6,479 matches
-
ale revistelor culturale în care se experimentează noi formule ideaționale, cât mai ales pentru ideile standardizate și difuzate masiv în corpul social prin intermediul sistemului educațional. Am răscolit mai ales în adâncurile aluviunilor depuse pe fundul albiei, fără a ignora cu desăvârșire și analiza curentelor de idei responsabile de acest proces de colmatare a memoriei istorice oficiale. Între ezoterismul elitist și exoterismul popular, lucrarea de față a optat decisiv pentru cel de-al doilea, considerând că "sinele național", chiar dacă este imaginat inițial
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
slavonism formal, rezidual, persistă sub forma alfabetului chirilic, care va fi revizuit și finalmente înlocuit de cel latin doar în 1862. Doar după acest jalon cronologic poate fi consfințită "biruința" finală și ireversibilă a limbii române asupra slavonismului. 2 Momentul desăvârșirii etnogenezei românilor variază sălbatic, însă majoritatea opiniilor converg înspre a vedea procesul ca încheiat după depunerea "adstratului" slav peste sinteza deja formată între "substratul" geto-dac și "stratul" roman. Spre exemplu, F. Constantiniu (2011, p. 59) situează temporal definitivarea etnogenezei românilor
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
se subînțelegea o oarecare acreală a sufletului și inimii, ceva de genul unei indignări luate de prin romane, prăvălite Dumnezeu știe asupra cui și de ce, un sentiment de dispreț nesățios, care depășise absolut orice limită, într-un cuvânt, ceva cu desăvârșire ridicol și nepermis între oamenii cumsecade, un lucru care pentru orice om cumsecade e cea mai curată pedeapsă trimisă de Dumnezeu pe capul lui. Bineînțeles, cu averea și relațiile lui Toțki, se putea pune la cale imediat o mică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
insuportabilă; chiar îmi venea să plâng; mă tot miram și mă nelinișteam; mă deprima groaznic faptul că toate îmi erau străine; asta am înțeles-o. Ceea ce era străin mă ucidea. Mi-amintesc că din această beznă m-am trezit cu desăvârșire într-o seară, la Basel, tocmai când intram în Elveția, și m-a trezit răgetul unui măgar din piața orașului. Măgarul m-a uluit grozav, nu știu de ce mi-a plăcut neobișnuit de mult, iar din acel moment, brusc, totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
meu dăunător în purtarea față de copii. Care sistem? În sfârșit, Schneider mi-a împărtășit o idee de-a lui, foarte ciudată - era chiar înaintea plecării mele: mi-a spus că s-a convins pe deplin că eu însumi sunt cu desăvârșire copil, copil, adică, pe de-a-ntregul și că numai la chip și statură par a fi adult, dar că prin dezvoltare, suflet, caracter, ba, poate, și prin minte, nu sunt matur și așa voi rămâne, chiar dacă voi trăi până la șaizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
era o frumusețe bizară! Prințul privi cam un minut, apoi se dezmetici brusc, se uită grăbit în jur, își apropie în grabă portretul de buze și îl sărută. Când, încă după un minut, intră în salon, chipul lui era cu desăvârșire calm. Dar, de îndată ce păși în sufragerie (trecând, din salon, prin încă o cameră), aproape că se ciocni în ușă de Aglaia, care tocmai intra. Era singură. — Gavrila Ardalionovici m-a rugat să vă transmit asta, spuse prințul, întinzându-i biletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
taică-su, măcar pentru un timp, să-l facă chiar să dispară din Petersburg, dacă va fi posibil, cu sau fără voia mamei. Acum zece minute, când intrase Nastasia Filippovna, fusese atât de uimit, atât de stupefiat, încât uitase cu desăvârșire de posibilitatea intrării lui Ardalion Alexandrovici în scenă și nu luase nici un fel de măsuri. Și iată-l pe general aici, de față cu toată lumea, ba încă ferchezuit solemn și în frac, iar toate astea se întâmplă tocmai în momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ar fi prevenit, dacă m-ar fi rugat, că doar, la urma urmei, de asta are omul limbă! Dar ele tac... Deodată, și asta s-a întâmplat, vă zic, fără cel mai mic avertisment, ca și cum și-ar fi ieșit cu desăvârșire din minți, cea în albastru îmi smulge trabucul din mână și-l aruncă pe fereastră. Trenul înaintează în viteză, eu mă uit la ea ca un tâmpit. Femeia e sălbatică; sălbatică, aflată într-o perfectă stare de sălbăticie; de altminteri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Se auziră exclamații din toate părțile. Prințul se albi la față. Cu o privire ciudată și plină de reproș, se uită drept în ochii lui Ganea; buzele îi tremurau și se străduiau să spună ceva; un zâmbet ciudat și cu desăvârșire nepotrivit le schimonosea. — Da, pe mine mă puteți lovi... dar pe ea... oricum n-o să vă las!... spuse el încet, în cele din urmă; însă nu mai rezistă, îi eliberă mâna lui Ganea, își acoperi fața cu palmele, se duse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
