190,047 matches
-
stare să se umilească, totuși, rugînd pe cineva. - Nu mi-ar fi plăcut să te văd plîngînd, Îi spuse. Nici să ceri Îndurare pentru viața ta, pentru că pe un laș nu merită să-l Înfrîngi... Dar Îmi face plăcere să constat că Îți ceri moartea fără a o cerși, pentru că ți-e rușine cu viața ta de-acum și nu ești În stare să-i pui singur capăt - Îl privi foarte de aproape, aproape aplecîndu-se asupra lui. De ce? Numai pentru că religia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
musafirii nepoftiți. Insula Hood, refugiul de odinioară al păsărilor marine, Începea să se transforme Într-un loc important, pe care lumea avea să Învețe să-l respecte, temîndu-se de el. Încercă puterea neînsemnatei sale baterii private și Îl amuză să constate panica pe care o provocau exploziile În rîndurile coloniei de fregate, albatroși, pelicani și corbi-de-mare, care Își luară imediat zborul, Îngroziți, acoperind cerul cu croncănitul și găinațul lor. Era ceva măreț să se preschimbe În stăpînul atîtor bogății - două tunuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
tăcere, și refuză la fel de ritos să primească vizitele neliniștitului și Îndrăgostitului ei văr Roberto. Aflînd despre moartea soțului ei, se Îmbrăcă În doliu și asistă, impasibilă, la funeraliile dedicate sufletului celui răposat, deși sora ei avu mai apoi ocazia să constate, nedumerită, că l-a plîns luni Întregi În tăcere, În singurătatea odăii sale. Tatăl ei, trufașul și exigentul don Álvaro, se transformă de atunci Într-o ființă buimacă și ofilită, adusă de spate și cu capul plecat, care părea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
spre golful adăpostit de vînt, fiind de-acum avertizat, Oberlus Îl descoperi, pricină pentru care Își adună iarăși prizonierii, Închizîndu-i Încă o dată În grota de lîngă faleză. Vreme de cinci zile, oamenii lui Arístides Rivero străbătură insula pas cu pas, constatînd că o parte din depozitele de apă fuseseră reparate, iar ici-colo se distingeau urme proaspete care trădau o prezență omenească, ceea ce i-a dus la convingerea că, de fapt, nu numai un om, ci mai mulți - poate chiar și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
toți. La Întoarcere o să-l scoatem din ascunzătoarea lui cu ajutorul cîinilor. Dacă a așteptat atîta timp, poate să mai aștepte trei zile. În acea noapte, cînd Oberlus se cățără pe culmea falezei pregătit să facă noi victime, fu surprins să constate că vaporul lipsea și, mai grijuliu ca niciodată, străbătu insula, temîndu-se de o nouă momeală pe care ar fi putut-o lăsa țintașii ascunși, dar nu descoperi nici urmă de viață omenească. La răsăritul soarelui, cercetă cu ajutorul ocheanului fiecare cotlon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Balbo arăta ca un pitic în preajma lui Cantacuzino. În salon, domnilor, toată lumea în salon, a venit și ministrul, să fim gazde excelente" graseie și italieniză, încît nimeni nu putu să se supere pentru năvala sa. Cînd a ajuns în salon constată că Bîlbîie era în spatele său, ca o umbră. N-ar fi dorit asta, prezența lui îl tulbura, așa cum te tulbură un lucru pierdut care îți iese în cale, pe neașteptate, într-un loc nou, în care n-ai mai fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
spionaj-șantaj prin diplomație, vreo escrocherie cu contracte pentru armată, un atac la drumul mare prin Bucovina, iar printre victime se afla un deputat, un furt de documente secrete declarat a fi fost făptuit la slujbă și pînă la urmă se constata că domnul director general ori domnul ministru ducea hîrtiile acasă și avea un șambelan pușlama, atîtea și atîtea altele, toate puteau deveni un scandal, dar în fapt nu erau, nu puteau fi. Cam pentru acest soi de cazuri era folosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
întregime planul după care acționau sau urmau să acționeze. O gîndire foarte cazonă, mai de cazarmă decît a acelora care se aflau în acele zile în oștire. Era gîndirea unor inși care aveau nostalgia cazărmii, care după o viață trăită-irosită constată că momentul minunat, momentul adevărat, paradisiac, momentul care le-a plăcut cel mai mult și căruia ei se potrivesc cel mai bine era acela cînd nu au fost nevoiți să gîndească ei pentru că alții o făceau în locul lor, cînd numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
