă și enervasem. Și În momentul În care am izbucnit În râs am realizat că... Hei! Hei! Hei! Miyashita! Mă asculți? Personalitatea ei se schimbase din nou În câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Pe lângă straturile de flori trece o femeie între două vârste, cu un palton cărămiziu. Omenirea, fetițo, omenirea care mișună. Omenirea care merge înainte. Ce-o să se întâmple cu noi, cu mine și cu mama ta? Ce-o să se întâmple cu chitara ta? Am făcut dragoste, apoi am rămas nemișcați ascultând zgomotul mașinilor pe viaduct, atât de aproape încât par să treacă pe acoperiș. Trebuie să mă îmbrac și să mă întorc acasă, dar mi-e greu să mă desprind de pacea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]