6,220 matches
-
semn să îndepărteze brațele și-și înfundă mâna în buzunarul drept al pantalonului. Scoase un pachet de țigări pe care îl arătă tuturor. Calu făcu un semn și Faraon îi puse țigările în palmă. Găsi apoi o batistă mototolită, Calu clătină din cap și atunci Faraon o aruncă disprețuitor pe jos. Continuă cu buzunarul stâng, unde găsi ceva mărunțiș. Calu făcu iarăși semn, primi bănuții, apoi îi întinse unul, făcând semn și spre Marchiză, care își primi partea. Fu apoi rândul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
am făcut niciodată cruce, mărturisi Chisăliță. E de sus în jos sau de la stânga la dreapta ? — Și-așa, și-așa, îl îndrumă Isaia. Apoi își puse mâinile în șolduri, căutând să se țină cât mai drept, în ciuda spirtului care se clătina în el : Care o fi răsăritul ? întrebă. — Uite sticla aicea, spuse Calu, pe care conversația îl depășea. Isaia măsură din priviri movila uriașă, rămase câteva clipe agățat de luna proțăpită în vârf, apoi măsură cerul. Era prea mult pentru privirile
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Când se lăsă tăcerea, Bunelu se apropie de umărul popii și îi șopti : — Asta venea de trei ori... Isaia făcu o cruce largă. Noi suntem din ăia necăjiți, spuse, cu ochii la cer. Dumnezeu ne înțelege din prima... Puțică își clătinară prapurii, Iadeș dădu rotocoale cu cădelnița, „Amin“, suspină cercul, pe mai multe voci, dintre care mai rămase, câteva clipe, suspendat ciripitul lui Mierlă. Isaia își aminti : Să zică unu’ Tatăl nostru... Cortegiul răspunse cu o tăcere încurcată. Magdalena se împiedică, Lucică
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
fu mai iute ca el și o înșfăcă. O arătă tuturor, ei se mai depărtară puțin, de parcă în sminteala ochilor ei stăteau semnele bolii. Nu vă place, ai ? strigă fata, înecându-se într-un nou val de tuse, care o clătină. Lucică o prinse de umeri, dar ea se trase înapoi. Râse în hohote în fața spaimei cu care ei se dăduseră înapoi : Vă e frică de moarte, nenorociților ? strigă iar, însă răspunsul fu doar cercul care se lărgi cu doi coți
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
supraviețuiți astăzi, ultima zi se mută mâine. — Și ce legătură are asta cu tragerea de la loterie ? — Știți ce sumă uriașă s-a adunat ca report din ultimele trageri ? întrebă Jenică, făcând ochii mari, ca-n fața unui teribil secret. Femeia clătină din cap, plină de curiozitate. Jenică luă o bucată de hârtie și scrise cu cifre mari, astfel încât zerourile abia încăpeau pe hârtie. Femeia își plimbă privirea peste mațul de zerouri, silabisi de câteva ori, încercând să nu piardă vreo cifră
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Ce-i, pomponel, ți-e rău ? îl dădăci maică-sa din pragul ușii. Dacă ești încuiat la mațe, să-ți înmoi niște prune uscate... Jenică se ghemui sub pompoanele cu care îl împopoțona maică-sa până să meargă la școală. Clătină din cap. Prunele umflate în apă îl îngrozeau chiar mai mult decât dantelele și pompoanele sub care abia se vedea în fotografiile copilăriei. — N-am nimica, spuse, refăcând, cu aceeași încetineală, drumul până la masă. Am ieșit azi, chiar de două
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să audă asta, îi întinse Maca paharul cu votcă. Te cheamă altfel în fiecare zi ? — Da, dar se mai și repetă. Pe unele nu le țin minte... Bine că găsești atâtea nume... Fata pe care încă o mai chema Beatrice clătină din cap, cu o anumită seriozitate. — Ei, nu e cine știe ce, le mai iau de prin calendare. Pe unele le mai și scurtez, știi, cu y. — Avem în calendar vreo sfântă cu numele Beatrice ? se miră Maca. — Nu e din calendarul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nici nu trebuia să pornească motorul, era destul să se împingă, din când în când, cu tălpile în caldarâm, ca roțile motocicletei să se mai rostogolească. Bătrâ nul mergea lipit de ziduri. Din când în când, sălta din umeri și clătina din cap, încât aveai impresia că vorbește cu cineva. Nu se întoarse, însă privi de câteva ori în lungul străzii pe sub cozorocul șepcii. Cât despre motociclistul oprit la vreo douăzeci de metri mai încolo, nu-l băgă în seamă, putea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