era doar o Cassandră, e drept, într-o situație diferită, el nu era crezut uneori și acest uneori apărea atunci cînd cei cărora li se adresa nu aveau interes să-l creadă. I se întîmplase asta de cîteva ori și constatase de fiecare dată că se străduise să afle, să descopere ceea ce ei știau de mult. Atunci își dădea seama din nou că într-adevăr nu era decît un dansator pe sîrmă și că era foarte probabil că, mai mult decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se află în prelungirea celeilalte, situația poate fi asemănată cu aceea a unui băț de undiță pe care îl afundăm în apă. E același băț, dar o parte este uscată și o parte umedă, dacă poți privi din lateral vei constata că par a nu avea continuitate, par două bețe distincte, deși sînt același trunchi, difracție se cheamă; și deși ții în mînă doar partea uscată, de fapt ții în mînă și partea umedă. Ca să te convingi trebuie să faci un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nu se cade să vin la o întrunire, oricare ar fi ea, printre primii. Dacă nu sînt așteptat, întîrziind mă fac așteptat. O chestiune tehnică, face parte din educația celor ca noi. Mă rog, am sosit cu întîrziere și am constatat imediat o stare de spirit cu totul și cu totul specială. La treizeci de metri de Bufet este un fel de magazie din scînduri. Se țin butoaie, ambalaje, nu prea umblă nimeni înăuntru. Acolo se stabilise un fel de stat-major
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Încă trei luni, În același loc, nu Înainte de a‑i mai dicta o listă cu cărți, printre care și ortografia limbii ebraice. La a treia lor Întâlnire, În februarie 1893, Maestrul va răsfoi manuscrisul cu degetele sale ca niște clenciuri, constatând Îngrozit că temerile‑i fuseseră Întemeiate; doar greșelile ortografice de la pagina șaptezeci și doi fuseseră Îndreptate, În rest manuscrisul arăta neatins. Fu cuprins de căință (pentru că Înțelegea sau poate doar bănuia că dintr‑un nefericit cetățean făcuse un hasid și mai nefericit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ediția princeps În germană, cea din anul 1920. Cartea fusese tipărită prin grija elitei germane naționaliste care editase și celebrul Auf Vorposten: „Nici o carte, de la apariția tiparului și descoperirea alfabetului, nu făcuse mai mult pentru deșteptarea sufletului național ca aceasta“, constata revista mai sus menționată, cu vădită exagerare. Concluzia era apocaliptică: „Dacă popoarele Europei nu se vor ridica Împotriva inamicului comun, care‑și dezvăluie planurile secrete În această carte, civilizația noastră va fi distrusă de același ferment de descompunere care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
În sprijinul propriilor Îndoieli privitoare la existența unei conspirații internaționale secrete. „În afara celei bolșevice, care de mult domnilor, nu mai este secretă... În treacăt fie spus, vă este cunoscut că la ordinul generalului Denikin am efectuat o anchetă, pentru a constata dacă În Rusia exista vreo grupare conspirativă ca aceea descrisă de Nilus. Și, domnilor, singura organizație secretă pe care am descoperit‑o a fost organizația al cărui scop era Întoarcerea la putere a Romanovilor... Vă rog, fără proteste. Căci există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
umane pe care le văzuseră până atunci. Pe băiat îl surprinse în primul rând faptul că erau acoperiți din cap până-n picioare cu niste tunici largi, de diverse culori, iar când se mai apropiară îl uimi și mai mult să constate că părul unuia dintre acei oameni- probabil o femeie - era de culoare galbenă, ca paiele uscate, si încadra o fată cu o piele extrem de albă, de pe care ieșeau în evidență doi ochi rotunzi de culoare albastru deschis, amintind de cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
servit drept barcă de salvare pe corabianaufragiată, iar dulgherul de pe Marara aprecie că ar fi în stare, cu puțin noroc, să o repare, folosind pentru această marea cantitate de lemn de excelență calitate rămasă din corabie. Îl surprinse totuși să constate că încheieturile bărcii, ca și cele ale corabiei, nu erau cusute după obiceiul polinezian, ci stăteau laolaltă mulțumită unor ace lungi făcute dintr-un material extrem de rezistent, asemănător celui din care erau făcute cutițele, crucile și monedele pe care li
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
nu erau majore, dar care ar fi devenit dacă ar mai fi rămas încă vreo câteva săptămâni în larg. Respingătorii viermi ajunseseră deja la patru centimetri lungime și unul diametru și, introducând o crenguța în găurile formate, era ușor de constatat că unele dintre ele erau adânci de opt centimetri. Doar vreo cinci dintre ele ajunseseră până pe partea cealaltă, provocând scurgeri de apă aproape neglijabile, însă numărul imens de găuri din exterior le permitea să-și formeze o idee clară cu privire la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
