17,484 matches
-
uitat în gol. Ochii mi s-au obișnuit cu întunericul și-ți pot vedea fața, umărul și brațul stâng ca pe niște pâlpâiri alburiu-albastre. Mănânci mărul, te țin după umeri, iar tu te strângi mai mult în mine. Îți simt coastele și șoldul lângă coastele și șoldul meu. Nu spun nici un cuvânt, ca atunci când ieși de la cinematecă și ți se pare de prost gust să începi să comentezi filmul cu prietenul care te-a însoțit. Pur și simplu îl lași să
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mi s-au obișnuit cu întunericul și-ți pot vedea fața, umărul și brațul stâng ca pe niște pâlpâiri alburiu-albastre. Mănânci mărul, te țin după umeri, iar tu te strângi mai mult în mine. Îți simt coastele și șoldul lângă coastele și șoldul meu. Nu spun nici un cuvânt, ca atunci când ieși de la cinematecă și ți se pare de prost gust să începi să comentezi filmul cu prietenul care te-a însoțit. Pur și simplu îl lași să se sedimenteze, imagine cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Mama, sora mea și cu mine ne tragem dintr-un nepot al negustorului, care, ajuns la Adriatica, s-a îmbarcat pe o corabie venețiană care pleca spre Maroc, unde ducea cleștaruri și de unde se întorcea încărcată cu scorțișoară. Acolo, pe coasta berberilor, și mai jos, până în Gana, de unde venea fildeșul gălbui, bântuia o muscă străvezie ca sticla, cu aripi albastre, și care mușca rău. De la înțepătura acestei muște, marinarilor începeau să le crească oasele, să li se mărească palmele și tălpile
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
albăstruie, nefirească, venind de nicăieri. După mai multe cotituri am ajuns într-o sală gigantică. În aura aceea ultramarină, revărsată de pretutindeni, cât era sala de lungă, odihnea în fața noastră, pe spate, cu tălpile spre noi și oasele mâinilor pe lângă coaste și bazin, un uriaș schelet de om. Îl priveam cu gura căscată, fără să ne vină să credem. Am înaintat, unele prin dreapta lui, altele prin stânga, măsurîndu-l cu pasul și privindu-i rotulele bolovănoase ale genunchilor, femurul nesfârșit, șira
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de om. Îl priveam cu gura căscată, fără să ne vină să credem. Am înaintat, unele prin dreapta lui, altele prin stânga, măsurîndu-l cu pasul și privindu-i rotulele bolovănoase ale genunchilor, femurul nesfârșit, șira spinării ca de reptilă antediluviană, coastele ca de corabie, unite prin osul triunghiular și dantelat al sternului. Dincolo de clavicule și omoplați, după cele șapte vertebre ale gâtului, craniul rânjea cu aerul celui care râde la urmă. Fiecare măsea era mare cât pumnii noștri. Bolta craniană avea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
erau largi, cam prea largi pentru un bărbat. Dar și umerii, lângă claviculele groase cât piciorul meu și omoplații triunghiulari, erau largi și bine legați. Nu venise încă nimeni. Eram singură, ca un animal în cușcă, stând pe vertebre între coastele fildeșii. De aceea mi-a sărit inima când am auzit dinspre craniu o voce groasă: "Ciiine ești tu, străiiiino, și ceee cauți aici?" Dar m-am liniștit și am zâmbit uimită când am văzut capul tuciuriu al Garoafei ieșind, numai
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cu toate atributele regalității. Mai întîi însă, din pumnii Carminei, Ada și-a tras biletul cu locul unde avea să domnească. I-a căzut locul cel mai râvnit, curtea casei noastre. Când a citit biletul a început să țopăie între coastele lui Rolando atât de tare, încît scheletul se clătina ca o corabie. Am ieșit din grotă și ne-am stabilit iarăși în curte. Am așezat-o pe Ada pe tron și am împodobit-o și pe ea cu toate zorzoanele
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
a depăși a cincea linie, Balena se surpă în sine. Ne-am tras în lături, înnebunite de spaimă, în câteva secunde, din femeia enormă rămăseseră numai câteva fragmente de oase înfășurate în cârpe putrede: un maxilar pământiu, un femur, câteva coaste... Și acestea se pulverizară până la a deveni o materie impalpabilă, din care nu rămase în cele din urmă nimic. Am fi început să urlăm dacă Balena nu s-ar fi întrupat deodată lângă noi, afară din cărarea blestemată. Și văzînd-o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