O potecă ducea spre baracă. Acolo unde pașii nu bătătoriseră pământul, creșteau portolaci, petunii și reginanopții. Peste tot era liniște, ceasul clopotarului mergea, firește, fără să ticăie, iar popa, cu potcapul pe ceafă, se îmbăta pe tăcute. Altminteri, era trist, clătina din cap și ofta din rărunchi. Vederea lui Maca îl consolă oarecum. — De unde vii, fiule ? îl întrebă, privindu-i barba și părul. — Din biserică, răspunse Maca. — Din care parte ? — De pe catapeteasmă. — Așa se pare, spuse popa, fără să se mire
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
uscat, de peste an. — Și, când o să se răstoarne, eu o să fiu dincolo și casa aia o să fie a mea, cu mașină și gagică cu tot ? Și altcineva o să stea aicea, ca prostu’, pe bancă, să se zgâiască la mine ? Tili clătină din cap. Nu părea să-i dea prea multe speranțe. — Lumea asta nouă, spuse, până să se răstoarne, trebuie mai întâi să se așeze... Începea să se întunece. În casa din spatele gardului metalic se aprinseră luminile. Vorbim despre tot felul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ta, moșule. Numai că vrem noi să mergem cu tine. Bătrânul își căscă și mai mult ochii, privindu-i miop. Dacă nu sunteți tâlhari, atunci ce sunteți ? — Niște prieteni vechi... răspunse Tili. Nu-ți mai aduci aminte de noi ? Bătrânul clătină din cap, hotărât. — Minți, tovarășu’... Mai gândește-te... Avem timp... Stăm aici până-ți cad ochii în gură și curu-n călcâie. Nu așa se zicea... ? Numai că noi nu ne tolănim pe scaune și nu dormim pe rând. Stăm aicea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mult timp, căci, afară de ei trei, mai erau doar doi mușterii care se uitau, cu ochi tulburi, în paharele de votcă. — Mai e altcineva pe aici ? întrebă polițistul, cu voce răstită, ținându-și mâna dreaptă la șold, aproape de pistol. Coropciuc clătină din cap. Dar îl privea într-un fel care îi întoarse întrebarea. Polițistul mai înaintă câțiva pași, în urma lui veniră un bărbat în haină de piele și un alt polițist care rămase în prag, blocând ușa. Omul în haină de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
o să intre în trimestrul al doilea, la școală, o să termine cu bastonașele. O să treacă la scris și citit. Atunci or să afle și alții cum e cu boala ei, a cititului... Noaptea era senină. Vântul sufla doar atât cât să clatine felinarele și să agite frunzele. Luminile pâlpâiau, așa că stelele păreau că se mișcă pe cer. În aer plutea o limpezime de parcă până atunci nu fusese nimic. — Poate că nici n-a fost, spuse Tili. Poate ceea ce ne amintim e, de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
complicată împotriva casei Saferian Manigomian. A doua zi, Gaittany lămuri societății că Ioanide nu poate veni "luna asta", fiindcă îl supără apusul soarelui. Răsunară felurite râsete și chiote, numai Saferian, întins pe sofa, zâmbi cu împăciuire din buzele lui groase, clătinând din cap neîncrezător. Se aflau în salon, așezați pe mari scaune încrustate cu sidef, într-un cerc în jurul sofalei, Angela Valsamaky, Panait Suflețel, Dan Bogdan, Ion Pomponescu, Bonifaciu Hagienuș, Andrei Gulimănescu, Gonzalv Ionescu, Gaittany și, evident, Smărăndache și Smărăndăchioaia. O
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
foarte ademenitoare. Patul era tare, totuși bine învelit cu scoarțe și încărcat cu un monticul de perne curate. La o oră nehotărâtă din noapte fu zguduit de un cutremur. O forță fizică se izbea în casa de drugi și o clătina. Ioanide bănui a fi scroafa, poate vreo vacă. Sentimentul de singurătate pe care îl încerca la oraș când pașii tardivi se auzeau pe trotuar îl pierdu aci, mai ales când auzi frecvente accese de tuse. Spre ziuă, în crepusculul matinal
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nu avea secrete, Demirgian scrise pe hârtie o cifră înaintea patronului. Acesta o privi lung, foarte meditativ, netrădând nici o cupiditate, și, jucîndu-se cu degetele pe marginea biroului, zise ca spre a se scuza către doctorul Rapig: - E la bancă...Acela clătină capul aprobativ. - Dă-i-l, oftă Saferian, ce să facem, așa e comerțul, puneîn loc pe ăsta de aici (și cu degetul indică în raft un covor împăturit). Un spectator neprevenit s-ar fi întrebat ce comerț face Saferian în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
o mică panică de prevedere și o scumpire. Cu totul inocent, el spunea în toate părțile: "N-o să mai avem cafea! Cumpărați cafea!" răspândind el însuși psihoza depozitării. În timp ce Saferian și doctorul Rapig conversau astfel, cu întreruperi de meditare, fie clătinând din cap, fie printr-o propoziție interjecțională, intră pe ușă madam Angela Valsamaky- Farfara, gătită din ac cu un tailleur pepit, punctat în piept cu o crizantemă artificială. Saferian se ridică cu greu de pe scaun. Sărută mâna musafirei pe deasupra biroului
