5,380 matches
-
Zăpada este apă înghețată; apa este zăpadă dezghețată. * Prostia naște orgolii, orgoliile sporesc prostia. * Înțelepciunea nu are vârstă. * Recunoașterea greșelii nu este un motiv de mândrie, ci un gest de demnitate. * Faptele bune nu au nevoie de răsplată. * Patria este cuibul în care înveți zborul cu aripi necăzătoare. * Poporul este oceanul în care nu te îneci. * Nu tot ce zboară e pasăre și nu tot ce înoată e pește. * Peștele fără cap se împute de la coadă. * Atmosfera se încălzește pentru că omul
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
ta, te arunci cu parapanta. * În România, mortul este întotdeauna de vină. * Bătaia este interzisă în școli, dar numai profesorilor, nu și elevilor. * La cele două capete ale relației faliment-lichidare-privatizare se află corupția și hoția. * Pentru barza chioară, Dumnezeu face cuib, iar omul i-l distruge. * La noi nu se mai face nici un fel de cercetare, nici chiar juridică. * Geografic, jaful în România este direct proporțional cu bogățiile zonelor respective. * Noi nu dorim nimic din ce nu este al nostru; dar
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
ce înalt și ce adânc e visul, Dar cât de neatins și iluzoriu! Când oamenii se-apropie de mine, Îi suspectez și mă separ de ei. Nimic mai trist decât un zâmbet care Repovestește o-ntâmplare tristă. Mă simt un cuib uitat de rândunele Sub streașină de casă părăsită. În atâtea nopți am tot cercetat cerul, Dar nu am descoperit încă propria stea. Văzând că nicăieri nu sunt, Am încetat să mă mai caut. Uneori îmi părăsesc trupul, Mai ales noaptea
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
Frumoasele mele amigdale! Le-am apărat, într-adevăr, cu dinții. Habar n-am de ce le-am apărat, ani și ani. Ani și ani, de mic copil, doctorii m-au presat să le scot: „focare de infecție”, „porcării”, „rădăcină a răului”, „cuib de microbi”, „dușmani ai întregului organism”, „elemente dubioase” - dar câte expresii oribile mi-a fost dat să aud pe seama lor! Am rezistat, deși pe cât de urât mi se înfățișa prezentul, pe atât de exaltant mi se descria viitorul: „operația e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
au acces la tot ce le trebuie, fără să fie nevoie să întâlnească vreodată pe cineva în persoană. De altfel, contactul fizic le repugnă, iar sexul este, pentru ei, un act res pingător; solarienii ies doar în circumstanțe excepționale din cuibul călduț al pro priei locuințe, singurul loc în care se simt în siguranță. Sămânța planetei Solaria există deja. Manuel Castells, unul dintre teoreticienii noii revoluții tehnologice, o numește „societatea-rețea“.81 Comunicarea mediată de computer (CMC), aflată încă în copilăria timpurie
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
el și a început să se roage la Domnul atotstăpânitorul, zicând: „Dumnezeule al părinților noștri, binecuvântează-mă și împlinește-mi ruga precum ai binecuvântat pântecele Sarei și i-ai dăruit fiu pe Isaac!” Ridicându-și privirile spre cer, zări un cuib de vrăbiuțe în frunzișul dafinului și prinse a jeli de una singură, zicând: „Vai mie, nefericita, cine m-a născut? Din ce pântece am ieșit la lumină? Blestem am devenit în ochii fiilor lui Israel și cu batjocură m-au
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
când ajunse la poștă, astfel că un smoc destul de considerabil din părul său se prinse în gard și-i fu smuls din cap pe când intra în curte. Poate că, ulterior, ciorile îl vor revendica drept material de construcție superior pentru cuiburile lor. Era el oare, se întrebă, un suporter extrem de generos al populației de ciori în creștere a Shahkot-ului? Oare va cheli prematur din cauza asta? Oare părul său, inspirat de petecele goale, va crește la loc mai gros și mai rezistent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
care se întâlnea, surprinși să o vadă pe orășeanca delicată de una singură prin pădure. Ai grijă la șerpi, scorpioni și lipitori. Dar ei nu-i păsa. Se aventura în bălțile nămoloase ca să adune muguri de lotus, făcea raiduri prin cuiburile păsărilor, deschidea ca pe o surpriză păstăile bine închise, pigulea ieburile și mugurii, săpa după rădăcini, scutura fructele din copaci și se întorcea acasă cu părul răvășit, cu mâinile murdare de noroi pline de flori, cu gura roșie și albastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