confidențele care i se făceau, Luana începu să scrie un roman. Lăsă cărțile deoparte, reduse timpul destinat temelor, renunță la joacă și la plimbările cu bicicleta și se puse pe treabă. Termină primul caiet de o sută de file și constată că personajul principal al cărții nu trecuse, încă, de vârsta copilăriei. Înșirase o serie de întâmplări numai bune să distreze clasa de copii de-a II-a pe care, cândva, îi țintuise în bănci cu minciunile ei sfruntate. Pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
îi acorda, cu mărinimie, de două ori pe săptămână, șaizeci de minute de plimbare. Își povesteau fel de fel de nimicuri după care băiatul o săruta ușor pe obraz și se despărțeau. Într-una din zile, ieșind de la școală, Luana constată îngrozită că ploua. Nu suporta apa decât în cadă. Plăcerea de-a te lăsa murat până la piele, "cântând în ploaie", i se părea total deplasată. N-avea umbrelă și afară turna cu găleata. Elevii treceau pe lângă ea și se năpusteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
întinsă pe masa de operație. Luana se zbătu cu îndărătnicie până reușiră s-o imobilizeze. O asistentă se aplecă peste ea, simți apăsarea unei măști de cauciuc și, fără să știe cum, adormi. Se trezi când afară era deja întuneric. Constată surprinsă că n-o mai doare nimic. Se obișnuise cu suferința într-atât, încât binecuvântata stare de bine i se păru anormală. Se pipăi să vadă dacă e vie. Auzi ușa deschizându-se și în conul de lumină îl văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ori, tot drumul până acasă au vorbit numai de asta. Luana se întreba, dezamăgită, de ce nu reușise să ajungă cu Rosti la un astfel de moment, de ce nu era el băiatul alături de care să vadă un film atât de frumos. Constata cu tristețe o anormalitate a relațiilor dintre oameni, prezentă peste tot în jurul ei. Unchiul Dali îi salvase viața dar nu știuse niciodată să-i arate c-o iubește. Dimpotrivă, lăsase întotdeauna impresia că are ceva împotriva ei. Rosti ținea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
rămase acolo cu mâinile agățate de gard, căutând în lungul străzii și descoperind cu satisfacție că puștimea încă mai bate mingea, se mai plimbă încă pe biciclete. Privi spre creanga de măr, etalonul puterilor sale miraculoase din alte vremuri și constată cu tristețe cât de departe era de împlinirile de altă dată. Își aminti de mătușa Vera și acum, când cunoștea misterul, se întrebă uluită cum de se gândise la așa ceva. Despre Ștefan Escu se vorbea în toate grupurile numai la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
angajată pe loc. Deși salariul fetei reprezenta un sfert din retribuția lunară minimă pe economie, Sanda era fericită s-o vadă activă și preocupată de o meserie care-i făcea plăcere. În scurt timp, redactorul-șef, profesor de limba română, constată că noua angajată are posibilități intelectuale cu mult peste cerințele funcției sale. O încurajă să scrie. După câteva zile, Luana îi aduse " Întoarcerea acasă", o compoziție duioasă despre pribegia înșelătoare a celor ce caută împlinirea printre străini: Cine n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
băiețelul cel mai mare care, în neștiința celor trei anișori, privea uimit somnul nemișcat al părintelui său și se întreba de ce această tihnită adormire a adunat și întristat atâta lume. Întoarsă de la cimitir, cu sufletul cernit în veșmântul negru, fata constată că îi este interzis să intre în curte. Lipiți de poartă, Anda și Dan refuzau, cu încăpățânare, să se dea la o parte. Luând gestul drept o rătăcire de moment, ea se așeză sfârșită pe trotuar și așteptă ieșirea gărgăunilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pentru tot răul din viața ei. Îi furase bărbații, îi umbrise frumusețea, o înstrăinase de colegii ei. Trebuia să se răzbune. Cu o forță care s-o scoată din circuit pentru totdeauna. La nici o săptămână de la întoarcerea la muncă, referenta constată că-i lipsește un document cu caracter special. Lucraseră cu toții la o situație cu termen imediat de înaintare, într-un ritm infernal, până la cele mai târzii ore ale serii și probabil că acest document se rătăcise printre celelalte hârtii. Intrată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]