4,744 matches
-
că circa 100.000 dintre ei au fugit din calea Armatei Roșii. O parte dintre ei s-a întors și a suferit multe discriminări și rele tratamente din partea autorităților române comuniste. Pentru cei rămași în România au urmat încadrarea în "Detașamente de muncă obligatorie" și deportări în Uniunea Sovietică și în Bărăgan. Se estimează că peste 50.000 de sași și șvabi din Transilvania și Banat au fost deportați în Rusia după al Doilea Război Mondial și că aproape 10.000
Sași () [Corola-website/Science/297169_a_298498]
-
dat la Urgell o proclamație, prin care s-a declarat „Boris I, rege al Andorrei”, declarând simultan război episcopului de Urgell. El a fost arestat de autoritățile spaniole la 20 iulie și expulzat din Spania. Între 1936 și 1940, un detașament francez a fost cantonat în Andorra pentru a împiedica extinderea pe teritoriul țării a Războiului Civil Spaniol și apoi a dominației Spaniei franchiste. Trupele franchiste au ajuns la frontierele Andorrei în etapele finale ale războiului. În timpul celui de al Doilea
Andorra () [Corola-website/Science/298069_a_299398]
-
Mihail Kogălniceanu, aducerea din nou în dezbatere a reformei agrare a dus la izbucnirea unui violent conflict între guvern și majoritatea adunării. A urmat lovitura de stat de la 2 mai 1864 când deputații au fost evacuați din sală de un detașament militar și Adunarea Legiuitoare dizolvată. Această lovitură a sporit puterea domnitorului Cuza, și totodată a înlăturat monopolul politic al conservatorilor asupra majorității în adunare. Sancțiunea poporului prin plebiscit și recunoașterea noii stări de lucruri de către puterea suzerană și puterile garante
Alexandru Ioan Cuza () [Corola-website/Science/297432_a_298761]
-
din Bicaz. Numeroase accidente soldate cu decese și răniți, au avut loc în rândul deținuților - supuși unor condiții dure și lipsiți de experiență. La construcție a lucrat pe șantierele de la Tunel Intrare și Baraj până la finele anului 1959 și un detașament de 1200 de militari ai muncii. Alții 400 au lucrat la construcția fapricii de ciment și la hidrocentrala de la Stejaru. Realizarea construcției a impus strămutarea parțială sau totală a 22 de sate. Dintre acestea, unele ca Răpciune, Cârnu, Rețeș - au
Lacul Izvorul Muntelui () [Corola-website/Science/297504_a_298833]
-
română: cohortele și cavaleria. Trupele auxiliare au staționat pe cuprinsul provinciei, fiind multietnice: britani, asturi, lusitanieini, bosporani, iturei, batavi, commageni, gali, ret, vindelici, numizi, mauri, antiohieni, ubi, panoni, bessi, traci. Din trupele auxiliare făceau parte numeri, gardă guvernatorului și alte detașamente. După terminarea serviciului român de 25 de ani, soldații trupelor auxiliare dobândeau cetățenie română și primeau loturi de pământ în provincia în care servea, constituind un factor de romanizare. Dacia era apărată de castre care închideau căile de acces spre
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
țăranilor din împrejurimi, Poarta otomană a transformat cetatea într-un avanpost de luptă bine întărit. La acea vreme cetatea construită din piatră reprezenta un patrulater înconjurat din trei părți de un șanț foarte adânc. La sfârșitul secolului al XVI-lea detașamentele de moldoveni atacaseră de mai multe ori cetatea Benderului, dar fără nici un succes. În vara anului 1574, Ion Vodă cel Viteaz o asediase cu armata sa, apoi în 1595 și 1600 făcuse două încercări și Mihai Viteazul, însă nici cei
Cetatea Tighina () [Corola-website/Science/317016_a_318345]
-
