7,569 matches
-
jalea lui; și, neînțelegând mare lucru din vorbele vrăjite, crede că Miranda „E, negreșit, zeița / Slăvită-n aste cânturi!“ Poezia lui Ariel este, mai mult pentru el însuși, un exercițiu poetic în sine, un avânt al imaginației sale. Dangătul de clopot, funerar, el îl aude mai ales, și tot el îl găsește minunat. Cum minunat și este, nu atât ca sunet, cât ca invenție poetică: niște nimfe ale adâncurilor fac auzit, oră de oră, dangăt de clopot pe ariile mării, stranii
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
imaginației sale. Dangătul de clopot, funerar, el îl aude mai ales, și tot el îl găsește minunat. Cum minunat și este, nu atât ca sunet, cât ca invenție poetică: niște nimfe ale adâncurilor fac auzit, oră de oră, dangăt de clopot pe ariile mării, stranii preotese prohodind un rege mort. Căzut în adânc, dar nu să putrezească și să se destrame, ci ca să devină incoruptibil și etern, prefăcut de ape (care alta fac cu înecații) într-o relicvă rich and strange
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
sens: „Tatăl tău e-n fund de mare, / Oasele îi sunt mărgean, / Ochii lui, mărgăritare. Tot ce-n el e pământean, / Negreșit se primenește. / Marea-și cere a ei vamă / Și-n scumpeturi îl destramă. Dangătul îl prohodește... Nimfele în clopot bat - (refren: DING-DONG) / Le aud... Da! Minunat!“ (Full fathom five thy father lies; / Of his bones are coral made; / Those are pearls that were his eyes: / Nothing of him that doth fade, / But doth sufer a sea-change. / Sea nymphs hourly
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
jalea lui; și, neînțelegând mare lucru din vorbele vrăjite, crede că Miranda „E, negreșit, zeița / Slăvită-n aste cânturi!“ Poezia lui Ariel este, mai mult pentru el însuși, un exercițiu poetic în sine, un avânt al imaginației sale. Dangătul de clopot, funerar, el îl aude mai ales, și tot el îl găsește minunat. Cum minunat și este, nu atât ca sunet, cât ca invenție poetică: niște nimfe ale adâncurilor fac auzit, oră de oră, dangăt de clopot pe ariile mării, stranii
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
imaginației sale. Dangătul de clopot, funerar, el îl aude mai ales, și tot el îl găsește minunat. Cum minunat și este, nu atât ca sunet, cât ca invenție poetică: niște nimfe ale adâncurilor fac auzit, oră de oră, dangăt de clopot pe ariile mării, stranii preotese prohodind un rege mort. Căzut în adânc, dar nu să putrezească și să se destrame, ci ca să devină incoruptibil și etern, prefăcut de ape (care alta fac cu înecații) într-o relicvă rich and strange
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
macrotoponime), Coasta Schitului, Dealu Schitului, Pădurea Schitului; Firiteaz (< magh. Fehéregyház, „casă albă“, de fapt „biserică albă“), Veriháza (< magh. Veresegyház, „casa roșie“, de fapt, „biserica roșie“), Chirpăr (< săs. Kirprich, „dealul bisericii“), Nocrich, (< săs. Nogrech „biserica nouă), Hărănglab (< magh. hăranglàb „clopotniță“ < harang „clopot“ + làb „picior“), Clopodia, Clopotiva (tema romînească, adaptată cu finală maghiară, respectiv slavă); Episcopia Bihorului (vechiul Piscopia), Simeria (< Sîn Maria, hramul bisericii din localitate), Pișchia (< Püspöki, „episcopie“). Cîmpina Este numele unui municipiu din județul Prahova, de la care, prin polarizare, s-au
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
română. Berbec(e) < lat. vervex s-a moștenit în română, dar și în it. berbice; fr. brebis continuă același cuvânt latinesc, dar înseamnă „oaie“ (pentru sensul „berbece“ se folosește fr. bélier < ol. belhamel „oaie care conduce turme“, literal „oaie cu clopot“). Arete „berbec de prăsilă“ < lat. aries (ac. arietem), existent și în cele trei dialecte sud dunărene, nu s-a păstrat decât în puține dialecte romanice. În română, este astăzi dialectal. Termenul miel este moștenit din lat. agnellus (cu gn > mn
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
și dărab sunt dublete etimologice. Când am dat rețeta drobului de miel, am pomenit și cuvântul prapur. Termenul prapur este un cuvânt împrumutat din vechea slavă, ca și altele care se referă la biserică și obiecte de cult (icoană, strană, clopot, troiță, odor, podoabă, odăjdii), pentru că prapur a însemnat, la început, „steag bisericesc purtat la procesiuni sau la alte solemnități religioase“. Sensul de „membrană care învelește stomacul și intestinele animalelor“, pe care îl are prapur în rețeta pentru prepararea drobului, este
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
