4,784 matches
-
urmat acuma în hoinăreala asta, că altfel... Și bine ai făcut, dragule. Ca să nu zici că sunt zgârcit peste măsură, am să-ți spun câte ceva despre mănăstirea Zotei (Hlincea), care parcă încearcă să-și ridice capul ca să poată vedea peste crestele dealurilor care o înconjoară... Am să ascult ca un „școler” cuminte, vere. Istoria consemnează că Maria, fiica voievodului Petru Șchiopu, împreună cu soțul său, Zottu Tzigara, originar din Ianina (Grecia), fost spătar și mare vistiernic, au ridicat sfântul lăcaș în 1574
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
dea la pace, fiindcă pe lângă cele 60 de fălci de vie au primit și sate, și moșii, și pădure și poslușnici... Acum, înainte de a muri prin inaniție, spune-mi de ce conducta din olane descoperită de tine se oprea sus pe creasta dealului, deasupra mănăstirii Hlincea? Mă tem că nu ți-oi putea răspunde corect. Poate că aici aveau un bazin unde adunau apa, veneau sfințiile lor și luau cât le trebuia, sau poate că au tras-o prin olane jos la mănăstire
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
ar fi putut afla acea enigmatică mănăstire “La Greci”, ridicată de Aron Vodă înaintea mănăstirii Sfântul Nicolae din Țarină. Da’ știi că mi-ai răscolit închipuirea? Acum, însă, vrei-nu vrei, hai să atacăm Morile de Vânt. Să! Plecăm întins catre creasta dealului Șorogarilor. Ajunși în capul de sus al uliții Moara de Vânt și nu Mori, de vânt cum s-a chemat, după cum am spus, mai înainte, ne oprim... Imaginația pornește hai-hui... Sunt gata să jur că aud scârțâitul roților morilor
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
ziuă încă mai clipea deasupra orizontului, eram gata de plecare. Cu pas proaspăt, am pornit la drum... Când Hanul Trei Sarmale îmi dădea binețe, soarele încă nu se ițise deasupra Repedii... Doar o geană trandafirie ca o părere tremura pe creasta dealului. Înfășurat în răcoarea dimineții, mergeam cu spor. Priveam cu băgare de seamă la tot ce se arăta pe marginea stângă a drumului... Și... iată o căsoaie lungă, străjuită de doi castani bătrâni. “Deci asta-i renumita crâșmă despre care
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Intr-una din zile, nenea Jănel o ieșit ca de obicei pe prispa casei. S-o așezat cu fața în soare și o rămas așa vreme îndelungată... Umbra covăliei o trecut peste el moale și nesimțită. Soarele scăpăta deja peste creasta dealului, dar nenea Jănel nu se mai ridica de la locul lui. Frăsâna, nevastă-sa, trecea la deal și la vale cu treburi și își arunca din când în când privirea spre prispă...Nenea Jănel ședea așa cum se așezase de dimineață
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
de lucru prin curte privind din când în când în urma lor...” S-au dus... dar vor reveni!” părea să spună privirile lui... După atâta iarnă au pornit a se rupe zăpezile, semn că zâna Primăvară s-a arătat undeva pe creasta Ponoarelor și așteaptă să fie primită în triumf. Dar până atunci mai va...Moș Dumitru trebăluia prin curte sub mângâierea soarelui ce părea bucuros de reîntâlnirea cu satul din potcoava pădurii. Pâcu a ieșit pe uliță să-și mai dezmorțească
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
o să mai spuie atâtea polojănii câte ai spus tu? Si încă câte mai aveam de spus, Dumitre!... Soarele și-a adunat cu grijă rază cu rază, pregătindu-se de culcare. Vreo două, însă, mai zburdalnice, au întârziat parcă anume pe creasta Ponoarelor, făcându-le bezele cărăușilor... nov.2005 - 20 martie 2006
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
și rotundă ca un măr copt. Munți înalți stau unii lângă alții ca într-o horă și străbat țara pe la mijloc făcând-o mai frumoasă. Aidoma unor voinici uriași, umăr la umăr, alcătuiesc și un scut viu în calea primejdiilor. Crestele lor se pierd în nori, dar, de la poale până aproape de vârf, munții s-au îmbrăcat în păduri umbroase, casă bună și adăpost pentru căprioare și pentru alte multe vietăți de poveste. Din loc în loc, cu sunet cristalin, răzbesc din adânc
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
