10,108 matches
-
Mulțimea de călători postată În spatele lui Noimann izbucni În râs. Câțiva chiar replicară: „Poftim, iată, aveți și legitimațiile noastre de călătorie...” Și deasupra lui Noimann zbură un nor de frunze, pe care curentul stârnit de mișcarea trenului Îl Împrăștie pe coridor. Arătându-l cu degetul și izbucnind Într-un râs dement, piciorul Își Îndreptă pe frunte tricornul cusut din frunze de arțar, după care, făcând stânga-mprejur, o rupse la fugă pe coridor. Medicul se luă după el. În spatele lui alerga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
curentul stârnit de mișcarea trenului Îl Împrăștie pe coridor. Arătându-l cu degetul și izbucnind Într-un râs dement, piciorul Își Îndreptă pe frunte tricornul cusut din frunze de arțar, după care, făcând stânga-mprejur, o rupse la fugă pe coridor. Medicul se luă după el. În spatele lui alerga, agitând biletele În mâini, o Întreagă ceată de oameni beți. Noimann Întoarse capul și privi În urmă. Erau acolo și bărbați, și femei. Toți Îmbrăcați În alb. Femeile aveau chipurile pudrate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
niște măști. Trenul gonea cu viteză. Roțile țăcăneau ritmic sub dușumea, șinele pe dedesubt... Piciorul alerga mereu În fața lui. Noimann nu-l scăpa din vedere. Intrau fugind dintr-un vagon și intrau În altul. Călătorii aflați pe scaune sau pe coridor se se fereau din calea lor. Fuga deveni din ce În ce mai precipitată. Compartimentele ba se lungeau, ba se scurtau. Unele le străbăteai făcând un pas, prin altele goneai ore Întregi fără să ajungi la capăt. Călătorii, pe măsură ce Înaintai spre capătul trenului, deveneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
se scurtau. Unele le străbăteai făcând un pas, prin altele goneai ore Întregi fără să ajungi la capăt. Călătorii, pe măsură ce Înaintai spre capătul trenului, deveneau și ei tot mai ciudați. Vagoanele ba se umpleau, ba se goleau instantaneu. Alergând pe coridor, Noimann vedea uneori cum i se perindă prin fața ochilor mereu același chip, mereu aceeași mască. Pe măsură ce Înainta spre primul sau poate că ultimul vagon, figurile Îi deveneau din ce În ce mai cunoscute. Tot alergând, stomatologul avu impresia că În tren se adunaseră aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
să audă un cârîit, un cucurigu lung (deja mijeau zorile) sau un scurt lătrat de câine, dar dinspre locul unde stătea masterandul se auzea doar foșnetul unor frunze uscate, pe care le Împrăștie vântul de pe o parte În alta a coridorului. Se poate că, totuși, masterandul Îl recunoscuse, căci Îi făcu semn, mișcând Încetișor din capu-i veșted. Trenul alerga prin noapte. Deasupra se Înălța o lună galbenă, imensă, care lumina pănă hăt, departe câmpul nesfârșit ce se rotea În jurul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
văzu și ea pe femeie, dar nu zise nimic, doar Îl luă de mână pe Popescu și-l obligă s-o urmeze. Au urcat pe o scară Întunecoasă vreo șase sau șapte etaje, au ocolit apoi Întreaga clădire printr-un coridor strâmt, au traversat o mică terasă pe care erau așezate rufe la uscat, au intrat pe un alt coridor, ceva mai Înalt și mai larg decât primul și, În fața unei uși de culoare cenușie, fata se opri din nou: — Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
s-o urmeze. Au urcat pe o scară Întunecoasă vreo șase sau șapte etaje, au ocolit apoi Întreaga clădire printr-un coridor strâmt, au traversat o mică terasă pe care erau așezate rufe la uscat, au intrat pe un alt coridor, ceva mai Înalt și mai larg decât primul și, În fața unei uși de culoare cenușie, fata se opri din nou: — Acum chiar am ajuns! Descuie și intrară. Era camera În care stătea ea ori de câte ori venea la oraș pentru examenele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
nu plecasem nemotivat și am pus-o pe mijlocul biroului. Am mormăit ceva despre toaletă colegilor mei de boxe, care erau prea ocupați să-și transfere mizeria de pe fețe pe telefoane ca să observe, și am Început să merg Încrezătoare pe coridor. Penelope lucra la departamentul imobiliare, la două etaje mai sus de mine și era deja În lift, dar, ca doi agenți CIA bine antrenați, nu ne-am aruncat nici măcar o privire. M-a lăsat să ies prima și să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