circulației, scrie un tratat de fiziologie în 8 volume, intitulat Elementa physiologiae (1766). Tot acum apar și primele date de fiziologie a respirației, în deplin acord cu constatarea mai veche a lui Leonardo da Vinci, că porumbelul plasat sub un clopot prevăzut cu o lumânare aprinsă trăiește atâta timp cât arde lumânarea, Lavoisier (1777) presupune că la baza funcțiilor vitale nu stau fenomene supranaturale, ci oxidații biologice cu participarea obligatorie a oxigenului. La scurt timp după ce Lavoisier atrage atenția asupra proceselor chimice ale
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
un vis rău. Visul rău al țării. Țara asta, pe care o simt în carnea și în sângele meu de țăran și de domn cum își adună gândurile și puterile, pentru început de viață și de destin românesc. (Sunet de clopot undeva, la o biserică din oraș). Ascultă, Vizanti! Bisericuțele de lemn și de piatră trimit de la o zare la alta, un cuvânt de bună vestire. Mâine e sărbătoare: Schimbarea la față. Adevărata schimbare la față a țării. Țara de mâine
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cu o lovitură de cuțit spinteca un mistreț, fără ca un nerv din făptura lui să tresară, ori, fără să clipească, ucidea un cerb... Cine ar fi crezut că în inima lui ascunde o floare atât de fragilă... atât de gingașă...! Clopotele de la Schitul din deal se auziră, ca bătăi de inimă, dăngătul lor, adus pe pale de vînt pătrundea în suflet, în carne. Era Slujba Bobotezei... La auzul clopotelor deschise ochii mari... mari, și își făcu cruce, rar și larg, de pe
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
în inima lui ascunde o floare atât de fragilă... atât de gingașă...! Clopotele de la Schitul din deal se auziră, ca bătăi de inimă, dăngătul lor, adus pe pale de vînt pătrundea în suflet, în carne. Era Slujba Bobotezei... La auzul clopotelor deschise ochii mari... mari, și își făcu cruce, rar și larg, de pe umăr pe umăr ca lipovenii, mulțumindu-i lui Dumnezeu că le-a auzit. „- Dumnezău o vrut să le-audă!“, își zise în gând moașa Săftica și-și făcu
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
copilul scoase un țipăt care îi înfricoșă pe toți din casă, iar de afară, de la marginea pădurii, izbucniră niște urlete tânguitoare... niște urlete de jale... cum nu s-au mai auzit. Lupii reveniră pe lizieră. La Schitul din inima pădurii clopotele băteau rar, cu sunet adânc, la sfârșitul slujbei Sf. Liturghii a Bobotezei. Schimnicii se închinau și se împărtășeau cu Sf. Cuminecătură. Bătrâna moașă, ca o umbră se strecură, cu o lumânare aprinsă, și i-o puse în mâinile încrucișate pe
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
cu tot ce i-a fost scris... Sus pe cer, în mintea ei adormită, ciocâriile se legănau nevăzute... Dinspre miazănoapte sufla un vânt tăios, care îngheța nările. Soarele abia se zărea printr-o spărtură, de nori, sus în cumpăna amiezii. Clopotele băteau la Schitul din deal, de sfârșit al Sf. Liturghii. Era în ziua Bobotezei. Băteau rar și adânc, parcă, numărând clipele. Dangătele lor nu mai erau bătaie de clopote, erau tremur în carne. Iarnă aspră și geroasă cum demult n-
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
se zărea printr-o spărtură, de nori, sus în cumpăna amiezii. Clopotele băteau la Schitul din deal, de sfârșit al Sf. Liturghii. Era în ziua Bobotezei. Băteau rar și adânc, parcă, numărând clipele. Dangătele lor nu mai erau bătaie de clopote, erau tremur în carne. Iarnă aspră și geroasă cum demult n-a mai fost. Fumul din hogeag, învăluit de vântoasă, părea să-l bage înapoi în vatră. Norii grei fugeau rostogolindu-se pe cer, în straturi tot mai goase, dinspre
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
și geroasă cum demult n-a mai fost. Fumul din hogeag, învăluit de vântoasă, părea să-l bage înapoi în vatră. Norii grei fugeau rostogolindu-se pe cer, în straturi tot mai goase, dinspre miazănoapte, aducând zăpezi. Gheorghe TESCU 60 Clopotele au amuțit dintr-o dată, aerul însă continuă să vibreze, făcând punți lungi peste văi. Bătrânului Chiuariu, i se făcu frică, acum îi era chiar frică,... o frică, stranie, de neînțeles... Era pentru întaia oară, în viață, când cunoștea frica. Deodată
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
făcând punți lungi peste văi. Bătrânului Chiuariu, i se făcu frică, acum îi era chiar frică,... o frică, stranie, de neînțeles... Era pentru întaia oară, în viață, când cunoștea frica. Deodată, tresări și se opri din plâns. Când, pe la toacă... clopotul de la Schit răsună din nou. Bătea de Vecernie. Glasul lui de bronz, era grav și liniștit. În aerul umed de ninsoare, aluneca aidoma unei sănii pe omătul moale. Dangătul lui vestea mai departe, liniștit, sărbătoarea de a doua zi... Sf.
