5,763 matches
-
dragoste arzătoare, dar ulterior eșuată cu soprana Johanna Richter l-a inspirat pe Mahler să scrie o serie de poeme de dragoste, care vor deveni textul ciclului de melodii "Lieder eines fahrenden Gesellen" („Melodiile unui drumeț”). În ianuarie 1884, distinsul dirijor Hans von Bülow a adus Orchestra Curții din Meiningen în Kassel și a dat două concerte. În speranța de a scăpa de postul de la teatru, Mahler a încercat să devină asistentul permanent al lui Bülow, însă fără succes. Totuși, în
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
unui contract pe șase ani cu Opera din Leipzig, care să înceapă în 1886. Nedorind să mai stea în Kassel, încă un an Mahler a demisionat în iulie 1885 și a avut șansa de a obține un post temporar, ca dirijor asistent, la "Neues Deutsches Theater" (Noul Teatru German) din Praga. La Praga, Mahler a avut de la început succes, prezentând opere de Wagner și Mozart, compozitori cu care va fi asociat pentru restul carierei sale, dar stilul său dirijoral individualist și
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
Praga, Mahler a avut de la început succes, prezentând opere de Wagner și Mozart, compozitori cu care va fi asociat pentru restul carierei sale, dar stilul său dirijoral individualist și tot mai autocratic a dus la tensiuni și răcirea relațiilor cu dirijorul mult mai experimentat Ludwig Slansky. În aprilie 1886, Mahler a părăsit Praga pentru a-și prelua postul de la "Neues Stadttheater" din Leipzig, unde rivalitatea cu colegul mai în vârstă Arthur Nikisch a început imediat. Aceste neînțelegeri erau în primul rând
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
a părăsit Praga pentru a-și prelua postul de la "Neues Stadttheater" din Leipzig, unde rivalitatea cu colegul mai în vârstă Arthur Nikisch a început imediat. Aceste neînțelegeri erau în primul rând legate de cum cei doi își vor împărți sarcinile de dirijori pentru noua producție a teatrului, ciclul "Inelul Nibelungilor". Boala lui Nikisch din ianuarie 1887 a însemnat ca Mahler să preia conducerea întregului ciclu și a înregistrat un răsunător succes public - ceea ce nu i-a asigurat popularitatea în rândul orchestrei, care
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
numele lui Mahler a fost propus pentru un potențial post de director al Operei Regale din Budapesta. A fost intervievat, a făcut o impresie bună și i s-a oferit postul în octombrie 1888. În primii ani ai carierei de dirijor a lui Mahler, compoziția era o activitate din timpul liber. Între posturile din Laibach și Olmütz a lucrat la transpunerea pe muzică a unor versuri de Richard Leander și Tirso de Molina, mai târziu strânse în primul său volum al
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
Säkkingen". După ce a finalizat-o, Mahler a compus "Totenfeier", un marș funebru de 20 de minute, care mai târziu va deveni prima parte a Simfoniei nr. 2. Au existat speculații frecvente cu privire la lucrările lui Mahler din tinerețe, distruse sau pierdute. Dirijorul olandez Willem Mengelberg credea ca prima simfonie este prea matură pentru o primă lucrare simfonică și trebuie să fi avut precedente. În 1938, Mengelberg a dezvăluit existența așa-numitei „Arhive din Dresda”, o serie de manuscrise aflate în posesia văduvei
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
indică faptul că entuziasmul arâtat după primele părți a degenerat în „opoziții audibile” după final. Mahler a fost dezamăgit de comentariul fostului său coleg de la Conservatorul din Viena, Viktor von Herzfeld, care a remarcat faptul că Mahler, ca mulți alți dirijori înaintea sa, a demonstrat că nu este compozitor. Mutarea Ungariei la stânga politică în 1891 a avut efecte și asupra Operei, când Beniczky a fost înlocuit ca administrator cu Géza Zichy, un aristocrat conservator, hotărât să preia controlul artistic asupra lui
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
a demisionat din postul deținut la Budapesta. Ultimul său triumf de la Budapesta a fost interpretarea operei "Don Giovanni" de Mozart, care i-a adus laude din partea lui Johannes Brahms, prezent la spectacol. Postul lui Mahler din Hamburg era acela de dirijor-șef, aflat în subordinea directorului Bernhard Pohl (cunoscut sub numele de Pollini), care deținea controlul artistic. Pollini era pregătit să îi ofere lui Mahler libertate considerabilă, dacă dirijorul oferea atât succes comercial, cât și artistic. Mahler a realizat acest obiectiv
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
Brahms, prezent la spectacol. Postul lui Mahler din Hamburg era acela de dirijor-șef, aflat în subordinea directorului Bernhard Pohl (cunoscut sub numele de Pollini), care deținea controlul artistic. Pollini era pregătit să îi ofere lui Mahler libertate considerabilă, dacă dirijorul oferea atât succes comercial, cât și artistic. Mahler a realizat acest obiectiv în primul său sezon, când a dirijat opera "Tristan și Isolda" de Wagner pentru prima dată și a primit laude pentru interpretările operelor "Tannhäuser" și "Siegfried" ale aceluiași
