5,016 matches
-
de asemenea, și ratele de prevalență. Gillberg (1998), de pildă, a constatat că sindromul Asperger este de cinci ori mai frecvent decât autismul. Recent, Macintosh și Disanayake (2004) au efectuat o cercetare empirică de amploare pentru a încerca să rezolve controversa privind distincția între cele două tulburări și să stabilească dacă trebuie considerate distincte sau dacă sunt doar două puncte diferite ale spectrului autist. Ei au analizat toate studiile relevante referitoare la indivizi cu sindrom Asperger sau autism înalt funcțional pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
incidența acestei tulburări sunt mai mari în familiile care au un copil cu sindrom Asperger, iar riscul de apariție a acestui sindrom este mai mare în familiile cu autism (Eisenmajer et al., 1996; Gillber, 1998). Atenție A existat o întreagă controversă cu privire la posibilitatea ca autismul să fie cauzat de un vaccin al copilăriei (în special vaccinul pentru rujeolă, oreion și rubeolă [RORĂ) sau de un conservant ce conține mercur (thimerosal) folosind în unele vaccinuri încă din 1930. Un raport publicat recent
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
la un orar foarte bine stabilit și previzibil, grupele mici de elevi, extinderea activităților la mai multe contexte (clinică, domiciliu, școală), cooptarea părinților în procesul terapeutic și monitorizarea atentă a trecerii de la un program la altul. Deși există o oarecare controversă în ceea ce privește desemnarea celui mai eficient program pentru copiii autiști, toată lumea este de acord că, în afara avantajului minim al unei intervenții precoce, programele educaționale ar trebui să asigure implicarea serioasă în procesul de învățare, o instruire personalizată și sistematică și participarea
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
Oescus, Aquae) au păstrat comuniunea cu Athanasie de Alexandria și alți apărători ai ortodoxiei. Abia la conciliul de la Aquileia (381), la care a participat episcopul Ambrosius de Mediolanum, arianismul illyric (sud-dunărean) a fost învins definitiv, prin condamnarea ultimilor săi susținători. Controversele doctrinare din Imperiu (spațiul sud-dunărean) au avut efecte și în spațiul daco-roman, deoarece episcopii sud-dunăreni ce-și exercitau jurisdicția și în stânga Dunării erau divizați, dar se pare că aceste dispute au atins prea puțin pe credincioșii simpli daco-romani. Însă o
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
numărarea anilor de la întruparea lui Iisus Hristos, dar a comis o eroare de patru -cinci. În concluzie, Dionisie Exiguul a fost un mare teolog, dogmatist, canonist, traducător, ca și un cărturar cu orizont larg.43 Dintre "călugării sciți", implicați în controversele teologice din secolul al VI-lea, amintim pe Leonțiu de Bizanț, Ioan Maxențiu, Petru Diaconul ș. a. În secolele V-VI, în Scythia Minor, s-a constituit o adevărată rețea episcopală, ceea ce nu putea decât să impulsioneze creștinismul. Episcopia Scythia Minor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
din Imperiu, dar nici nu aparține unui rege barbar. La fel stăteau lucrurile pentru românii din Pind și pentru "romanii" de pe țărmul adriatic.3 Istoricul problemei În legătură cu originea românilor, ca popor, cu locul lor de formare, s-a născut o controversă amplă care a continuat multă vreme. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, în 1781-1782, Fr. J. Sulzer lansa teoria imigraționistă, care avea să facă carieră într-o bună parte a istoriografiei. Dar în acel moment, teza continuității românilor în ținuturile
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
miracolului istoric" reprezentat de poporul român, la care se adaugă câteva pagini despre "vlahii din Balcani și raporturile cu slavo-bulgarii". Istoricul francez examinând problema, mult dezbătută, a originilor poporului român, s-a văzut obligat să-și definească poziția în ampla controversă care-i opune, de mai bine de un secol, pe partizanii continuității celor ai imigrării. După ce cântărește argumentele fiecăreia din cele două teze, F. Lot înclina, încă de la început, în favoarea toriei imigrării: slaba colonizare a Daciei, după cucerirea ei, în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Transilvania (Carpați), în vreme ce insulele din sudul Dunării n-au făcut altceva decât să cunoască o agonie lentă, sub ocupația slavă, după 602."12 Afirmații concludente prin ele însele. Părăsirea Daciei În problema aflată în atenția noastră, punctul de pornire al controversei asupra originii românilor este părăsirea Daciei, în anul 275. După marea criză din secolul al III-lea, împăratul Aurelian a fost silit să procedeze la o restrângere teritorială și să aducă linia de apărare a statului roman pe Dunăre, rezultatul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