mintea și cu mâinile lor, în acel loc de pe planetă în care vor să locuiască pentru că acolo se simt cel mai bine. Prințul Culorilor s-a stabilit în Carpați. La Castelul lui poți ajunge dacă te încumeți să urci pe creasta Munților Carpați. Prințul nu prea coboară din munți. Merge, în schimb, să ceară sfaturi de la înțelepții care se adună zilnic în Calea Laptelui. Când stă în castelul lui din Carpați, el născocește culori. Da, el fabrică culori. Dar nu niște
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
alege după ce vor hotărî împreună ce e de făcut. Gata, nu-mi mai vine să urlu. Am plecat. Suntem, de acum, în Munții Carpați. Ne îndreptăm spre Castelul Prințului Culorilor. Eu urc cu Ana. Mai avem puțin și ajungem pe creste. Vin și ceilalți: Inventatorul, Artistul, Învățătorul. Grădinarul... adică Grădinărița. Fiecare urcă pe cărarea lui, dar ei toți abia acum au început să urce, când noi aproape am ajuns sus pe creastă. Inventatorul vine cu Inventica, Artistul vine cu Măiastra, Învățătorul
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
urc cu Ana. Mai avem puțin și ajungem pe creste. Vin și ceilalți: Inventatorul, Artistul, Învățătorul. Grădinarul... adică Grădinărița. Fiecare urcă pe cărarea lui, dar ei toți abia acum au început să urce, când noi aproape am ajuns sus pe creastă. Inventatorul vine cu Inventica, Artistul vine cu Măiastra, Învățătorul și Grădinarul... sau Grădinărița, vin cu fotografii, cu desene, vin cu griji, cu gânduri și cu planuri. Ana vrea să ajungem noi primii pe Tărâmul Culorilor, ca să-l găsim pe Prinț
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Doamne, ce de „dacă” sunt în mintea Anei: dacă ajungem la Castel, dacă Prințul e acolo, dacă vin și ceilalți, dacă ne primește Prințul pe toți și dacă acceptă să ne sfătuim cu el... Brrr. În sfârșit, am ajuns pe creastă. Bate vântul tare, dar ne ținem bine pe cărarea asta îngustă, și eu și Ana. Pe coada mea stufoasă că e o cărare foarte îngustă dar nu mă clatin deloc. Nici spre dreapta, nici spre stânga. Pantofii albaștri o duc
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
pe lângă dânsa, fără s-o deranjăm. Privim înainte și în sus. Adică spre cer. Dar acuma ce văd? Mă frec cu labele din față la amândoi ochii și privesc: văd un curcubeu imens, colorat frumos, ca toate curcubeele, întins peste crestele din fața noastră. Ana s-a oprit puțin, să filmeze. Ce rău îmi pare că nu mă poate vedea și pe mine! Nu mi-ar fi stricat să apar în filmul ei: ”Ticuță la Curcubeu” (Poate faceți voi desenul ăsta undeva
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
zmeii. Că nu pot să-i zgârii și nici nu găsesc urmă de șoarece sau de alte bunătăți în astfel de locuri. Ce ziceți, copii, am avut curaj? Fuga în Carpați, Ticuță! Mă pregătesc, prieteni, să urc din nou pe creastă, să pășesc pe acea cărare îngustă pe care mergeam cu Ana data trecută. Parcă văd: acum e soare, e cald, nu sunt nicăieri șoareci, voi vedea din nou capre negre, urși, ursuleți, tăuri, adică lacuri de munte, în care se
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Verde Împărat. Pare bucuros și mult mai în formă decât era acolo, în palatul lui. Cum o fi ajuns el aici? Dar eu însumi, eu cum am ajuns, atât de repede la Castel fără să am habar că merg pe creastă și fără să văd vipere trezite de căldură? Ana se uită la mine. Parcă ar vrea să-mi spună ceva. Se apropie de mine și îmi explică. Pe coada mea stufoasă, copii, aflu de la Ana că eu, de fapt, nici
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
ÎNTOARCERE Întoarcerea-mi piezișă din inimă, spre tine, A răscolit tot cerul, căzut ceva mai jos, Peste semețe creste și goluri carpatine Pe unde gândul trece, tăcut și de prisos... Nu-s valurile-aceleași, nici timpul nu-i prezent Să ne păstreze umbra, din clipe fericite, Nici pescărușu-acela, ce mă striga strident Prin vocea ta pornită, oricum, ca să-l imite
?NTOARCERE by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83813_a_85138]
-