august 1944, odată cu ocuparea Constanței. Cele șase submarine au fost preluate de Marina Regală Română. Marina Italiană a operat patru șalupe torpiloare pe [[Lacul Ladoga]] în timpul [[Războiul de continuare|„războiului de continuare”]] (1941-1944). Vasele germane, italiene și finlandeze, parte a „Detașamentului naval K” au luptat împotriva vaselor militare de escortă și a celor de transport care încercau să aprovizioneze [[blocada Leningradului|Leningradul asediat]]. În cele din urmă, vasele italiene au fost predate finlandezilor. Marina italiană dispunea de o bază navală în
Regia Marina () [Corola-website/Science/317052_a_318381]
-
În noaptea spre 25 iulie, patrioții din oraș i-au condus pe ascuns, prin trecerile din zidurile dărăpănate ale orașului pe câțiva soldați de ai lui Alexios. În zori, straja de la poarta Pege a fost nimicită fulgerător de către aceștia și detașamentul niceean a pătruns în întregime în Constantinopol. Când au primit știrea despre evenimentele din capitală, Balduin al II-lea și venețienii au căutat să scape refugiindu-se în Eubeea. Strategopulos, fiind conștient de slăbiciunea forțelor sale și dorind să evite
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
lipsit pe Carol de posibilitatea amestecului în afacerile din Balcani. Împăratul și-a măritat două fiice nelegitime cu cârmuitorii tătari [[Abaqa]] și [[Nogai]], contând pe ajutorul posibil al vreunuia dintre ei (Abaqa și Nogai erau dușmani), adus bizantinilor. Într-adevăr, detașamentele mongole au luptat adesea în componența armatei lui Mihail. Succesele evidente, obținute în politica externă de Imperiu, în timpul domniei lui Mihail al VIII-lea, au dus, spre sfârșitul domniei lui, la un faliment financiar deplin. Prețul plătit pentru renașterea "Marelui
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
în aceste condiții, să angajeze de peste hotare un puternic contingent militar, socotind că mercenarii îl vor costa mai ieftin decât organizarea unor trupe proprii. Pe atunci își dobândiseră o faimă răsunătoare în întreaga Europă almugavarii, infanteria grea catalană, ale cărei detașamente, strâns unite printr-o disciplină severă, erau înzestrate cu înalte calități combative. Anume lor li s-a adresat împăratul, promițânndu-le o răsplată considerabilă pentru servicii. În anul 1303, oastea catalanilor, în frunte cu condotierul Roger de Flor, a sosit la
Andronic al II-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317256_a_318585]
-
Moreei, Manuel Cantacuzino, s-a separate de Paleolog și a păstrat pentru sine puterea asupra părții bizantine a Peloponesului. La sfârșitul războiului civil dintre cei doi Ioani, Imperiul oferea o priveliște mohorâtă. Tracia, cutreierată în lung și în lat de detașamente de mercenari, se transformase într-un pustiu, visteria era secătuită, armata nu exista, Constantinopolul zăcea în ruine. Însăși poziția pe tron a lui Ioan V era destul de ambiguă. Foarte repede după întronarea lui, la Constantinopol s-a creat o situație
Ioan al V-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317612_a_318941]
-
pentru rebeliune. Sultanul, văzând în Manuel un dușman, a insistat, la început, ca drepturile de moștenitor să fie transmise fratelui acestuia, Andronic al IV-lea Paleologul (1381), apoi însă a poruncit ca anume Manuel să fie cel care va conduce detașamentele grecești, trimise în Asia Mică în ajutorul turcilor, conform obligației de vasalitate a Bizanțului. Ne putem imagina ce simțea Manuel, fiind constrâns să participe, în decursul operațiunilor sultanului, la asediile orașelor grecești! , La întrebarea mea cum se numeau aceste orașe
Manuel al II-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317671_a_319000]
-