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
câtă liniște tăcută s-a cufundat moarta. Ea tace, ascultă... nu răspunde; păstrează aceeași figură pe chip... Ei îi este totuna, dacă o jelești, ori nu... Lumânările se mistuie fumegând, mirosul de ceară arsă amestecându-se cu mirosul de tămâie... Clopotul de la Schit își continuă dangătul melancolic, care te face să-ți astupi fața cu palmele și să plângi. - De ce ai luat-o, Doamne... de ce?!... se răzvrăti Anton, și, din nou, un val de revoltă începu să crească într-însul... - De ce
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Bălăuță!.. dar poștașul era departe. - Ci scrie, măi, Antoani în țâdula „ceia, ha?.. în sfârșit i se dezlegă limba și bătrânului. - Să mă prezint, urgent, la Unitate... la Bârlad. - Hm?... făcu bătrânul. ...Soarele asfințise dincolo de crestele copacilor, după coama dealului. Clopotele de la Schit începură sa bată de Vecernie, a doua zi era Sf. Mc. Gheorghe. - Ci crez‟, tatî, oari a ci război... ha, ci zâci?! Vorbi el cu glas nesigur, înghițind în sec. Anton îl întreba, formal pe bătrân, deși știa
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
să frângă tihna lor de oameni cuminți și harnici. Gândurile îi rătăceau tulburi, neostoite, răscolind amintiri, amărăciuni, speranțe... izgonind mereu liniștea sufletului. În minte revenindu-i mereu ca un refren „dacă n-o mai văd, dacă n-o mai văd“... * Clopotele au bătut... Războiul care a bătut la ușă atâta vreme, acum a deschis-o violent și a pătruns și în casele fălcienilor, frângând tihna acestei oaze răzeșești, de oameni cuminți, harnici și evlavioși. Timpul și evenimentele se precipitară, și se
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
umpleau tot mai mult de temeri, de tâlcul acelor închipuiri. Astfel s-au zbuciumat oamenii, între teamă și nădejdea în Dumnezeu, până în noaptea aceea blândă și caldă de iulie, cum rar s-au văzut până atunci, când a sunat mobilizarea. Clopotele de la Schitul din deal, și de la bisericile din satele apropiate, începură să se audă, ca o tânguire, umplând văzduhul de o chemare tristă... A urmat o noapte senină... dar, ce noapte!... se vesteau între ele, trezindu-se ca din coșmar
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
mare. Stelele sclipeau pe cerul nemărginit, ca tot atâtea făclii, ca la o înmormântare infinită... și, neînțeleasă... La primul cântat al cocoșilor, clopotarii au revenit cu dangăt jalnic de chemare. Era mobilizarea... Văzduhul era un vaiet și o năucire de clopote... de clopote de mort, de clopote de groază. De când mintea omului era minte se știa că numai o amenințare rea, ridica așa lume în picioare, făcând-o să se sbată cu clopote cu tot! Groaza și spaima pluteau în aer
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
sclipeau pe cerul nemărginit, ca tot atâtea făclii, ca la o înmormântare infinită... și, neînțeleasă... La primul cântat al cocoșilor, clopotarii au revenit cu dangăt jalnic de chemare. Era mobilizarea... Văzduhul era un vaiet și o năucire de clopote... de clopote de mort, de clopote de groază. De când mintea omului era minte se știa că numai o amenințare rea, ridica așa lume în picioare, făcând-o să se sbată cu clopote cu tot! Groaza și spaima pluteau în aer. Toate îndoielile
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ca tot atâtea făclii, ca la o înmormântare infinită... și, neînțeleasă... La primul cântat al cocoșilor, clopotarii au revenit cu dangăt jalnic de chemare. Era mobilizarea... Văzduhul era un vaiet și o năucire de clopote... de clopote de mort, de clopote de groază. De când mintea omului era minte se știa că numai o amenințare rea, ridica așa lume în picioare, făcând-o să se sbată cu clopote cu tot! Groaza și spaima pluteau în aer. Toate îndoielile... neutralitatea... se spulberaseră. Strigătul
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Văzduhul era un vaiet și o năucire de clopote... de clopote de mort, de clopote de groază. De când mintea omului era minte se știa că numai o amenințare rea, ridica așa lume în picioare, făcând-o să se sbată cu clopote cu tot! Groaza și spaima pluteau în aer. Toate îndoielile... neutralitatea... se spulberaseră. Strigătul „Război“ răsuna peste tot pământul țării. Clopotele au fost primele care au vestit mobilizarea generală, a celor chemați la ospățul morții. De jur împrejur, și din
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]