sticlă viorie, în cupolă zvâcnea ceva, cum zvâcnește fetusul de pește în icra. Am urcat o scară monumentală, aspră ca de granit, și-am intrat pe o ușă rotativă. Construcția imensă era goală pe dinăuntru. Nervurile subțiri ale bolților păreau coastele unui torace gigant. Lumina venea în dungi violete prin cupola în care se zbătea leneș acel ceva hidos, translucid. Marmura mozaicară a pardoselei se curba după curbura Pământului. Ne-am oprit aproape de mijlocul sălii și-același gând ne-a venit
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și-a rostit dorința. Pe oase, pe suturi, pe apofizele șirei spinării începură să se prindă, ca niște lipitori roșii, striate, fuioarele mușchilor, împletite și întrețesute, prinse în tendoane solide, alburii, formîrid inele în jurul gurii și ochilor, fâșii triunghiulare între coaste, discuri puternice pe piept, cilindri viguroși la brațe și pulpe. Ni se ridica acum în față un om jupuit, mai trist decât moartea. Carmina ceru sângele, și pe trupul acela musculos se împletiră frânghiile și ațele roșii și vinete ale
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
oul lui Ester ieși vedenia cea mai hâdă. Era scheletul unui cal călărit de scheletul unui călăreț. Bucăți de carne putredă, fâșii de piele, tendoane uscate le mai atârnau de oasele galbene. Rînjindu-și dinții, cu ochii scurși pe obraz, cu coastele vizibile printre zdrențele care fluturau pe ei, tronau în mijlocul camionului, statuie ecvestră a disperării. O lance ruginită, cu vârful însîngerat și prapur cusut cu sârmă de aur, se legăna în mâna cavalerului. Ușori ca fulgul, săriră din camion, se îndreptară
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
vedeau doar ca niște linii fine desenate pe fața cărnoasă, iar ochii i se uniseră într-un singur ochi panoramic care privea dintr-o dată întreaga mașinărie complicată a pupitrului de comandă al sintetizatorului. Coatele și antebrațele i se resorbiseră în coaste, așa că direct din torace îi ieșeau acum cele două buchete de degete, fiecare cuprinzând câteva zeci de filamente ca nuielele, dar complicat articulate, și care atingeau neobosit clapele sidefii. Profesorului îi veni să vomeze, simțind fiorul de oroare sacră în fața
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
stat; invazia cu forțele sale armate, chiar fără declarație de război, a teritoriului unui alt stat; atac prin forțele sale terestre, navale sau aeriene, chiar fără declarație de război, a teritoriului, navelor sau aeronavelor unui alt stat; blocus naval al coastelor sau porturilor unui al stat; sprijin dat bandelor armate care, formate pe teritoriul său, vor fi invadat teritoriul unui alt stat sau refuzul, cu toate măsurile în puterea lui, pentru a lipsi zisele bande de orice ajutor sau protecție. Cu
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
prin forțele sale armate chiar fără declarațiune de război a teritoriului unui alt stat. 3.Atac prin forțele sale terestre, navale sau aeriene, chiar fără declarație de război, a teritoriului, navelor sau aeronavelor unui alt stat. 4.Blocus naval al coastelor sau al porturilor unui alt stat. 5.Sprijin dat bandelor armate care formate pe teritoriul său vor fi invadat teritoriul unui alt stat sau refuzul, cu toată cererea statului invadat, de a lua pe propriul său teritoriu orice măsuri în
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
văd și eu. - Am făcut-o, și de mai multe ori. Ultima oară erau doi doctori acolo, trimiși special de la Centrală. S-au convins și ei. Nu simțeam fierul roșu, nici măcar pe limbă, și când mi-au curățat una din coaste cu bisturiul le-am spus să fie atenți, căci mă gâdil... Făgădău îl plesni cu cravașa, invizibilă, și tânărul începu să-și șteargă liniștit sângele de pe obraz. - Minunea e, reluă Făgădău, că nu știi ce te așteaptă. - Ba știu foarte
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
labe scara. Dâre inexplicabile de praf - observă - rămăseseră pe rochia neagră de catifea. De ce oare, se întrebă în mintea ei cu iuțeala unui fulger, de ce oare nu măturaseră de câteva zile casa ? Urca scara de-a bușilea, inima zgâlțâindu-i coastele, coșul pieptului, cu bătăile ei asurzite. Nu cumva acum avea să se deschidă o ușă, nu cumva tocmai acum avea s-apară de undeva Maria sau madam Ana sau mademoiselle Lisette ? Sau mai știe cine ? încet, în vârful picioarelor, intrase
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