om, ci cu popoare întregi sub ochii unei omeniri care se uita la înjosirile la care erau supuse aceste popoare ca și când n-ar fi privit-o nicidecum! S-a întîmplat ceva care ne pune o gravă dilemă în față. Acest cuib de cuceritori, care reușiseră să pună mâna pe națiunea germană, deodată se prăbușește în conștiința noastră citindu-le faptele, în clipa când aflăm că la ideea lor de cucerire s-a adăugat, sau a fost însoțită în planurile lor, de
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
greu să mai reții atâtea cifre. Când m-am urcat pe coșul de gunoi, cu mâinile întinse deasupra capului și cu degetele depărtate pentru că, după cum spunea nea Klidész, așa trebuie să arate statuia unui sfânt, să-și poată face păsările cuib printre degetele sale, am observat că Iza se uita la mine, coșul de gunoi fiind chiar în fața băncii ei, între timp nea Klidész, sprijinit de catedră, explica în continuare cazurile de asemănare a triunghiurilor și că, dacă sunt asemenea, nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
deloc, și atunci nea Klidész s-a uitat la mine și a spus că acuși sună de ieșire, și ia să vedem la ce rezultat a dus inspirația divină a sfântului nostru, e clar că berzele nu și-au făcut cuib printre degetele mele, dar poate s-au întâmplat minuni în capul meu, să nu mă uit la el ca un tâmpit, că dă un șut în coșul de sub mine, să-i spun numărul la care am ajuns, pe mine însă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
cam chiciuriste, așa cum mi-au fost servite pe tavă ca-ntr-o idilă dulcică și blândă. Primul parcă-i desprins din Gârleanu sau Brătescu-Voinești și-o leagă pe mama de o familie de guguștiuci. Deși păsăretul care și-a pitulat cuibul în caprifoiul de pe terasă e un turturel și-o turturică, prefer să le spun guguștiuci. Guguștiuc mai stâmpără un pic din duioșia pășunistă, pe când turturică însiropează orice poveste. Ca și ghiocel, lăcrămioară sau liliac (deși, pentru a respecta adevărul, să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
orice poveste. Ca și ghiocel, lăcrămioară sau liliac (deși, pentru a respecta adevărul, să adaug că întâmplarea cu guguștiuci s-a desfășurat pe fond înmiresmat de liliac și lăcrămioare - zeci, sute! - care împânzesc curteaă. Deci mama a ochit mai întâi cuibul, apoi ouatul, apoi clocitul, zborul cu schimbul și-n cele din urmă ieșirea la lumină a celor doi bebeluși cu cioc. Adio presă locală deschisă glonț la pagina cu morți, adio știri teve la prânz, la 5, 6 și 7
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
teve la prânz, la 5, 6 și 7, adio Animal Planet! Din oră în oră, a avut, n-a avut treabă în bucătărie, s-a plantat la ușa dinspre terasă și a stat minute în șir cu ochii țintă la cuib. Apoi mi-a dat raportul amănunțit: cum guguștiuca-mamă e cam denaturată, cum nu stă prea mult cu puii, cum Napoleon, un dobitoc de motan din vecini, dă mereu târcoale. Și-a adăugat, cu o însuflețire pe care nu i-am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
i-am văzut-o de mult, că o să-i păzească. Așa a și făcut. În a doua zi de Paște, a venit șontâc-șontâc la mine-n birou și m-a anunțat fericită și mândră că puii au zburat bine-mersi din cuib. M-am bucurat de bucuria ei, i-am făcut semnul nostru ghiduș, cu degetele 2 și 3 de la mâna dreaptă mișcate ca niște coarne mici, și-am îmbrățișat-o. Al doilea exemplu e tot chiciurel, desprins parcă din tablourile cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
început, un mixed veg rice* expandat. Uită detaliul, fură incredibilul, stoarce posibilul și intră în fașa de artist stradal. Încă înfometat? Fum culcat și curățat cu Tabla Beat Science* înainte de zburat. Peste zidul din cap, peste bârna din ochi și cuibul din țarc. Mesaj: Can I leave a Masala*?! Încuie ușa cu cheia asta, dechide-o cu alta, trântește geamul și sperie animalul. Din ea, din maimuță, din sursă. Vei merge ca unsă, scursă. Atenție la cursă! Curăță-ți dinții zimțați, șterge
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
PĂRȚI NE LOVIM DE UN MONSTRU MECANIC, APĂRAT DE O PLATOȘĂ DE METAL; INSTRUMENTELE NOASTRE AU MĂSURAT TREI METRI GROSIME. ATÂT PRIPPII CÂT ȘI MAȘINA DE CARE ÎȚI AMINTEAM FOLOSESC GAZ ÎMPOTRIVA NOASTRĂ ȘI NU NE ESTE UȘOR! \ Ai deranjat cuibul de viespi, spuse Marin satisfăcut. Continuați focul. Întrerupse legătura și trimise din nou după Scudder. Prippul arbora un aer sfidător. \ Sunt nevinovat, protestă el, dar știu ce se întâmplă. Noi \ adică aceia dintre noi care se află în Adăposturi \ vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