demonstranții AUFT, văzu din spate o femeie în pantaloni și se întrebă dacă nu cumva era Claire De Haven. În regulă, locotenente! — Ah, Malcolm, cât de spirituali suntem! Luară ascensorul privat al lui Herman Gerstein până la parter și traversară un coridor care șerpuia prin două studiouri de filmare. Construcțiile, acoperite cu o stucatură bej, erau înalte cât un siloz și teșite la vârf, cu niște plăcuțe de plastic alb deasupra ușilor de la intrare, unde scria titlul filmului, regizorul și orele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Lesnick. Era un punct slab pe care l-ar fi putut specula. Sammy Benavides alunecă lângă perete, urmărind duelul din priviri al lui Smith cu Lopez. Mal încercă să facă semne cu mâinile, dar nu reuși. Juan Duarte stătea în mijlocul coridorului și analiza scena de la distanță. Dudley curmă duelul cu o răsucire pe călcâie și o replică amară: — Sper că ai învățat o lecție astăzi, căpitane. Nu te poți juca de-a sora de caritate cu gunoaiele. Ar fi trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
au prins pe un ins suspect că ar fi comis niște spargeri, iar Danny îl ajută să transpire puțin. Veniți, vă duc eu acolo. Dar mai întâi lăsați-l să termine. Dietrich îi conduse din sala de ședințe pe un coridor scurt, unde se aflau câteva cabine în interiorul cărora puteai vedea, dar de unde nu puteai fi văzut. Deasupra ultimului geam din stânga se afla un difuzor ce pârâia încet. Căpitanul spuse: — Ascultați-l pe băiatul ăsta. E bun de tot. Și încercați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
vârful picioarelor, apropiindu-se de difuzor, dar nu auzi decât paraziții. Dudley își aprinse o țigară și zâmbi. Upshaw apăsă pe un buton de sub masă. Doi polițiști în uniformă și o femeie cu un carnețel de stenografă apărură grăbiți pe coridor. Deschiseră cabina de interogatoriu și se aruncară asupra prăzii. Danny Upshaw ieși, zicând: — Rahat. Mal îi studie reacția. — Bună treabă, detectiv. Ai fost al naibii de tare. Upshaw se uită la el, apoi la Dudley. — Sunteți de la municipalitate. Corect? Mal zise: — Corect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pe un comutator, iar dintre cabluri săriră câteva scântei. Prinseră a se mișca încet în sus, apoi opriră pe o rampă suspendată lângă un portic cu o priveliște spectaculoasă asupra oceanului. Lux îl conduse pe Buzz printr-o serie de coridoare albe, antiseptice, și ajunseră într-o încăpere mică, înțesată de fișete metalice. Afișe medicale împânzeau pereții: o serie de mostre în imagini pentru chirurgii plastici specializați în reconstrucții faciale, făcute în genul lui Thomas Hart Benton. Buzz spuse: — Claire Katherine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
bărbatul înalt și fără chip, cu părul argintiu, stă acolo, gol pușcă, învârtindu-se neîncetat în jurul lui și mijindu-și ochii, ca să vadă mai bine ce față face când și-o vâră încet în gura lui Susan. Apoi un întreg coridor de oglinzi, unde Danny îl urmărește pe EL, Karen Hiltscher, Roxy Beausoleil, Janice Modine și o turmă de fete de pe Sunset Strip îl asaltează pe Danny, iar Danny se apără, inventând tot felul de scuze. — Nu pot astăzi. Am de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Considine se repezi înăuntru. Thad Green urlă o serie de comenzi imposibil de auzit. Danny își ridică genunchii, răsturnând scaunul. Mâinile polițistului sugrumară aerul. Mal îl îmbrânci, apoi începu să lovească cu pumnii. Boxerul îl trase deoparte, apoi afară, pe coridor. Strigătele de „Danny!” se auziră dublate de ecou. Green se intercală între scaun și monstru, zicând „Nu, Harry, nu!”, de parcă ar fi certat un câine monstruos și neascultător. Danny scurma cu nasul prin linoleum, printre mucuri de țigări. Auzi „Du
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
heroină nicicum. Ochii mișelului poposiră pe telefon. Buzz îl smulse din priză și-l aruncă de pământ. Mal alergă spre scări. Buzz gâfâi agitat pe urmele lui, ajungându-l din urmă pe culoarul de la al patrulea etaj. Mal stătea în mijlocul coridorul, ce duhnea a putred. Avea pistolul scos și arătă spre o ușă. Buzz își recăpătă suflul, scoase pistolul și se postă în fața ușii. Mal numără. La trei sparseră ușa. Un negru în niște chiloți murdari stătea pe jos și își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
față. Buzz ajunse la ușă și se șterse la ochi, ca să alunge înțepătura de la whiskey. Dincolo de ușă se auziră un țipăt și o împușcătură. Mal ieși primul, cu pistolul în mână. Altă împușcătură. Buzz fugi după umbra lui Mal. Un coridor mirositor, acoperit cu linoleum. Două siluete ce se luptau pe jos, la vreo șapte metri de el. Mal ochi, susținând cu o mână brațul cu pistolul. Un negru apăru de după colț și încercă să-l oprească. Mal îl împușcă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