îți este voia și cum numai tu știi, într-o clipă, să întorci răbdarea pe cealaltă parte ! Uită-te deci răbdătoare la ei, ca și când le-ai asculta și cuvintele. — ...mânați astfel, caii care au tras dricul urcau atât de repede coasta la Curtea-de-Argeș, încât, în cortegiu, unii au început a alerga, alții au rămas în urmă ! Orișice caracter solemn a încetat ! Regele Ferdinand, având nervii sensibili ce se știu, arăta foarte nemulțumit. Întrebarea mea era dacă astfel de lucruri pot fi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
gându-se obișnuita noastră dezordine, nimic mai firesc decât ca rezultatul recunoașterilor să nu apuce să fie transmis, la fel ajutoarele. În rest, aceleași comentarii de uimire că alpinii bavarezi (o întreagă armată !) au putut să se furișeze astfel în coasta armatei noastre, pregătind încercuirea grupului nostru de pe Olt, fără a se ști nimic până în al doișpelea ceas. Sigur că, ajunși într-o asemenea situație, mai mult decât o salvare prin retragere nu mai puteam spera. O nădejde încă îi animă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mai, În China se instalează legea marțială În urma protestelor studențești din Piața Tiananmen, din Beijing - imagini cu studenții care s-au așezat În calea tancurilor au intrat În patrimoniul simbolic al omenirii. Pe 24 martie, petrolierul Exxon Valdez eșuează pe coastele Alaskăi și 200 de milioane de litri de țiței se varsă În mediu, o catastrofă ecologică de proporții - imaginile cu păsările și mamiferele marine Înecate În otrava neagră au intrat și ele În patrimoniul simbolic al omenirii. În iunie, moare
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ziua plecării În permisie. Acum două săptămîni, și-au parcat Într-o biută la vreo 100 de metri de noi o mașină mare plină cu radare și dispozitive electronice. Apoi Întreaga grupă s-a mutat din cazarmă În dormitorul din coasta unuia din hangare. Nu prea e clar ce fac ei acolo toată ziua, În nici un caz nu au parte de instrucția noastră. Cert e că au un locotenent care e mai prezent ca al nostru și care ține să-și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mă-ta? Claudiu Îl privește cu o stupefacție iritată. Probabil că-i vine să-i dea una În cap, dar asta, În mod cert, e o idee cît se poate de proastă. Nu te joci cu Sfarmă-Piatră. Patrana apare În coasta lui Marcel, cu gura căscată, vrea să prindă bilet În rîndul Întîi, poate că are și el cîteva Întrebări de pus. Și povestea merge mai departe În același fel. Instrucția obișnuită e Înlocuită de ore de cunoaștere tehnică. Caporalii ne
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
spre ușurarea lui Brian și dezamăgirea lui Gabriel) că era prea târziu pentru vizite, întrucât, probabil, ambele victime dormeau. Acum erau orele nouă dimineața. Stella, aflată într-o rezervă de spital, stătea proțăpită între perne. Avea un ochi vânăt, o coastă fracturată, și ceea ce infirmiera numea „urmările unui șoc puternic“. George nu răspunsese la telefoanele repetate pe care i le-au tot dat. Brian urma să se ducă acum la el, să-l vadă. — Te rog, nu mai plânge, îi spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Alex. Nu are unde să se ducă la mare. Casa de la mare a familiei McCaffrey fusese vândută. Alex o înstrăinase fără să-și consulte copiii. Presupun că noi o să plecăm în excursie, ca de obicei, continuă Brian. Picnicul anual pe coasta mării era un vechi obicei de familie. Îl organizaseră și cu un an în urmă, deși casa fusese vândută; se duseseră în același loc, doar ceva mai departe pe coastă. Brian și Gabriel îndrăgiseră casa de pe țărm, le plăcuse așezarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în excursie, ca de obicei, continuă Brian. Picnicul anual pe coasta mării era un vechi obicei de familie. Îl organizaseră și cu un an în urmă, deși casa fusese vândută; se duseseră în același loc, doar ceva mai departe pe coastă. Brian și Gabriel îndrăgiseră casa de pe țărm, le plăcuse așezarea ei, fuseseră bucuroși să aibă permanent acces la mare. — Asta-i ceva care ține de viitor, răspunse Alex. Viitorul nu-l putem cunoaște niciodată. — Doctorul zice că nu e bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Nu l-ai adus aici? Nu-i voie. Dar vreau să-l fac să înoate. Înoată bine. Și-i place. — Ei, plecăm anul ăsta la mare? i se adresă Tom lui Brian. De îndată ce vine vara, facem excursia de familie pe coasta mării. — Și locuiți la hotel? — Nu, plecăm doar pentru o zi. — Dar nu în apropiere de Maryville, eu unul n-aș putea suporta. — Uite luna, îi spuse Adam lui Emma. Într-adevăr, se arătase luna, aproape plină și albicioasă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]