vorba. Atunci Ganea, pe un ton sec, reținut, dar absolut sincer, povesti toată întâmplarea, povesti și cum se dusese apoi să-și ceară scuze de la prinț. Relatând incidentul, își exprimă cu înflăcărare părerea că, Dumnezeu știe de ce, din motive cu desăvârșire ciudate, s-a spus că prințul e idiot, „că, după părerea lui, lucrurile stau exact invers și că, fără îndoială, prințul e un om care știe ce vrea“. Nastasia Filippovna ascultase această caracterizare cu multă atenție și îl urmărise curioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
roșit din pricina unei glume nevinovate, de parcă ar fi o domnișoară rușinoasă, trag concluzia că, fiind un tânăr distins, nutrește în sufletul său cele mai lăudabile intenții, spuse deodată, absolut pe neașteptate sau, mai bine zis, molfăi cu gingiile lui cu desăvârșire lipsite de dinți bătrânul învățător sexagenar, care până atunci tăcuse și de la care nimeni nu se putea aștepta că va deschide gura măcar o dată în această seară. Valul de râsete se înteți și mai mult. Bătrânelul, crezând probabil că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cu pumnii, la auzul cuvântului „box“, zâmbise doar disprețuitor și jignitor și, din partea sa, necatadicsind să intre în deliberări directe cu acesta, îi arăta câteodată tăcut, ca din întâmplare, sau, mai bine zis, scotea uneori la vedere un lucru cu desăvârșire național - un pumn uriaș, vânos, noduros, acoperit cu un fel de puf roșcat, și toți înțelegeau cât se poate de clar că, dacă acest lucru profund național nu dă greș și dacă se abate asupra unui obiect, praful și pulberea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
criță, ca și dimineață, ca urmare a grijii lui Rogojin, care toată ziua se gândise la vizita ce urma să i-o facă Nastasiei Filippovna. El însuși reușise să se trezească aproape de tot, în schimb mai că nu era cu desăvârșire buimăcit de toate impresiile pe care i le oferise această zi diformă, care nu mai semăna cu nici una dintre cele trăite până atunci. Un singur gând îl însoțea permanent, intrat adânc în memoria și inima lui, în fiecare minut, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
facă în străinătate. Cât despre Aglaia, ea, poate, avea și altă părere. Toate acestea se petrecuseră aproape în preajma celei de-a doua apariții a eroului pe scena povestirii noastre. Între timp, judecând după aparențe, toți apucaseră să-l uite cu desăvârșire, la Petersburg, pe bietul prinț Mâșkin. Dacă acum și-ar fi făcut apariția printre cei care îl cunoșteau, ar fi picat parcă din cer. Însă vom mai relata un fapt, ca să punem astfel capăt introducerii noastre. Kolea Ivolghin, după plecarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
sigură. Prințul plecase la Moscova: se terminase cu chiriașii. Ulterior, când Varia se mărită, Nina Alexandrovna și Ganea se mutară împreună cu ea la Ptițân, în cartierul Izmailovski Polk; cât despre generalul Ivolghin, acesta nimeri aproape concomitent într-o situație cu desăvârșire neprevăzută: fu băgat la închisoarea datornicilor. Ajunse acolo din pricina amicei lui, căpităneasa, căreia, în momente diferite, îi eliberase polițe în valoare de vreo două mii. Tărășenia fu pentru el o surpriză absolută, astfel încât generalul era „cu adevărat victima excesivei sale încrederi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
îndrăgit în casa Epancinilor. Generăleasa, la început foarte nemulțumită de el, curând începu să-l răsfețe „pentru sinceritate și pentru că nu umblă cu lingușeli“. Ce-i drept, e drept: Kolea nu umbla cu lingușeli; reușise să se pună acolo cu desăvârșire pe picior de egalitate și independență, chiar dacă uneori îi mai citea generălesei cărți și reviste, însă întotdeauna era serviabil. De altminteri, se certase crunt de vreo două ori cu Lizaveta Prokofievna, îi declarase că e un despot feminin și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
deschise însuși Parfion Rogojin; văzându-l pe prinț, se făcu alb la față și încremeni în loc, astfel încât un timp păru o statuie de piatră, care îl țintuia cu privirea lui fixă și speriată, cu gura strâmbată într-un zâmbet cu desăvârșire nedumerit, ca și cum în vizita prințului găsea ceva imposibil și aproape miraculos. Deși se aștepta la așa ceva, prințul era stupefiat. — Parfion, poate n-am venit într-un moment potrivit, plec imediat, spuse el, în cele din urmă, fâstâcit. — Ba-i potrivit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