care îi rânji din dosul colților însângerați și ridică pistolul. Buzz trase primul, golindu-și încărcătorul în proteza de wolverină și urlând cât putea de tare, până când rămase fără nici un glonț. Continuă să zbiere și încă mai zbiera atunci când pe coridor năvăliră o mulțime de polițiști, ce încercau să-l ia pe Mal Considine de lângă el. PAGINĂ NOUĂ, PE DREAPTA PARTEA A PATRA Melancolia vânătorului de comuniști PAGINĂ NOUĂ, PE DREAPTA CAPITOLUL PATRUZECI ȘI UNU Trecură zece zile. Buzz se ascundea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
lui dispăruse. Gardianul vărsa sânge pe gură și pe nas și era deja în lumea viselor - poate pentru totdeauna. Buzz băgă pistolul în buzunar, se îndreptă spre ușa din dos și intră. Râsete și un dialog răsunător între egali. Un coridor scurt, cu un șir de cabine. Buzz se lipi de o draperie, trase spre el un colț al ei și privi. Întâlnirea la vârf era în toi. Mickey Cohen și Jack Dragna se întrețineau veseli, stând în picioare lângă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
să-mi spună cu milă: ― Du-te, du-te repede și stai liniștit cu brațele-n sus și cu capul pe spate! Apoi, în timp ce ieșeam: ― Bietul băiat... e hemofil! Hemofilului, însă, îi înceta hemoragia, ca prin farmec, îndată ce pășea pe coridor și avea grijă să-și pună la loc sângele pierdut, la bufet, înapoindu-se în clasă cu o ipocrită tristeță, numai cu cinci minute înainte de a suna! Alt truc, cel mai folosit, era acela cu "durerea de măsele". Îmi băgam
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
clipă din ochi! Moscu, prefăcîndu-se și el foarte nepăsător, a trecut ușor pe lângă jucătorii care trebuiau să fugă, fără să știe că e urmărit de privirile lui Matei... și deodată, cât era el de gras, s-a strecurat pe lângă ușa coridorului ce da în curte, și a rupt-o de fugă pe culoarul al cărui capăt, cu ușa respectivă, da tocmai în barul celălalt! Și-n câteva clipe, iată-l pe Moscu în barul visat! ― Aha! țipă Matei, ăsta era misterul
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
asemănătoare unor statuele albe de porțelan, dar reușea să iasă mereu din această postură tradițională. Iar una din aceste ieșiri era râsul. Un râs de nestăpânit, ca o cascadă cristalină, care lui Oan-san Îi amintea de fetița care țopăia pe coridoarele palatului din Kyoto cu ani În urmă. - Precum soarele, precum luna, precum apa, precum aurul, fii limpede și strălucitor și oglindește ceea ce se află În inima ta! spuse o voce bărbătească, În spatele lui Ștefănel. Tânărul se Întoarse uimit și văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
tatăl său. Ajuns aici cu gândurile, tânărul se hotărî pe loc. Ieși din cameră și Întrebă primul străjer de pe culoar unde se află căpitanul Oană. - L-am văzut pornind spre sala armelor, cu măria sa, spuse străjerul. Alexandru parcurse În grabă coridoarele și ajunse la sala armelor tocmai când voievodul Ștefan ieșea, roșu la față, cu o privire senină, Însoțit de trei Apărători. - Să trăiești, măria ta! salută Alexandru, Înclinându-se. -A, tânărul Oană! zâmbi domnitorul. Ce bine că te Întâlnesc! Peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
măriei tale și a Doamnei. Nu vom mai anunța ieșirile la scaune de judecată sau la vânători. Până nu descoperim totul, ești În primejdie. Voievodul se ridică. Ceilalți Înțeleseră gestul, se ridicară cu toții și ieșiră din spătărie. Oană Întârzie pe coridor și respiră lacom aerul proaspăt care intra pe fereastră. Voievodul Îi simțise tensiunea. Iar Oană nu putuse spune absolut totul. Îl străfulgerase senzația că, undeva, cineva apropiat se pusese În mișcare. Își spuse că nu putea fi Ștefănel și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
albi la față. - Primejdie? -De moarte! strigă Pietro. Adună oștenii În curtea cetății, pregătește-i de plecare În trei minute! - De plecare... unde, căpitane Petru? se auzi vocea gravă a lui Ștefan, care ieșise din cameră la auzul pașilor de pe coridor. -Spre nord, măria ta! spuse Pietro, gâfâind. Spre Cetatea Neamțului, unde ești apărat de oastea Moldovei! -Săgeata era roșie... spuse Apărătorul care alergase În urma lui Pietro după ce dăduse poruncile de adunare. Nu galbenă. - Nu Înțeleg, spuse voievodul, privindu-i pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]