6,333 matches
-
de-acum ce mă fac? În mijlocul tău mă dezbrac. Mă dezbrac de trup ca de-o haină pe care-o lași în drum. ÎN MAREA TRECERE Soarele-n zenit ține cântarul zilei. Cerul se dăruiește apelor de jos. Cu ochi cuminți, dobitoace în trecere își privesc fără de spaimă umbra în albii. Frunzare se boltesc adânci peste o-ntreagă poveste. Nimic nu vrea să fie altfel decât este. Numai sângele meu strigă din păduri după îndepărtata-i copilărie, ca un cerb bătrân
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
timpuri târzii, când mai vad Câteodată grămezi de semințe pe arii, anevoie pun capăt fierbintei dorinți de-a le atinge cu fața. De-alintarea aceasta mă ține departe doar teama de-a nu trezi zeii, solarii, visătorii de visuri tenace, cuminți. Laudă semințelor, celor de față și-n veci tuturor! Un gând de puternică vară, un cer de înalta lumină, se-ascunde în fieștecare din ele, când dorm. Palpită în visul semințelor un foșnet de câmp și amiezi de grădină, un
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
cele din urmă. — Și Emma? am Întrebat. E o fată atît de sociabilă și are o personalitate foarte puternică. Probabil e fantastic să ai așa o fiică. — Ea e aia cu moț În frunte. Adică, atunci cînd e bună și cuminte, e foarte, foarte bună și cuminte, iar cînd e rea, e de-a dreptul oribilă. — Oribilă? Serios? Pare Încîntătoare. — Asta pentru că nu ți-e fiică, zîmbi Linda. Știu că mama ta a murit cînd era foarte tînără și te rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Întrebat. E o fată atît de sociabilă și are o personalitate foarte puternică. Probabil e fantastic să ai așa o fiică. — Ea e aia cu moț În frunte. Adică, atunci cînd e bună și cuminte, e foarte, foarte bună și cuminte, iar cînd e rea, e de-a dreptul oribilă. — Oribilă? Serios? Pare Încîntătoare. — Asta pentru că nu ți-e fiică, zîmbi Linda. Știu că mama ta a murit cînd era foarte tînără și te rog să nu mă Înțelegi greșit, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
În plus, sînt prin excelență genul de persoană care vrea să le facă tuturor pe plac. E o urmare a faptului că am avut o mamă alcoolică și a trebuit să merg În vîrful picioarelor și să fiu cît mai cuminte, avînd convingerea greșită că numai astfel o puteam mulțumi. Nu sînt fericită decît dacă și restul sînt, și, deși s-ar putea să nu te plac, mă voi da peste cap ca tu să mă placi. Și-n asta rezidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Îmi pare rău. Și te Înțeleg perfect, dar mai Înțeleg și că Dan e un om de treabă. Cred că toate lucrurile prin care treci vor lua sfîrșit și că nu trebuie să reacționezi În nici un fel chiar acum. Stai cuminte și așteaptă. Situația se va Îndrepta, Îți promit. CÎte luni are Tom acum? — Șapte și jumătate. — Slavă Domnului. O să-ți mai revină energia și, În curînd, vei fi iarăși ca nouă. Ai Încredere În mine. — Ești sigură? — Ți-am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
știu că fiul meu e un geniu, dar asta n-ar fi un pic cam mult chiar și pentru el? Întreb eu și mă apucă rîsul. După aia aud și eu. E vocea inconfundabilă a Lindei. — Ăsta e băiețelul meu cuminte. Linda stă pe pat, jucîndu-l pe Tom, care chicotește, pe genunchi. Cine-o iubește pe bunica? cîntă ea. Cine-o iubește pe bunica? Tom se uită spre mine și de Îndată fețișoara i se schimonosește și-și Întinde mînuțele după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
un sfat, dar el ridică din umeri. Creșterea copiiilor e, prin excelență, domeniul lui Trish: ea face regulile, chiar dacă regula e că nu există nici o regulă. — V-ar deranja daca l-am lua cu noi? ne Întreabă ea. O să fie cuminte, vă promit. În ultima vreme, l-am luat foarte des În oraș, și, de regulă, adoarme În cărucior. Mi-e doar teamă că va fi foarte nefericit fără noi. Nimeni nu scoate o vorbă, dar expresia de ușurare de pe chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
a zis. — Eu zic că nu a vrut să te sperie, spune Lisa. Ai de gînd să-l suni? Îmi bag mîna În buzunarul hainei, care atîrnă pe spătarul scaunului, și pipăi cartea de vizită ce Încă mai stă acolo, cuminte. — Neah. Probabil că nu. Clatin din cap și mă aplec să o gîdil pe burtică pe Amy, care se zvîrcolește și chițăie de fericire. Într-o după-amiază de joi, pe cînd urc pe cărare către apartament, zăresc o figură cunoscută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