Dej, între altele în cadrul mișcării tinerilor sioniști revizioniști Betar. De asemenea a făcut, din inițiativa părintilor, ucenicie într-un atelier de tâmplărie. Stăpânirea meșteșugului confecționării de mobile l-a ajutat în anii 1941-1942 când a fost recrutat în concentrările în detașamentele paramilitare maghiare de tineret „levente” și i-a permis să scape de corvoade. Deși a fost toată viața simpatizant al sionismului, încă din copilărie a visat să se stabilească în SUA, unde din anii 1920 emigraseră un unchi și trei
Randolph Lewis Braham () [Corola-website/Science/317718_a_319047]
-
Cu această unitate el a luat parte la săpături și la alte lucrări în zona Colomeea și Stanislavov, azi Ivano-Frankivsk. În decembrie 1944, în cursul retragerii forțelor germane și maghiare în fața înaintării armatei sovietice, Braham și alți patru tovarăși de detașament au fugit și au găsit adapost într-o așezare din regiunea Nyiri din nord-estul Ungariei, aproape de frontiera slovacă, unde au fost găzduiți și ajutați de o familie creștină maghiară Novák. Mai pe urmă în ianuarie 1945 fost capturat de armata
Randolph Lewis Braham () [Corola-website/Science/317718_a_319047]
-
germane de prizonieri, ori când au dezertat din cadrul armatei sovietice. De exemplu, maiorul Kononov a dezertat pe 22 august 1941 împreună cu un întreg regiment și a fost unul dintre principalii organizatori ai cazacilor voluntari din Wehrmacht. Au existat mai multe detașamente căzăcești în cadrul Wehrmacht încă din 1941, dar Divizia I de cazaci a fost formată din cazaci de pe Don, Terek și din Kuban în 1943. La acestă divizie s-a adăugat cea de-a două în decembrie 1944. Amândouă diviziile au
Cazaci din Kuban () [Corola-website/Science/317819_a_319148]
-
grupuri a fost Sotnia I de sub comanda atamanului Nikolai Pusko, care a distrus o întreagă subunitate de voluntari ucrainei, care luptau de partea georgienilor, după care au fost primii care au intrat în Suhumi în 1993. Din acel moment, un detașament numeros de cazaci din Kuban este mobilizat fără întrerupere în Abhazia, fapt care influențează în mod negativ relațiile dintre Georgia și Rusia. Amata cazacilor din Kuban a reușit ca, după negocieri complicate, să repatrieze însemnele, actele și drapelele de luptă
Cazaci din Kuban () [Corola-website/Science/317819_a_319148]
-
același an va picta unul din cele mai frumoase tablouri ale sale, "" Bufonul în timpul balului, aflând știrea căderii orașului Smolensk"". Pe 22 ianuarie 1863, se declanșează o insurecție a "popoarelor polonez, lituanian și ucrainean", chemate la luptă împotriva guvernului austro-ungar. Detașamentele cracoviene sunt învinse. Matejko are douăzeci și șase de ani. Termină de pictat ""Predica lui Skarga"" (1864), cu care repurtează un succes fără precedent. Pe 21 noiembrie 1864 se căsătorește cu Teodora Giebultowska. Câteva luni mai târziu, călătoresc împreună la
Jan Matejko () [Corola-website/Science/318124_a_319453]
-
soldați echivala cu un cult religios. Romanii în general, au reușit să să încorporeze cultele cu care au venit în contact. Existau de multe ori altare închinate mai multor zeități. La Housesteads, a fost descoperit un latar ridicat dintr-un detașament al Legiunii II Augusta, lui Jupiter și Coccidius, ultimul pare a fi un zeu al războiului răspândit în zona Zidului lui Hadrian. Romanii nu venerau doar propriile zeități, ci și pe cele din zona unde erau trimiși. În secolele II-III
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
apostoli) ce formau comitete locale, pentru ca în 1872 să cutreiere Bulgaria spre a înființa o rețea de comitete în sute de orașe și sate bulgărești, subordonate unui guvern clandestin cu sediul în orașul Loveci. Dispuneau de arme, erau organizați în detașamente cu misiunea de a pedepsi trădătorii și oficialitățile turcești. Entuziasmul a fost de scurtă durată. În toamna anului 1872, în cursul jefuirii unui oficiu poștal turcesc, în scopul procurării de bani pentru cumpărarea de arme, poliția turcă a luat urma
