7,252 matches
-
folclorului. Împreună cu Ovid Densusianu, a publicat, în colecția „Biblioteca pentru toți”, Povești din diferite ținuturi locuite de români (1909) și Poezii populare. Din diferite regiuni locuite de români (1910). În 1909, C. a editat Din bătrâni. Cum și ce povestesc cronicarii despre vremurile și domniile din trecut. El percepe cu finețe nevoia de popularizare a informației, făcută riguros, de către specialiști, nu lăsată în seama diletanților, și are o activitate remarcabilă în acest domeniu de activitate. Manifestă preocupări constante pentru comparatism, cu
CANDREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286063_a_287392]
-
Densusianu și Th. D. Speranția); Din popor. Cum grăiește și simte țăranul român, București, 1908 (în colaborare cu Ovid Densusianu); Povești din diferite ținuturi locuite de români, București, 1909 (în colaborare cu Ovid Densusianu); Din bătrâni. Cum și ce povestesc cronicarii despre vremile și domniile din trecut, București, 1909; Poezii populare. Din diferite regiuni locuite de români, București, 1910 (în colaborare cu Ovid Densusianu). Ediții: Psaltirea Scheiană comparată cu celelalte psaltiri din sec. XVI și XVII traduse din slavonește, I-II
CANDREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286063_a_287392]
-
lărgimea sonoră, toată armonioasa șerpuire a modelelor italiene din care se inspiră. Niciodată fraza românească nu fusese mai amplă, mai complicată și mai plină de înțeles. N. IORGA Cartea Stolnicului nu este o cronică. Locul marelui cărturar nu este printre cronicari, ci categoric alături de istorici [...]. Scrierea sa se disociază vizibil de textele contemporanilor, sclipirea geniului și capacitatea de a străbate spațiile ample ale trecutului îl despart de cărturarii letopisețelor, indivizi marcați oricum de o modestie doar incidental atenuată de aspirația spre
CANTACUZINO-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286066_a_287395]
-
Rumânești, întru care să cuprinde numele ei cel dintâi și cine au fost lăcuitorii ei atunci și apoi cine o au mai descălecat și o au stăpânit până și în vremurile de acum, cum s-au tras și stă, în Cronicari munteni, I, îngr. M. Gregorian, pref. Dan Horia Mazilu, București, 1984, 1-79; Istoriia Țării Rumânești, îngr. Damaschin Mioc, introd. Damaschin Mioc și Eugen Stănescu, București, 1991. Repere bibliografice: Iorga, Ist. lit. XVIII, I, 31, 79, 131-143, 149-151, II, 11, 106-109
CANTACUZINO-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286066_a_287395]
-
A. Dominic, Marcel Romanescu, Mihai Săulescu, Camil Petrescu, V. Voiculescu, N. Davidescu. Proza, mai slab reprezentată, aparține lui Corneliu Moldovanu (Neguțătorul de arome), Ion Dragoslav (Niță Ropotă, Un meșter nebănuit), Al. Cazaban, I. Chiru-Nanov, Eugen Boureanul. Începând cu numărul 14 cronicarul literar al revistei este Liviu Rebreanu, care girează rubrica „Însemnări literare”. La aceeași rubrică este judecat cu asprime impresionismul criticii lui E. Lovinescu, care, se spune, „viciază analiza valorică a fenomenului literar prin imposibilitatea formulării afirmațiilor ultime, definitive” (Ludovic Dauș
CAPITALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286081_a_287410]
-
munte (în colaborare cu C. Dimitriade, după romanul scriitorului francez E. Gonzalès, Les Pêcheurs de perles). Autorii selectați erau dintre cei mai cunoscuți comediografi și dramaturgi francezi: Eugène Scribe, Émile Augier, Edouard Foussier, Victor Séjour, Mélesville, Ph. Dumanoir ș.a. În calitate de cronicar dramatic, mai întâi la „Timpul”, apoi la „Românul”, C. a susținut consecvent unele idei referitoare la condiționarea națională a spectacolului de teatru. SCRIERI: Ultima oră a unui oștean român din timpul lui Mihai, București, 1855; Frații din munte (în colaborare