o aventură de-o noapte. În nici un caz. Dar nu știu unde o să ducă asta și n-o să mă gîndesc la viitor, ci numai la noaptea asta. Somonul e Împachetat și la frigider, așteptîndu-și Învelișul de legume și foetaj pufos, salata stă cuminte și proaspătă În pungă, iar prăjitura cu lămîie, piesa mea de rezistență, e nerăbdătoare să audă oftatul de plăcere care o va Întîmpina. Ca o ironie, deși la vremea respectivă nu mi-am dat seama, realizez că e și preferata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
ne vedem la cafeneaua din Regent’s Park, să bem un ceai. — Fiul tău e un Îngeraș, Îmi spune ea. Indiferent de cîte ori aud complimentul ăsta rostit de alții, mi se Încălzește inima de fiecare dată. — E așa de cuminte! Cum reușești? Fiul meu de ce face istericale tot timpul, iar al tău e cuminte ca un Înger? Care e secretul? Am purtat această conversație de nenumărate ori. Am obosit să-i tot explic teoriile mele, Îndemnînd-o cu blîndețe să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
e un Îngeraș, Îmi spune ea. Indiferent de cîte ori aud complimentul ăsta rostit de alții, mi se Încălzește inima de fiecare dată. — E așa de cuminte! Cum reușești? Fiul meu de ce face istericale tot timpul, iar al tău e cuminte ca un Înger? Care e secretul? Am purtat această conversație de nenumărate ori. Am obosit să-i tot explic teoriile mele, Îndemnînd-o cu blîndețe să-i organizeze mai bine viața lui Oscar. Trish e o cauză pierdută, iar eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
bine viața lui Oscar. Trish e o cauză pierdută, iar eu nu pot să insist mai departe de punctul ăsta. În concluzie, astăzi Îmi spun replica obișnuită, anume că fiecare copil e diferit și că eu sînt binecuvîntată cu unul cuminte. Ne luăm la revedere, iar eu Înșfac cheia de rezervă a Lisei, dar ezit. Mai bine o sun și o anunț. În fond, nici eu n-aș vrea să intre cineva În casa mea fără permisiune, chiar dacă are cheia. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
printre semafoarele galbene - nici un control de documente, nici o revelare a faptului că tânărul Zero aparține unei familii importante, nici un telefon către părinții neîncrezători - fiul meu? dar cum e posibil? trebuie să fie o greșeală, e un băiat obișnuit, atât de cuminte -, fără proces, condamnare, Închisoare sau altă recunoaștere publică, sau scandare. Noaptea asta fusese un botez, o piatră de Încercare, iar el reușise. Acum, primele zori ale zilei se strecurau prin ceața dimineții și se topeau În albastrul intens și curat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Marilyn Manson o cântase Îmbrăcat În papă, pe un eșafod decorat la stânga și la dreapta cu două capete tăiate. VALENTINE’S DAY. Ziua Valentinei? Ziua mea. De ce nu? Dar mama - Kevin, Kevin, Kevin, singura ei preocupare. Fetița cea mare și cuminte trebuia să treacă să-și ia frățiorul când ieșea de la școală și să-l ducă la bunica. Nu conta dacă după aceea fetița aceea cuminte trebuia să traverseze de două ori Roma de la un capăt la celălalt În trei ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mea. De ce nu? Dar mama - Kevin, Kevin, Kevin, singura ei preocupare. Fetița cea mare și cuminte trebuia să treacă să-și ia frățiorul când ieșea de la școală și să-l ducă la bunica. Nu conta dacă după aceea fetița aceea cuminte trebuia să traverseze de două ori Roma de la un capăt la celălalt În trei ore. Numai să treacă să ia dihorul. Flies are waiting/ in the shadows/ of the Valley of Death, Îi cântă În față, aprobând din cap. Oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Papa, În autocar, sora educatoare Îl obligase pe Kevin să se așeze lângă ea - nu pentru că ar fi vrut să-i facă o plăcere, dimpotrivă. Nimeni nu voia să se așeze lângă Buonocore, dar ea era o fetiță bună și cuminte. Așa spuneau toți. Kevin se cocoțase pe scaunul de lângă ea, atât de aproape Încât șoldurile li se atingeau. Camilla era atât de emoționată, Încât aproape că făcu un atac de astm și trebuise să-și golească tot sprayul. Până când ajunseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