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
lui Ceaikovski, "Evgheni Oneghin", în prezența compozitorului, care a numit stilul dirijoral al lui Mahler „uluitor”. Programele foarte încărcate pentru repetiții ale lui Mahler au dus la răcirea relațiilor cu orchestra și cu soliștii în care, conform lui Peter Franklin, dirijorul „inspira ură și respect aproape în egală măsură”. Totuși, a reușit să găsească sprijin din partea lui Hans von Bülow care se afla în Hamburg în calitate de director al concertelor. Bülow, care l-a respins cu dispreț pe Mahler în Kassel, a
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
-se la romano-catolicism în februarie 1897. În ciuda acestui eveniment, convertirea lui Mahler nu a fost sinceră și a fost descris ca fiind un agnostic toată viața. Două luni mai târziu, Mahler a primit postul la Opera din Viena, inițial de dirijor cu titlul "Kapellmeister". În timp ce aștepta confirmarea împăratului pentru directorat, Mahler a servit ca dirijor rezident împreună cu Joseph Hellmesberger Jr. (fiul fostului director al Conservatorului) și Hans Richter, un dirijor de renume mondial al operelor lui Wagner și dirijorului ciclului originar
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
fost sinceră și a fost descris ca fiind un agnostic toată viața. Două luni mai târziu, Mahler a primit postul la Opera din Viena, inițial de dirijor cu titlul "Kapellmeister". În timp ce aștepta confirmarea împăratului pentru directorat, Mahler a servit ca dirijor rezident împreună cu Joseph Hellmesberger Jr. (fiul fostului director al Conservatorului) și Hans Richter, un dirijor de renume mondial al operelor lui Wagner și dirijorului ciclului originar " Inelul Nibelungilor" la "Bayreuth" în 1876. Directorul Wilhelm Jahn nu l-a consultat pe
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
târziu, Mahler a primit postul la Opera din Viena, inițial de dirijor cu titlul "Kapellmeister". În timp ce aștepta confirmarea împăratului pentru directorat, Mahler a servit ca dirijor rezident împreună cu Joseph Hellmesberger Jr. (fiul fostului director al Conservatorului) și Hans Richter, un dirijor de renume mondial al operelor lui Wagner și dirijorului ciclului originar " Inelul Nibelungilor" la "Bayreuth" în 1876. Directorul Wilhelm Jahn nu l-a consultat pe Richter în legătura cu numirea lui Mahler; Mahler, conștient de această situație, i-a scris
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
inițial de dirijor cu titlul "Kapellmeister". În timp ce aștepta confirmarea împăratului pentru directorat, Mahler a servit ca dirijor rezident împreună cu Joseph Hellmesberger Jr. (fiul fostului director al Conservatorului) și Hans Richter, un dirijor de renume mondial al operelor lui Wagner și dirijorului ciclului originar " Inelul Nibelungilor" la "Bayreuth" în 1876. Directorul Wilhelm Jahn nu l-a consultat pe Richter în legătura cu numirea lui Mahler; Mahler, conștient de această situație, i-a scris o scrisoare lui Richter, în care își manifesta admirația
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
iar în 1907 au lansat o campanie de presă ca să-l înlăture. La începutul anului 1907, a început negocierile cu Heinrich Conried, directorul Operei Metropolitane din New York, iar în iunie a semnat un contract foarte avantajos pentru patru stagiuni, ca dirijor. La sfârșitul verii, și-a înaintat demisia din funcția de director al Operei din Viena, iar pe 15 octombrie a dirijat al 648-lea și ultimul său spectacol, "Fidelio". În cei zece ani petrecuți la Viena, Mahler a fost frecvent
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
și Bruckner. Pe 19 septembrie 1908, a avut loc la Praga premiera Simfoniei nr. 7, care a fost numită de Alma mai degrabă un succes critic decât de public. Pentru sezonul 1908-1909 al Operei Metropolitane, administrația l-a adus pe dirijorul italian Arturo Toscanini care să împartă activitatea dirijorală cu Mahler, care a avut doar 19 apariții în acea stagiune. Una din aceste apariții a fost lăudata interpretare a operei "Mireasa vândută" de Smetana, pe 19 februarie 1909. În prima parte
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
Smetana, pe 19 februarie 1909. În prima parte a sezonului, Mahler a dirijat trei concerte împreună cu Orchestra Simfonică din New York. Această experiență dirijorală l-a determinat pe Mahler să demisioneze din funcția deținută la Operă și să accepte postul de dirijor al noii reformate Filarmonici din New York. A continuat să susțină apariții ocazionale la Operă în calitate de invitat, ultima sa apariție fiind pentru opera "Dama de pică" de Ceaikovski, pe 5 martie 1910. Înapoi în Europa pentru vara anului 1909, Mahler a
