4,692 matches
-
stabilitate și de o structură văzută ca închidere, mizând, dimpotrivă, pe deschidere, precum și pe un discurs filosofic hibrid, impur. În termenii unui procedeu discursiv, seducția a putut fi astfel comparată cu deconstrucția derridariană, accentuându-se și mecanismele sale de funcționare discursivă (care includ logica ambivalenței, "amânarea sensului", ironia, provocarea). Prezența seducției ca mijloc retoric în multe dintre lucrările dedicate retoricii contemporane a determinat analiza acestui concept în raport cu datele acestei discipline și cu o seamă de termeni precum persuadare, minciună, manipulare etc.
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
în multe dintre lucrările dedicate retoricii contemporane a determinat analiza acestui concept în raport cu datele acestei discipline și cu o seamă de termeni precum persuadare, minciună, manipulare etc. De asemenea, o analiză a modalității de a scrie, a procedeelor și strategiilor discursive utilizate a fost o grijă constantă pe parcursul întregii secțiuni dedicate cazului Baudrillard, un capitol de final fiind în totalitate rezervat acestui tip de cercetare. În această direcție, am alcătuit o "listă" a celor mai întâlnite și semnificative strategii discursive prin intermediul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
strategiilor discursive utilizate a fost o grijă constantă pe parcursul întregii secțiuni dedicate cazului Baudrillard, un capitol de final fiind în totalitate rezervat acestui tip de cercetare. În această direcție, am alcătuit o "listă" a celor mai întâlnite și semnificative strategii discursive prin intermediul cărora acesta își alcătuiește discursul. Virtutea discursului baudrillardian, care este deopotrivă și punctul său vulnerabil se regăsește în chiar ceea ce este poate mai reprezentativ pentru postmodernism concomitența planurilor: expunerea unor concepte postmoderne se realizează aproape simultan într-o scriitură
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
într-un corpus din ce în ce mai închegat de idei și concepte. La fel ca Andreas Huyssen, cred că indiferent de ce parte a discuției ne situăm, cunoașterea premiselor postmodernismului devine o necesitate, din moment ce în sectoare importante ale culturii modificările la nivelul sensibilității, practicilor discursive, experiențelor și propunerilor de teoretizare și-au instituit deja existența și continuă să și-o ateste progresiv. Iar caracterul contradictoriu al acestui fenomen a mai produs un paradox: în pofida eforturilor deconstructive și a radicalismului, metanarațiunile și unele idei cu valoare
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
4, 1979, pp. 179-195. SASSATELLI, Monica, "An Interview with Jean Baudrillard: Europe, Globalization and the Destiny of Culture", în European Journal of Social Theory, Sage, London, Thousand Oaks and New Delhi, vol. 5, 2002, pp. 521-530. SĂLĂVĂSTRU, Constantin, Critica raționalității discursive, Editura Polirom, Iași, 2001. SĂLĂVĂSTRU, Constantin, Mic tratat de oratorie, Editura Universității "Alexandru Ioan Cuza", Iași, 2006. SĂLĂVĂSTRU, Constantin, Raționalitate și discurs, Editura Didactică și Pedagogică, R.A., București, 1996. SCHLEIFER, Ronald, Rhetoric and Death. The Language of Modernism and Postmodern
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
and a critical instrument as possible. In this complex context, the steps which were taken have particularly outlined the characteristics of postmodern discursiveness and have identified some of the most important changes that occurred in the field of language and discursive practices. In the second section, the attempt to gain a better insight into Jean Baudrillard's writing has made possible the discovery of a wide range of techniques, strategies, and rhetorical instruments combined with remarkable effects as far as its
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
is studied within the field of producing discourses so as to extract, on the one hand, a nucleus of constituent themes of the phenomenon and, on the other hand, a set of characterristics of the postmodern language and of the discursive practice. The investigation of the existence of a new type of discourse, that is, the postmodern discourse, was done in chapter 4 by making references to a case which was considered symptomatic of the phenomenon under analysis, namely the Baudrillard
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
used to analyse it mainly from the point of view of the ideology, feminism or sociology. In my opinion, the concept of seduction can be organised into an essential metaphor of Baudrillard's discourse and, moreover, into a real postmodern discursive strategy. By using the terms which are characteristic of a discursive method, seduction was thus compared to Derrida's deconstruction, therefore highlighting its mechanisms of discursive functioning (which include the logic of ambivalence, "the postponing of meaning", the irony, the
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
the ideology, feminism or sociology. In my opinion, the concept of seduction can be organised into an essential metaphor of Baudrillard's discourse and, moreover, into a real postmodern discursive strategy. By using the terms which are characteristic of a discursive method, seduction was thus compared to Derrida's deconstruction, therefore highlighting its mechanisms of discursive functioning (which include the logic of ambivalence, "the postponing of meaning", the irony, the challenge). Chapter 7 is focused on the concentrated research of the
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