CARADA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286087_a_287416]
-
studii vest-europene (între 1996 și 1998, șef al departamentului) la Indiana University, unde funcționează până la pensionare. Debutează în presă la „Gazeta literară” (1958) și editorial cu studiul Titanul și geniul în poezia lui Eminescu, apărut în 1964. Se impune drept cronicar și eseist literar de prestigiu, director de opinie al vieții literare - adunându-și o parte din textele publicistice, alături de eseuri inedite, în câteva volume: Aspecte literare (1965), Eseuri critice (1967), Eseuri despre literatura modernă (1970; Premiul Academiei Române - versiune revizuită și
CALINESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286042_a_287371]
-
ton cu epoca proletcultistă. Este redactor la „Tribuna” (1957-1969), director al Editurii Dacia (1969-1986) și din nou redactor la „Tribuna”, unde ține nu numai cronica literară, ci și o „cronică sportivă”. În perioada de început a „Tribunei” a fost și cronicar plastic și dramatic. Debutează editorial cu volumul de versuri Orizonturi (1963), urmat de Cercurile dragostei (1966), culegere de poezie intimistă, așezată la încrucișarea unor influențe diverse, nedecantate încă suficient. Următorul volum, Jurnal literar (1967) include cronicile literare semnate în „Tribuna
CAPRARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286082_a_287411]
-
continuă să contureze o mitologie lirică proprie, la fundamentul căreia sunt așezate elemente din folclor și din istoria națională: „Eu cred - afirma autorul într-un interviu - în ceea ce au crezut păstorul din Miorița și Manole, Dosoftei și Eminescu, Coșbuc și cronicarii. Cred în ceea ce crede crinul, care are curajul să scânteieze în mijlocul nopții, deși nu-l vede nimeni, niciodată.” Poemele celebrează lucrurile de zi cu zi; prins într-un delir vitalist, poetul, asemenea taurului sălbatic, cu privirea ațâțată și nervii încordați
ALEXANDRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285244_a_286573]
-
București, 1974-1977; Rainer Maria Rilke, Scrisori către un tânăr poet, postfață Andrei A. Lilin, București, 1977 (în colaborare cu Ulvine Alexandru); Cântarea Cântărilor, introd. Zoe Dumitrescu-Bușulenga, București, 1977. Repere bibliografice: Simion, Orientări, 189-195; Oarcăsu, Oglinzi, 160-165; Felea, Reflexii, 107-115; Regman, Cronicari, 66-74; Constantin, Despre poeți, 156-160; Nițescu, Scylla, 130-148; Felea, Poezie, 7-13; Bugariu, Incursiuni, 67-73; Grigurcu, Teritoriu, 158-169; Caraion, Duelul, 7-13; Stănescu, Poeți și critici, 22-31; Pop, Poezia, 189-221; Poantă, Modalități, 106-115; Streinu, Pagini, III, 49-51; Petroveanu, Traiectorii, 328-335; Tomuș, Istorie
ALEXANDRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285244_a_286573]
-
etc.). Practic însă literatura în limba română a secolelor al XVI-lea - al XVIII-lea, cuprinzând traducerile Bibliei (Palia de la Orăștie, 1582, Noul Testament de la Bălgrad, 1648, Biblia de la București, 1688), scrierile lui Dosoftei (Psaltirea în versuri, Viețile sfinților ș.a.), ale cronicarilor Grigore Ureche, Miron Costin, Nicolae Costin, Ion Neculce ș.a., o parte din opera lui Dimitrie Cantemir, istoriile lui Gh. Șincai și Petru Maior, Țiganiada lui I. Budai-Deleanu, au fost scrise cu alfabetul chirilic. Acesta a făcut obiectul unor expuneri teoretice
ALFABETELE LITERATURII ROMANE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285256_a_286585]
-