dormitor. Într-un ungher al salonului, pe fotoliul de lângă sobă, ședea o femeie mărunțică, despre care nu s-ar fi putut spune că e foarte bătrână; dimpotrivă, avea fața destul de sănătoasă, plăcută și rotundă, în schimb părul îi era cu desăvârșire cărunt și (se putea deduce de la prima privire) femeia dăduse cu totul în mintea copiilor. Era îmbrăcată cu o rochie neagră de lână, cu o basma mare și neagră la gât, cu o bonetă albă și curată, de care atârnau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
șoaptele revoltătoare ale demonului său? Ceva ce se vede de la sine, dar care e greu de analizat și de povestit, care e imposibil de justificat cu motive suficiente, dar care, cu toată această dificultate și imposibilitate, este o impresie cu desăvârșire unitară și irezistibilă, care fără voie se transformă în cea mai deplină convingere?... Ce fel de convingere? (O, ce mult îl chinuia pe prinț monstruozitatea, „caracterul înjositor“ al acestei convingeri, al „acestei presimțiri groaznice“, și cum se acuza singur!) Spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
al lui Pavlișcev? întrebă nedumerit generalul Ivan Feodorovici, privind curios toate chipurile și remarcând cu mirare că această nouă istorie numai lui îi era necunoscută. Într-adevăr, tulburarea și așteptarea erau generale. Prințul fu profund mirat că o problemă cu desăvârșire personală apucase deja să-i intereseze atât de mult pe cei prezenți. — Ar fi foarte bine dacă ați pune capăt singur și pe loc acestei tărășenii, spuse Aglaia cu o seriozitate cumva deosebită, apropiindu-se de prinț. Iar nouă permiteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
benefic și abia mai pe urmă vom analiza cazurile particulare și, în sfârșit, e vorba de stil, ca să zic așa, de îndatorirea umoristică și, în sfârșit, toți scriu așa, fiți și dumneavoastră de acord! Ha-ha! — Dar e o cale cu desăvârșire falsă! Vă încredințez, domnilor, spuse prințul ridicând vocea, că ați publicat articolul pornind de la premisa că pentru nimic în lume nu voi accepta să satisfac pretenția domnului Burdovski, deci ca să băgați spaima în mine și să vă răzbunați cumva. Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
fost nicidecum vorba despre cheltuirea banilor regimentului, n-a existat nici persecuția subordonaților - eu unul sunt absolut convins de asta, dar dumneavoastră cum de-ați putut ridica mâna ca să scrieți asemenea calomnii?) Iar ceea ce ați scris despre Pavlișcev este cu desăvârșire intolerabil: pe acest om de o noblețe desăvârșită îl numiți senzual și ușuratic cu atâta curaj, cu atâta siguranță, de parcă chiar ați spune adevărul, în timp ce el a fost omul cel mai neprihănit din lume! A fost chiar un remarcabil erudit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de la curte, de care Nikolai Andreevici Pavlișcev s-a îndrăgostit în prima lui tinerețe, dar până într-atât, încât s-ar fi căsătorit cu ea, dacă fata n-ar fi murit subit. Am dovezi că acest fapt de familie, cu desăvârșire exact și autentic, este foarte puțin cunoscut, chiar uitat cu totul. În continuare, aș putea să explic că, încă de la vârsta de zece ani, mama dumneavoastră a fost luată spre creștere și educare de Pavlișcev, ca o rudă, că i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
din care pricină s-a îmbolnăvit și, în sfârșit, a murit timpuriu, în cel de-al optulea an de căsătorie cu mama dumneavoastră. Apoi, după propria mărturie a mamei dumneavoastră, dumneaei a rămas în sărăcie și ar fi pierit cu desăvârșire fără ajutorul permanent și generos al lui Pavlișcev, care-i dădea până în șapte sute de ruble pe an ca subsidie. Apoi există nenumărate dovezi că el v-a îndrăgit foarte mult încă din copilărie. Conform acestor mărturii și, iarăși, după cum afirmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și simplitate, chiar parcă întrucâtva sfios. Keller chiar se cutremură; repede, cu aceeași uimire, îl privi pe prinț în ochi și bătu tare cu pumnul în masă. — Uite, tocmai cu asta îl faceți pe om să-și piardă capul cu desăvârșire! Iertați-mă, prințe: aveți atâta naivitate, atâta nevinovăție, cum nici măcar în veacul de aur nu s-a mai pomenit și, în același timp, vedeți prin om, profunda dumneavoastră ascuțime a observației îl străpunge ca o săgeată. Însă, dați-mi voie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]