se dădeau în vânt după cântecele lui. Îl văzuseră de cum pășise în prispă, iar Mărineci îi făcuse semn să se apropie. Nu-și imaginase deloc așa această incursiune, dar nici nu avea chef să mai intre în casă. Se așezase cuminte lângă Mărineci și îi ascultase cuvintele ca pe o poveste: ea venea din arșița câmpului, avea părul împletit și buzele roșii, iar el îi ieșea în cale și-i spunea: Arde inima în mine/ Când ridic ochii spre tine. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
instantaneu: el e rapid și insistent; ea primește fără momente și schițe. Îi pune mâna-n creștet și o îngenunchează. Ea ridică recunoscătoare ochii spre el și-l ajută sa-și desfacă pantalonii. Câinele se așază pe coadă și așteaptă cuminte în marginea lacului. Bărbatul privește cerul printre coroanele înfrunzite. Totul durează două minute. El este grăbit, ea, prăbușită. Bărbatul dă să plece, dar ceva îl reține. Se întoarce brusc, ia în brațe câinele, îl mângâie duios cu vârful degetelor, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Bârză. Zogru privea de peste umărul ei și-i părea rău s-o vadă cum își pierde timpul. Pe poezie.ro erau câteva fraze laudative și 5 texte. Unul începea așa: mi-ar plăcea să te știu numai al meu/ stând cuminte/ în primul rând/ în sala mare a maționalului. Toate cuvintele erau scrise cu litere mici și în toate era vorba despre scenă, spectacol și actori. Mai stătuse un timp, dar când văzuse că dădea căutare și pe „Andrei Ionescu“, Zogru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
lui Andrei Ionescu. Și chiar și clipa cu dinții ei de fier se spulberă fără urmă, mâncată de milioanele de clipe care vin în urma ei, încât tot ce se întâmplă e deja întâmplat și toate curg în memoria care adună cuminte praful spulberat al unei povești. Prin urmare, în liniștea amiezii bucureștene, cuvintele lui Andrei Ionescu au sunat ca ecoul unei mari ratări. - Poate că altă dată a spus el, intimidat și zăpăcit peste măsură, iar Giulia a încuviințat zâmbind. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Și cu ploaia răcoroasă Eu îi zic: „Bine ai venit”. Ghiocelul ne vestește Căci din nori a răsărit Soarele cel ce-ncălzește, Primăvara a sosit. Toți copiii ne zâmbesc, Ei se joacă fericiți Și toți oamenii muncesc, Iar copiii sunt cuminți. Ardeiu Denisa, clasa a VIII-a Școala Gimnazială Secusigiu - Arad Profesor coordonator Nadina-Maria Szakacs A fi copil A fi copil înseamnă multe Te poți juca, mai poți glumi Obligi viața să te-asculte Iar tu naiv treci peste multe Înaintând
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Ne distrăm cu vreo doi fluturi După care ne-odihneam Și de la capăt o luam. În sus și-n jos săream Și pădurea admiram. Când un copac înalt am zărit Pentru-o clipă am poposit Și lângă el am stat cuminți Așteptându-i pe părinți. Când seara s-a lăsat Am privit uimiți Cum soarele s-a lăsat După dealurile fierbinți. Doi amici Doi amici, Așa, mai mici, Stăteau la soare, La taclale: Iepurilă, ce mai faci? Bine, uite, culeg maci
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
a urzit Și, ca un fir de ață sfâșiat, Norii suri s-au destrămat. Soarele, globul de aur, Alungă gerul ca un balaur, Și bolta cerului fericită E ca marea nesfârșită. Fire verzi, abia ieșite, Proaspete ca niște clătite, Stau cuminți și-l așteaptă pe el, Pe plăpândul ghiocel. Mândrii copaci sunt gătiți, Cu floricele-mpodobiți, Floricele albe, roz și argintii, Ce ne-aduc doar bucurii. Primăvara e stăpână, Și e ca o mamă bună Pentru tot ce-a înviat Și
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
te-au cam părăsit Nu ne-ai părut nici sinistru Iartă-ne și tu un pic. Ai un soare așa frumos Și o lună asemenea Nu îi supăra te rog Căci tu ești politicos. Păsărelele îți invadează Spațiul personal Fii cuminte și le iartă Că n-au vrut s-o facă lată. Cioban Andreea, clasa a VII-a Școala Gimnazială Băișești comuna Cornu Luncii Suceava profesor coordonator Ilica Paula Dorm În ochii tăi mă oglindesc Să pot zări marginea unui crâmpei
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]