scriitorului a fost să armonizeze rigoarea metodelor excursului istoric cu arta literară, lângă lucrările sale de istorie universală și românească figurând o serie consistentă de biografii romanțate sau de romane pe teme mitico-eroice. Respectul pentru documentul istoric face ca viața cronicarului Miron Costin să fie descrisă și cu intenția de a explica o personalitate complexă, vag idealizată. Fără vreo impietate ficțională asupra veridicului, imaginația autorului caută să recreeze atmosfera epocii: de la anii de colegian la iezuiți, în Polonia, unde viitorul dregător
ALMAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285308_a_286637]
-
pe care-l salută cu un scurt înclinat al capului. Când eram pe cale să deschid gura și să formulez una din miile de întrebări care-mi perindau prin minte în acel moment, vorbise din nou: Ești sigur că el e, Cronicarule? Foarte sigur, răspunse Chronosi calm și netulburat. Se apropie de mine până ajunse la numai câțiva centimetri. Mâna stângă, te rog! porunci el. Poftim? întrebai fiind sigur că nu înțelesei ce vroia. La urma urmei, ce să vrea el de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
într-o lume ciudată și imposibil de înțeles. Eu am de-a face cu o revoluție și cu iminenta reprimare din partea Ministerului. N-am timp de povești! Și totuși, dacă mă uit în jurul meu și bag de seamă pe ciudatul Cronicar și pe acest Romb Argintiu ce pare că nu este mai mult decât o slugă sau un pion, lumea lui Cosmeho dădea semne că se pregătea să mă includă și pe mine cât de curând în ea. Nu m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
încet. Lumea asta în care trăim nu aparține SF-ului! Cu multă pregătire, zise el rugător. Cine ești tu? îl întrebai suspicios. Eu sunt un observator. Mă numesc Vladimir Chronosi, spuse cu simplitate. Observator a ce? Observator al evenimentelor, un Cronicar, mai bine zis. Și cum revoluția asta e cel mai important moment acum, nu am altă opțiune decât să fiu aici. Ce rol are Împăratul în toate astea? Are. Vezi tu... toată revoluția asta are ca scop lansarea uneia mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
zise Vladimir. Îngenunche în fața mea și îmi întinse sabia. Pumnul i se descleșta de pe mânerul frumos lucrat, dar sabia, pentru o clipă infinit de lungă, păru să nu vrea să-i dea drumul și să se despartă de căldura sufletului Cronicarului. Mă apropiai de el și întinsei mâna spre mânerul argintiu. "E'o'nashi ke terasefa!" Șoaptele nu erau nici ale mele, nici ale lui Vladimir. Eu nu reacționasem, căci nu știam ce însemna, dar el își ridică capul uimit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
în abisurile existenței mele, că era în ordine ca spiritul meu să se împletească cu al ei și să devenim unul. Iar pe măsură ce ne contopeam, ea se mula după cum mă simțea pe mine și se transforma sub privirile noastre, a Cronicarului și a mea. Lama devenise albă în doar câteva secunde. Se și lungise puțin și își mai pierduse din lățime. Părea făcută din fildeș. Ce se întâmplase cu luciul metalic ce îl avea în mâna lui Vladimir? Mânerul se schimbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