fi urmărit, în a. H. 697 (oct. 1297-oct. 1298). Apoi, între cei doi s-a dat o nouă luptă decisivă, în a. H. 699 (sept. 1299-sept. 1300), la Kukanlâk, unde Nogai a fost înfrânt și ucis. Asupra locului bătăliei sunt controverse: ea ar fi avut loc pe râul Kaganlâk, afluent aflat pe partea stângă a Niprului, în apropierea Odessei, sau lângă lacul Cogâlnic, în sudul Basarabiei (Bugeac) sau la nordul Terekului, în Crimeea. După cronicarul persan, Rasid-od-Din, lupta decisivă a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
punct de vedere, nici o dificultate.8 În legătură cu începuturile Țării Românești, "descălecatul" acesteia și existența lui "Negru Vodă", trebuie să menționăm pe Neagu Djuvara, Thocomerius-Negru Vodă. Un voivod de origine cumană la începuturile Țării Românești (2007), carte ce a provocat vii controverse. Ce susține autorul? Încă din Introducere, el face afirmații mai puțin obișnuite: "șansa de a vedea încropindu-se și în spațiul nostru (românesc) o domnie structurată" ar fi putut veni de la "ultimii barbari", care au stăpânit teritoriul dintre Carpați și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
fără nici un rezultat. Cronicarii Grigore Ureche și Miron Costin, încercând să pună de acord informațiile din cronicile polone cu cele din letopisețele slavo-române au descoperit unele neconcordanțe, considerându-i pe Ștefan și Petru, fii ai lui Ștefan Mușat (1394-1399). Această controversă s-a amplificat la istoricii moderni români, care i-au considerat pe Ștefan și Petru pretendenți la tron, fie în Moldova, fie în Țara Șipenițului, privită ca voievodat aparte, neintegrat încă Moldovei. Să precizăm că Țara Șipenițului, adică teritoriul cuprins
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Mondial / 118 8. Inființarea Regatului sîrbilor, croaților și slovenilor / 140 9. Impărțirea României în 1940 / 207 10. Impărțirea Iugoslaviei / 239 11. Ocuparea Greciei în 1941 / 252 12. Iugoslavia postbelică: înființarea federației / 269 13. Balcanii în perioada de după război / 276 14. Controversa asupra Triestului / 287 15. Impărțirea Ciprului / 388 Prefață Primul volum al acestei istorii a Balcanilor a prezentat principalele evenimente din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea. Accentul a fost pus pe mișcările naționale care au avut drept rezultat
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
În schimb, Rusia și Franța, cel puțin în cazul anumitor crize, au simpatizat amîndouă cu mișcările naționale. Problema soartei ținuturilor otomane, cunoscută la vremea aceea în diplomație sub numele de Chestiunea Orientală, a constituit poate cel mai important motiv al controversei europene cu implicații internaționale a secolului, în intervalul 1815-1914. Date fiind divergențele dintre puterile europene, este de înțeles de ce inițiativa majoră relativ la înlăturarea controlului otoman asupra peninsulei, a aparținut, chiar populației creștine. Cu toate că liderii fiecărei mișcări naționale apelau la ajutor
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
în 1839, cînd a fost urmat de fiii lui, mai întîi de Mihail și apoi de Milan. În 1842, acesta din urmă a fost înlocuit de Alexandru Karagheorghevici, unul dintre fiii liderului revoluției. În acest timp s-a iscat o controversă îndîrjită între cele două familii privitoare la succesiunea la tron. Alexandru a fost detronat în 1858, iar Miloš a fost rechemat, domnia lui durînd de data aceasta puțină vreme. După moartea lui, el este urmat în 1860, pentru o scurtă
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
fundal istoric, dacă ne gîndim la Regatul Triuniat din perioada medievală, ale cărui teritorii includeau Dalmația, o mare parte a Bosniei, precum și Croația și Slavonia, croații beneficiau de anumite drepturi de autonomie, chiar dacă definirea lor constituia un motiv de permanente controverse atît cu autoritățile habsburgice cît și cu cele maghiare. Relațiile dintre croații catolici și sîrbii ortodocși, care alcătuiau aproximativ un sfert din populația regiunilor respective, aveau și ele să devină, după cum vom vedea mai încolo, o problemă majoră. Situația din
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Un alt tarif protecționist a fost introdus în 1904. Nu trebuie să uităm că vecinii României și asociații ei cei mai apropiați, Rusia, Austro-Ungaria și Germania, aplicau politici protecționiste, Bucureștiul nefăcînd altceva decît să le urmeze exemplul. Cu toate aceste controverse și în ciuda răscoalei țăranilor, afacerile interne și externe românești au urmat un curs mai lin decît în alte state balcanice. Țara nu a suferit de pe urma nici unei crize interne grave sau a aventurilor externe în care au intrat Serbia, Bulgaria sau
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
cabinet, avîndu-l în frunte pe Nikola Pašić, va lua deci hotărîrile importante din 1912, 1913 și 1914, care au dus la intrarea țării în război. Era de așteptat ca noul regim să fie inacceptabil pentru monarhia habsburgică. Au apărut imediat controverse privitoare la chestiuni precum căile ferate, împrumuturile și achiziționarea de echipament militar. Conflictele comerciale erau și mai serioase. În 1905, Serbia și Bulgaria au încheiat un acord care prevedea o posibilă uniune economică, treptată, pînă în 1917. Considerînd că această