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
ocazionale la Operă în calitate de invitat, ultima sa apariție fiind pentru opera "Dama de pică" de Ceaikovski, pe 5 martie 1910. Înapoi în Europa pentru vara anului 1909, Mahler a lucrat la Simfonia nr. 9 și a efectuat un turneu ca dirijor în Olanda. Sezonul 1909-1910 al Filarmonicii din New York a fost lung și aglomerat; Mahler a dirijat 46 de concerte, dar programele sale erau adesea prea solicitante pentru gusturile publicului. Propria Simfonie nr. 1, care a avut premiera americană la 16
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
o boală la care sunt predispuși cei care suferă de valve cardiace defectuoase și la care rata de supraviețuire în zilele dinaintea antibioticelor era aproape zero. Totuși, Mahler nu a abandonat speranța și se gândea să își reia sezonul de dirijor. Pe 8 aprilie, familia Mahler a părăsit New Yorkul la bordul navei SS "Amerika," cu destinația Europa. Au ajuns la Paris zece zile mai târziu, unde Mahler a fost internat la o clinică din Neuilly-sur-Seine, dar starea sa nu s-
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
fost impresionat de muzică. Criticii britanici din acea perioadă l-au tratat pe Mahler cu superioritate și rar cu laude. Dyneley Hussey nota în 1934, „deși cântecele pentru copii sunt încântătoare, ar trebui să se renunțe la simfonii.” Compozitorul și dirijorul Julius Harrison considera simfoniile lui Mahler ca fiind „interesante uneori, dar obositoare”, fiind lipsite de creativitate. George Bernard Shaw considera că audiența anilor '30 îi considera pe și Bruckner compozitori „de mâna a doua”. Înainte de interzicerea muzicii lui Mahler pe timpul
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
30 îi considera pe și Bruckner compozitori „de mâna a doua”. Înainte de interzicerea muzicii lui Mahler pe timpul nazismului, fiind considerată muzică „degenerată”, simfoniile și ariile erau încă interpretate în sălile de concert din Germania și Austria, avându-i deobicei ca dirijori pe Bruno Walter și mai tânărul asistent al lui Mahler, Otto Klemperer și Willem Mengelberg. În Austria, lucrările lui Mahler au cunoscut o scurtă perioadă de renaștere între 1934 și 1938, o perioadă cunoscută în prezent ca 'Austrofascism', în timpul regimului
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
Copland, compozitorul german Kurt Weill, italianul Luciano Berio, rusul Dmitri Shostakovich și englezul Benjamin Britten. De asemenea Leonard Bernstein și Samuel Barber au fost și ei influențați de lucrările lui Mahler. Într-un interviu din anul 1989 cu pianistul și dirijorul Vladimir Așkenazi, Așkenazi remarca că legătura dintre Mahler și Șostakovici era una „foarte puternică și evidentă”; muzica lor reprezenta „individul versus viciile lumii.” Mitchell concluzionează cu afirmația: „Chiar dacă ar fi fost ca muzica sa să nu supraviețuiască, Mahler s-ar
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
a interpretei . Începe să cânte în anul 1951, alături de tatăl său, violonistul Dumitru Luncă, iar după 1953 devine solista orchestrei de muzică populară a Clubului Muncitoresc din Băicoi. În 1955 începe colaborarea cu Ansamblul Folcloric al Clubului 1 Mai, Ploiești, dirijor fiind în perioada respectivă acordeonistul Sile Ungureanu. În perioada 1955 - 1957 are și câteva colaborări și cu Orchestra „Flacăra Prahovei" a Filarmonicii din Ploiești, dirijată de violonistul George Botez (fiul „diseur"-ului și tangoistului interbelic Titi Botez). În 1955 înregistrează
Gabi Luncă () [Corola-website/Science/305031_a_306360]
-
(n. 26 iulie 1925, Râșnov, județul Brașov, România) este un scriitor și jurnalist german originar din Transilvania, România. Este fratele dirijorului Erich Bergel. Copilăria și tinerețea și le-a petrecut în mai multe orașe din Transilvania. În 1939 s-a mutat cu familia la Brașov, unde a urmat cursurile Liceului Honterus. Între 1941 și 1944 a urmat seminarul pedagogic din Sibiu
Hans Bergel () [Corola-website/Science/306000_a_307329]
-
teatre precum Volksoper Wien, Deutsche Oper Berlin, Theatre Capitole du Toulouse, Teatro Municipal Santiago de Chile și Het Muziektheater din Amsterdam, la Zurich, la Romă, Dresda, Madrid, Atena, Bangkok, Singapore sau Seul și unde are prilejul de a fi alături de dirijori renumiți precum Marco Armiliato, Adam Fischer, Rafael Fruhbeck de Burgos, Michail Jurowski , Zubin Mehta, Seiji Ozawa, Marc Piollet, Peter Schneider, Vjekoslav Sutej, regizori că Michael Hampe, Robert Wilson și artiști celebri precum Agnes Baltsa, Giuseppe Filianoti, Ferruccio Furlanetto, Franz Grundheber
Roxana Briban () [Corola-website/Science/306064_a_307393]