până când Vladimir a găsit camera ce se afla exact sub laboratorul de biologie. Am ezitat în fața ușii, spre mirarea lui Vladimir. Oare ce voi găsi înăuntru? Cum puteam ști? Deși mintea îmi era ocupată de Sfetnici, eram întovărășit de un Cronicar ce "citise" din Cartea Anilor. Eu însumi treceam prin modificări imposibil de închipuit, dar nu aveam cum ști ce se afla înăuntru. "Uită-te la mine!" mă rugă o voce imaginară. M-am uitat la Vladimir, dar el se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de el. Fiul a fost trimis cu mama sa să se ascundă, iar eu am rămas cu Împăratul. Am învățat pe unde am putut. Un an aici, un an acolo... Baronul m-a învățat cele mai multe lucruri. Mulțumită lui am devenit Cronicar. Știam că Zilele Împărăției vor reveni, așa că nu mi-am bătut capul cu documente false cu ajutorul cărora să intru în lumea Guvernului, cum a făcut Baronul. Apoi am primit ordin să vin aici și... iată-mă! Era îndeajuns pentru mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ciudat, dar nimic interesant. Și atunci de ce trebuia să mă duc? Ce mă aștepta? S-ar putea să se întâmple ceva cât timp eu sunt sub pământ. Vladimir, ai conducerea! N-am auzit pe nimeni împotrivindu-se, ci doar pe Cronicar mulțumindu-mi. Am coborât la primul nivel al subsolului și apoi la cel de-al doilea și cu cât coboram mai mult, cu atât parcă părăseam mai mult pământul și mă aventuram într-o altă lume. Oare unde mă duceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
la un moment dat, nu i-ai mai fi putut ține în frâu." " Atunci, presupun că ar trebui să-ți spun "Bine ai venit!"" "Mulțumesc." Un Paznic... întâi Sfetnici, apoi nemuritori, profesori care dispar în aer, comploturi vechi de când lumea, Cronicarul... și să nu uităm piesa de rezistență: mă pot vaporiza și citi mințile celorlalți. Super! Și când te gândești că acum câteva zile eram normal... Am ajuns la parter. "Unde dracu-i Corvium?". Ce nervos era Sergiu... "Corvium are puțină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
la revoluție. Aproape o mie de suflete! Chiar nu era altă cale decât moartea? De ce? De ce mă face să mă denaturez? Vreau înapoi! Vreau ca lucrurile să fie așa cum erau acum o săptămână, când nu erau Baroni, nici Sfetnici, nici Cronicarul, nici Eterna, nici moșneagul ăsta... când totul era normal. Totul era limpede! Am curmat mai multe vieți pentru mai puțin. De ce a trebuit să moară? De ce m-ai pus să fac ce am făcut? Vocea mea era aproape plângăreață și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Un zâmbet înflori pe fața sa albă ca zăpada de Pol. Vreau să urmărești canalele de știri! Ceva despre contactul nostru? "Nimic. Parcă l-a înghițit pământu' , că și alții întreabă de el." Bine, dumnezeule, continuă-ți creația! Urmează-mă, Cronicarule! dictă el. De unde... De-ai ști doar, mă întrerupse el luându-mi capul în mâinile sale. Nemișcarea înghețată mă străbătuse din vârful capului până în călcâiele picioarelor! Simțeam fiecare piatră, fiecare fir de praf, fiecare fulg de nea care valsa spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
-mi capul în mâinile sale. Nemișcarea înghețată mă străbătuse din vârful capului până în călcâiele picioarelor! Simțeam fiecare piatră, fiecare fir de praf, fiecare fulg de nea care valsa spre pământ. Oh, Dumnezeule! Infinitul atins! Trebuie precizat pentru viitoarele generații de cronicari că legătura dintre un Împărat și istoricul său nu e totală. Există unele fenomene și stări de a exista care nu pot fi împărtășite prin această conexiune decât dacă amândoi împart aceeași stare existențială. Urmează-mă, te rog, Vladimir! Părăsisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
o mână, iar cu cealaltă arătând în jur. Trebuia să ți-l dau joi seară, adică peste vreo douăzeci de ore, dar nu mai am timp și de el în momentul de față, așa că ți-l dau acum. Însemnările unui Cronicar începute de mâna unui Împărat! Ce onoare rușinoasă! Un Cronicar trebuie să aibă grijă el însuși de consemnarea istoriei și a vieții celui pe care îl slujește. De asta e Cronicar! Am scris din când în când. Dacă se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]