unei cărți ține de întreg tragicul vieții. În carte, autorul își depune inima și creierul, palpitarea și cugetarea, cartea e ecoul răspicat, dedublarea magică a vieții cotidiene, cu toate șerpuirile, avânturile și zbuciumele ei; e însăși <<viața>> lui desprinsă din cuibul ei autentic, transplantată și păstrată ca într-o glastră, ca într-un acvarium, spre a putea fi multă vreme regăsită și văzută vie de oricine.” Eugeniu Speranția 743. „Mari sunt riscurile celui care tipărește o carte, întrucât nici unei cărți nu
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
Dumnezeu te-arăți în mii de fețe Și-nveți ce-un ev nu poate să te-nvețe ... Tu mi-ai deschis a ochilor lumine M-ai învățat ca lumea s-o citesc.” Mihai Eminescu 811. “Cărțile ... au fost păsările și cuiburile mele, animalele mele domestice, staulul și satul meu; biblioteca era lumea prinsă într-o oglindă. Ca și ea era infinit de stufoasă, de variată, de imprevizibilă.” Sartre 812. “Condeiul lor te-o asândi la moarte, Ironic te-o lovi și
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
să te mai bălăcești o dată. Zach și Jina s-au sărutat o vreme, apoi s-au desprins din ochiul de apă. Au plutit prin capodopera canionului - dealuri din granit negru ca tăciunele, punctate, din când în când, de câte-un cuib de vultur: o pasăre curajoasă instalată într-un culcuș îngust. Zach se așezase pe marginea gabarei și-și vântura picioarele prin apă. Jina stătea întinsă pe fund, privind pereții gigantici și o fâșie subțire de cer cenușiu care alergau pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
de fusese în stare să supraviețuiască având atât de puțin. Și-a început să aștepte o dovadă din care să-și dea seama că sentimentele Jinei aveau aceeași intensitate. Și-a așteptat și-a tot așteptat în vreme ce și-au așezat cuibul împreună, dar, uneori, lui Mike i se părea că Jina era chiar surprinsă când îl vedea dimineața, de parcă s-ar fi așteptat să vadă o cu totul altă persoană. Jina spunea exact ceea ce trebuia, dar Mike era agent FBI; știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
când Drew s-a întors și i-a anunțat c-aveau s-o ia pe culoarul din stânga. Irene a condus barca printre bolovanii și vârtejurile din Salmon Falls și-a scos-o dincolo, în canionul întunecat. A trecut ambarcațiunea de cuiburile vulturilor și de la locul în care Jina le-a spus că Zach a căzut peste bord. Îmi pare așa de rău, a zis Alice. Jina a clătinat din cap și a atins umărul lui Danny. A fost născut să călărească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
trăi tocmai pentru că nu vroise la timp să le sacrifice. Ori pe ce loc își așază omul cultul, e respectabil să moară apărîn-du-1. Sânul pentru Zaza era o patrie. O patrie cu care te alinți și pe care își fac cuib ciupercile rele! Dar tăindu-le, mori deodată cu ele. Respectuos, recules, Maxențiu văzuse trecând într-un lighean sângerat acele simboluri și rămăsese orfan. Probabil că Maxențiu făcuse pe picioare multe pleurite infantile până când ajunsese la congestia de acum. De aceea
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
sudoare. Peste câteva ore, din ouăle depuse în stomacurile celor doi oameni aveau să iasă niște pui leit cu Ixtl, care vor crește hrănindu-se cu substanța acestor oameni. Satisfăcut, se întoarse sus, pentru a căuta și alte victime, alte cuiburi în care să-și poată pune la clocit ouăle. În timp ce el cobora în cala cu trupul celei de-a treia victime, oamenii lucrau la etajul al nouălea. Pe coridor se rostogoleau valuri de căldură, stârnite de un vânt drăcesc. Deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
an am pornit-o În ceată la drum, sporovăind ungurește și din ce În ce mai românește pe măsură ce ne apropiam de școală, numai atunci am Întîlnit chipuri ce ne salutau Încîntate și amuzate, am numărat În joacă arțarii, teii, gutuii popii și castanii directorului, cuiburile de berze și cozile coțofenelor În zbor, ne-am lăsat Învăluiți În norii de praf ridicați de camioane pe drumul pietruit și am acceptat măguliți escorta plină de simpatie a cîinilor mai slobozi. Ne-am minunat Îndeajuns că cele două
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]