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
luptelor naționale și să-i trateze în mod egal pe toți locuitorii din ambele părți ale imperiului său. Fiind un conducător extrem de conștiincios, împăratul punea accentul principal pe politica externă și pe chestiunile militare, dar era totodată profund implicat în controversele interne, străduindu-se să mențină tradițiile și instituțiile istorice și avînd tot timpul grijă de prestigiul dinastiei habsburgice. Presiunile interne erau însă adesea prea mari pentru el. În cele din urmă, în cadrul discuțiilor cu guvernul de la Budapesta, el cedează de
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
drept de vot le garanta o poziție dominantă. În Dieta întrunită în 1861, italofonii, al căror număr se ridica la 15 672, au ales douăzeci și nouă de deputați, iar cei peste 400 000 de croați și sîrbi doar doisprezece. Controversa fundamentală a timpului avea drept obiect viitorul politic al regiunii. Partidul Autonomist susținea instituirea unei administrații provinciale separate pentru Dalmația. Grupul acesta, care era în favoarea dominației italiene, era constituit în mare parte din funcționari, din unii membri ai categoriilor profesionale
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
a schimbat însă la începutul noului secol. În acest timp, evenimentele din Dalmația evoluaseră spre unirea partidelor sîrb și croat în Coaliția Sîrbo-Croată, o acțiune care va avea efecte deosebit de mari asupra Croației propriu-zise. Acest aspect va fi discutat în legătură cu controversele politice din ținuturile coroanei ungare. Ținut sărac, constituit mai ales din fîșii înguste de sol stîncos, situate între Alpii Dinarici și mare, Dalmația nu poseda resursele necesare unei economii prospere. Ca și Muntenegru, pămîntul nu putea întreține populația, astfel că
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Austriei și Ungariei. Musulmanii și croații din dietă aveau tendința să coopereze, lăsîndu-i pe sîrbi în minoritate. După cum vom vedea, zona a devenit centrul unor violente pasiuni ale sîrbilor și focarul atenției statului sîrb. REGATUL UNGARIEI Pînă în 1914, principalele controverse din partea maghiară a monarhiei dualiste au continuat să se concentreze asupra chestiunii naționale și a relațiilor cu Viena, pe de o parte, și cu celelalte grupuri naționale din ținuturile coroanei Sfîntului Ștefan, pe de alta. Secolul al XIX-lea fusese
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
să ocupe permanent o poziție politică secundară. Practic, Ausgleich-ul nu a făcut deci decît să contribuie la intensificarea confilictelor naționale din cadrul monarhiei și să aibă drept rezultat deșteptarea conștiinței naționale de sine a cetățenilor pînă atunci pasivi. Pe la 1914, aceste controverse dominau viața internă a imperiului și îi slăbeau poziția pe plan internațional. Deși chestiunea generală a luptelor naționale din cadrul Austro-Ungariei nu constituie subiectul acestei relatări, trebuie să scoatem în evidență faptul că marea majoritate a partidelor politice susțineau ideea reformelor
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
ca formă standard. Au fost totodată continuate discuțiile politice, fiind reafirmată dorința unității politice și culturale. Opoziția albaneză a căpătat o pondere și mai mare atunci cînd regimul Junilor Turci a preluat multe din practicile care provocaseră în trecut atîtea controverse. Au fost mărite taxele și s-au făcut din nou încercări de a controla zonele muntoase și de efectuare de recrutări aici. Au fost de asemenea emise legi împotriva organizării de detașamente de gherilă și de societăți naționale. Era astfel
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
unui război între națiunile din Balcani. Indiferent de structura națională sau de dorințele populației, nici Grecia, nici Serbia nu puteau permite Bulgariei să anexeze acest teritoriu. Românii aveau interese asemănătoare. Întreaga chestiune era și mai mult complicată nu numai de controversele privind împărțirea populației, ci și de faptul că naționalitățile nu locuiau în districte compacte, așa cum ar fi fost convenabil. Cu toată evidenta concentrare a grecilor în partea de sud, celelalte grupuri erau complet amestecate. Dată fiind situația aceasta, este limpede
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
discuțiile au avut ca subiect statutul teritoriilor otomane din Balcani. Cei doi diplomați au încheiat un tîrg: Rusia sprijinea anexarea Bosniei-Herțegovina de către habsburgi în schimbul ajutorului acordat de aceștia în vederea deschiderii Strîmtorilor pentru navele de război rusești. Au existat ulterior multe controverse în legătură cu această înțelegere, în special referitor la sincronizarea acțiunilor. Izvolsky a fost extrem de surprins să afle la 6 octombrie că monarhia anunțase anexarea teritoriului otoman. A fost proclamată în același timp independența Bulgariei. Anexarea a constituit o lovitură puternică pentru
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]