Vasil Levski () [Corola-website/Science/319746_a_321075]
-
formate noile state Ucraina și Republica Moldova, care au preluat granițele fostelor republici sovietice. În contextul accentuarii foametei din Basarabia, la sfârșitul anului 1946 - începutul lui 1947, a sporit numărul celor care decid să treacă Prutul. Urmare a acestui fenomen, șeful Detașamentului 22 de grăniceri, colonelul Vladimir Pavlovici Așahmanov, dă ordin subalternilor săi, la telefon și la adunări, să fie necruțători față de cei care vor încerca să treacă frontiera. În privința celor prinși, ordonă ca aceștia să fie executați pe loc, iar față de
Frontiera între Republica Moldova și România () [Corola-website/Science/319111_a_320440]
-
sa Iosephus menționează că la 13 ani era deja investit ca preot în Ierusalim, s-a izolat în deșert pentru o perioadă de sihăstrie, apoi s-a înrolat în armata insurgenților evrei și la 16 ani a primit comanda unui detașament militar din Galileea. În anul 64 a fost trimis la Roma pentru a negocia cu reprezentanții lui Nero eliberarea unui preot evreu prizonier. Dominația romană, începută de prin anul 103 e.v. a atras animozități în cadrul poporului evreu care au
Iosephus Flavius () [Corola-website/Science/319223_a_320552]
-
primar al Cernăuților în 1913, după ce a îndeplinit câțiva ani funcția de viceprimar. La 2 septembrie 1914 armata rusă a intrat în orașul părăsit de trupele austriece. La ora 6 seara, generalul Pavlov a intrat în oraș în fruntea unui detașament de cazaci. Pavlov a fost întâmpinat în fața primăriei de mitropolitul Vladimir Repta, iar primarul Salo Weisselberger a adresat un cuvânt de salut. Generalul rus a proclamat unirea Cernăuților cu Rusia. Forțele ocupante ruse au instituit în oraș o noua administrație
Salo Weisselberger () [Corola-website/Science/319277_a_320606]
-
cartierelor apusene pe care nu le controla. În ciuda unor atacuri violente ale ucrainenilor în perioada 13 - 15 noiembrie, apărarea poloneză a rezistat. Pe 18 noiembrie a fost semnat un armistițiu între cele două tabere. După două săptămâni de lupte grele, detașamentul armatei polneze de sub comanda colonelului Michał Karaszewicz-Tokarzewski (1.228 soldați, 140 soldați) a străpuns liniile ucrainenilor și a intrat în oraș. Pe 21 noiembrie, ucrainenii au fost respinși din zona cimitirului Łyczaków, una dintre cele mai importante obiective ale orașului
Bătălia de la Liov (1918) () [Corola-website/Science/319294_a_320623]
-
ieniceri și-a stabilit garnizoana în cetate începând din anul 1632, staționând acolo împreună cu oastea moldoveană. Cetatea Hotinului a fost eliberată din mâinile turcilor de mai multe ori în acest secol de către cazacii zaporojeni. În perioada 1648-1653, cazacii organizați în detașamente de câte o sută (sotnii), reunite în pâlcuri, conduse de hatmani, au dus lupte împotriva polonilor pentru a ieși sub dominația acestora. S-au purtat lupte între zaporojeni și poloni, inclusiv în zona Hotinului. Conducătorul cazacilor, hatmanul Bogdan Hmelnițchi a
Cetatea Hotin () [Corola-website/Science/315855_a_317184]
-
și sebastocratori, fără a-și menaja nici chiar rudele sale. În curând, socotind că are destule forțe pentru a se opune cavalerilor, basileul le-a propus cruciaților să se care acasă. Primind un refuz, împăratul a organizat un atac asupra detașamentelor lui Henric de Flandra, care colectau în Tracia provizii pentru oștirea catolică, însă furajorii lui Henric au zdrobit cu desăvârșire oastea lui Murtzuphlos, grecii și mercenarii au fugit, lăsând, în pripă, dușmanilor palladiul Bizanțului-steagul străvechi cu imaginea Maicii Domnului. A
Alexios al V-lea Ducas Murtzuphlos () [Corola-website/Science/316646_a_317975]