duce grija!”... Ne-am ocupat locurile după cum ne-a ordonat căpitanul. Am rămas una cu omătul până către chindie, dar nici o mișcare nu ne-a atras atenția. Când credeam că nu mai e nimic de așteptat, a apărut sus, pe creasta prăpastiei, o sanie cu un cal. Omul a coborât din sanie și a adunat niște găteje, pe care le-a pus În sanie și a dispărut. Asta nu Însemna prezența inamicului... Odată cu dispariția saniei de pe creastă, am plecat la punctul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a apărut sus, pe creasta prăpastiei, o sanie cu un cal. Omul a coborât din sanie și a adunat niște găteje, pe care le-a pus În sanie și a dispărut. Asta nu Însemna prezența inamicului... Odată cu dispariția saniei de pe creastă, am plecat la punctul de adunare. „Ia să auzim ce ați observat În acest timp?” - ne-a Întrebat căpitanul. Fiecare am prezentat raportul. ― Cum se vede rușii nu prea erau precauți - a remarcat Nicu. Inamicul nu deținea controlul asupra dealului
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
regăsire s-a auzit din piepturile celor din jur. ― Geamătul lui Toader trăda o durere de nesuportat! L-am târât cât am putut mai adânc În lungul văgăunii. Acolo ne puteam socoti oarecum la adăpost. Umbra malurilor și tufișurile de pe creastă ne făceau invizibili pentru vânător. Apoi ne-am lipit de pereții gârlei foarte Înguste, pentru ca vreo rafală de mitralieră să nu ne poată atinge... De altfel și aviatorul, văzând că Își pierde timpul degeaba, s-a Îndepărtat. ― Și ce ai
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ochii, lăcrimând pentru un timp. ― Bietul tata Toader - l-a căinat Maria. ― Așa i, da’ el nu se dădea cu una cu două. „Păpădie și Undiță, mergeți cel puțin cinci sute de pași Înainte și observați vreo jumătate de ceas creasta dealului prin care am trecut. Cine știe ce se putea Întâmpla cât noi ne-am târât prin văgăună? Pe mine trageți-mă la soare, că m-a cam luat cu frig” - a ordonat Toader, lucid și precaut... ― Se arătau deja urmările pierderii
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
străduia să păstreze gândurile sub control, ca și cum s-ar fi luptat cu niște cai nărăvași să i țină În frâu. Aproape că i-a reușit acest lucru până a ieșit pe poartă... Odată cu primul pas, a dat cu ochii de creasta Șorogarilor, peste care Încă mai scăpărau câteva stele În luptă cu lumina astrului zilei... Când a simțit că gândurile care l-au torturat atâta vreme se furișează din nou ca niște răufăcători, le-a ieșit În cale recitând În gând
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
n-am ajuns cu fratele Petrică. El ne-o dus tocmai pi Răpidea șî de acolo ne-o aratat tot târgul. Tari-i frumos Iașu’ ista! Când au ajuns la biserică, se Înserase de-a binelea. Au coborât și de pe creasta dealului au privit orașul punctat de luminile străzilor și, pe ici-colo, de ferestrele luminate. Mama Maranda și tata Toader ședeau unul lângă altul... Se minunau de frumusețea care se desfășura la picioarele lor. Birjarul privea și el, uitat de sine
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
tulburi ale lui octombrie 1917 și acaparând tot mai multă putere și influență să devină atotputernic, în măsură de a decide soarta unor oameni și popoare, mai ales după lichidarea oponenților, care puteau oricând să-i demaște oportunismul... Cocoțat pe creasta valului politic și al evenimentelor ce s-au succedat, devine omul cel mai autoritar și puternic din uriașul conglomerat de popoare care au intrat samavolnic în cuprinsul U.R.S.S. în locul knutului țarist a adus mai groaznicul knut comunist, generator al
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
i s-ar întâmpla, nu trebuie să-și plece capul în fața vieții, în fața unor accidente nefericite, ci trebuie să se ia de piept cu viața, să se îndârjească, să-și remobilizeze toate resursele de care dispune, să se agațe de creasta valului și să fie atent la ce va face în continuare. Dragul meu necăjit, mă adresam celui în cauză, trebuie să iei taurul de coarne și să-l supui voinței tale de neînfrânt și astfel treci peste necaz. Orice durere
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Stăpânul se mânie și-l supune pe Sisif, precum caralii din închisorile comuniste, la o pedeapsă absurdă, la prima vedere, absurdă și perpetuă, dar definitorie, de exterminare: să urce pe coasta unui deal un cogeamite bolovan și odată ajuns pe creastă, să-l prăvale până jos pentru a-și relua iarăși, la infinit, împingerea bolovanului spre vârful gorganului. Acum, de ce am adus eu vorba despre acest personaj din legendele grecești, într-o prefață a unei cărți omagiale? Închinată unui pământean din
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93061]