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mă interesează pentru stilul templului. Saferian făcu un gest de cesiune totală, și Ioanide, preocupat, strecură medalia în buzunar și plecă, motivând a fi târziu. Părea foarte ciudat ca o medalie de aur să întristeze un om, de aceea Manigomian clătină din cap intrigat spre ușa pe care ieșise arhitectul. Pe stradă, în drum spre casă, Ioanide scoase iar medalia, se opri, o privi pe față și pe revers, iar o aruncă cu ciudă în buzunar. Nu mai încăpea îndoială. Era
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
uremie, se sufoca, era ținut în viață cu baloane de oxigen. Gonzalv făcu în încheiere o strâmbătură îngrozitoare de scepticism, care părea să spună că e o lipsă de seriozitate din partea pacientului să se împotrivească deciziilor naturii. La început Gaittany clătină din cap teatral, exclamă artificios: "Săracul!" și un fel de indignare contra soartei: "Oh!", apoi cugetă că asemenea știri nu sunt de natură să favorizeze digestia și făcu toate sforțările să gonească fantoma lui Conțescu. Orchestra începea să cânte Valsul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
se jură că nici nu l-ar cunoaște la față pe Doru, că nu i-a dat în nici un chip și niciodată vreo sumă de bani. Ioanide îi povesti cazul cu scrisoarea, ancheta făcută la sucursală. La toate astea Saferian clătina din cap și scotea intermitent cîte-un "of-of-of" cvasi șoptit. - E ceva la mijloc, mai spuse Ioanide. Te rog să cercetezi. Din nou Saferian oftă. În fine, îi explică lui Ioanide că n-avea nici un amestec în aceste magazine. - Nu sunt
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ce-ai făcut asta? Dacă sub numele dumitale sefac cine știe ce afaceri suspecte? Acum am sentimentul precis că aceste magazine sunt o agentură de spionaj. Canalia de fiu-meu primește bani străini. De-aia s-a dus la Berlin. Saferian își clătina mereu capul, amărât. -- Așa e comerțul, nu-i alegere! Ar fi riscat dacă refuza, s-a consultat cu toți armenii de vază. De nu primea el, magazinele tot se înființau, sub un alt nume, o bancă la care erau interesați
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
întreba despre Pica e totuna cu a denunța pe Doru, întrucît el a condus pe Gavrilcea. Ioanide merse la Gaittany, om, în ciuda superficialității, în stare de o solicitudine inepuizabilă, din simplu sentiment de obligație. Când acesta auzi cine se anunță, clătină din cap și zise și el: - Nenorocitul! Era mai bine informat decât toți, nu totuși pe deplin. După știrile lui, Pica fusese împușcată - împreună cu, sau fără Gavrilcea, bine nu știa. În momentul când arhitectul se prezenta la Casa de Artă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Un asemenea eveniment ar fi trebuit să bucure pe Manigomian, având în vedere în primul rând că Sultana învinsese periculoasa ei nevroză erotică. Acum fata avea un obraz sănătos, brun, poate cam brutal, respira o condiție fiziologică excelentă. Totuși Saferian clătina din cap melancolic și făcea anume aluzii fată de prieteni. - Demirgian, bun, om de afaceri, priceput, harnic. Arenevoie de nevastă blândă, nepretențioasă. Asta pentru a spune ocolit că Sultana, fată cu pretenții, nu se poate căsători cu un funcționar comercial
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de Malamocco! Atunci Theodat a fugit la Rialto. Însă Malamocco ăsta, pe care-l vezi aici, nu-i cel de atunci. Acela s-a prăbușit în mare. Povestea Atlantidei în mic! Demirgian asculta fără nici o jenă vizibilă erudiția profesorului și clătina din cap, cu sensul: "Știu precis asta, mie-mi spui?" Ioanide observase acest tic, consecutiv căsătoriei, al lui Demirgian și era foarte agasat. Cu toată supărarea pricinuită de doliu, nu se putu reține, intrând odată în prăvălie, de a nu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cărui vârf ieșea afară, și-și sfâșie un deget destul de serios. Văzând că sângele curge din abundență, Hangerliu ceru un antiseptic, declarând că e mai bine să ia precauțiuni decât să facă infecție. De asemeni, supărîndu-l o măsea, care se clătina de mult, ceru să i se scoată, dorință ce i se îndeplini. Hangerliu nu-și puse o clipă întrebarea dacă a fi împușcat cu sau fără dinte constituie vreo diferență. Fiind în viață, se purta după tipicul obișnuit, făcând cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]