into an essential metaphor of Baudrillard's discourse and, moreover, into a real postmodern discursive strategy. By using the terms which are characteristic of a discursive method, seduction was thus compared to Derrida's deconstruction, therefore highlighting its mechanisms of discursive functioning (which include the logic of ambivalence, "the postponing of meaning", the irony, the challenge). Chapter 7 is focused on the concentrated research of the characteristics and the limits of Baudrillard's writing as well as on highlighting the most
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
include the logic of ambivalence, "the postponing of meaning", the irony, the challenge). Chapter 7 is focused on the concentrated research of the characteristics and the limits of Baudrillard's writing as well as on highlighting the most frequently used discursive and rhetorical strategies. In this respect, I have made up a "list" of the most frequently encountered and the most significant discursive strategies by means of which Baudrillard articulates his writings. Among these strategies, one can mention the seduction strategy
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
the characteristics and the limits of Baudrillard's writing as well as on highlighting the most frequently used discursive and rhetorical strategies. In this respect, I have made up a "list" of the most frequently encountered and the most significant discursive strategies by means of which Baudrillard articulates his writings. Among these strategies, one can mention the seduction strategy, the overbidding strategy, the strategy of hypotheses radicalisation, that of theoretical and interpretative violence, of the reversibility, of the excess, and of
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
sens, le postmodernisme est analysé dans le contexte de la production de discours afin de pouvoir en extraire, d'une part, un noyau de thèmes constitutifs du phénomène et, d'autre part, un ensemble de caractéristiques du langage et de la pratique discursive postmoderne. La recherche de l'existence d'un nouveau type de discours, à savoir le discours postmoderne, est envisagée dans le quatrième chapitre en se rapportant à un cas considéré comme symptomatique pour le phénomène analysé: le cas Baudrillard. Dans
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
fiecare dată de definiția și de forma de identitate elaborată în funcție de cadrele propuse într-o epocă dată și în funcție de remanierile suportate de aceste cadre în actul scriiturii". Afirmația ni se pare pertinentă și aduce în cadrul discuției, pe lângă ideea de dominantă discursivă, și pe aceea a condițiilor de producere a discursurilor, care pot fi externe (norme deja instituite social, larg acceptate de către o comunitate în ceea ce privește activitatea discursivă) și interne (instituite în însuși demersul scriiturii, care poate adapta și transforma normele discursive general
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
actul scriiturii". Afirmația ni se pare pertinentă și aduce în cadrul discuției, pe lângă ideea de dominantă discursivă, și pe aceea a condițiilor de producere a discursurilor, care pot fi externe (norme deja instituite social, larg acceptate de către o comunitate în ceea ce privește activitatea discursivă) și interne (instituite în însuși demersul scriiturii, care poate adapta și transforma normele discursive general acceptate). 320 Dominique Maingueneau, Discursul literar. Paratopie și scenă de enunțare, p. 69. 321 Søren Gosvig Olesen, "Filosofia franceză mai recentă", în Anton Hügli, Poul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
dominantă discursivă, și pe aceea a condițiilor de producere a discursurilor, care pot fi externe (norme deja instituite social, larg acceptate de către o comunitate în ceea ce privește activitatea discursivă) și interne (instituite în însuși demersul scriiturii, care poate adapta și transforma normele discursive general acceptate). 320 Dominique Maingueneau, Discursul literar. Paratopie și scenă de enunțare, p. 69. 321 Søren Gosvig Olesen, "Filosofia franceză mai recentă", în Anton Hügli, Poul Lübcke (coord.), Filosofia în secolul XX, vol. 1, p. 508. 322 Paul Ricœur, Metafora
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
realității integrale este de partea efectelor, a unei forme de paroxism, de fenomen extrem". 509 Jean Baudrillard, La pensée radicale, p. 11. 510 În L'échange symbolique et la mort, pp. 294-297, se întâlnesc detalieri a ceea ce Baudrillard numește consum discursiv. 511 Jean Baudrillard, Celălalt prin sine însuși, p. 78. 512 Jean Baudrillard, De la séduction, Galilée, Paris, 1979, p. 82. 513 A. Cofan, "Morfologia antiliteraturii de la avangardă la postmodernism", în Caiete critice, p. 114. 514 Pentru interpretări ale conceptului de seducție
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
viața Bisericii locale. În 1224, a fost numit episcop al aceluiași oraș, însă a demisionat pentru a se dedica activității scolastice. Opera sa „Historia Pontificum Salonitanorum et Spalatensium”, terminată în 1226, este importantă atât pentru informațiile cu privire la modul familiar și discursiv (dar și după canoanele ars concionandi, mai degrabă decât ars praedicandi) al predicării lui Francisc, cât și pentru consemnările referitoare la faima și devoțiunea de care se bucura Francisc în timpul vieții. În ce privește predicarea păcii, să se vadă 1Cel 36. Martor
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
În fond, decît prin alte abstracțiuni. „Corporal” Înseamnă, aici, personificare, atribuirea de Însușiri morale abstracte unor noțiuni, concepte. Asta nu Înseamnă că poemele sînt fără valoare. Dimpotrivă, poemele se rețin mai ușor prin caracterul sentențios și muzical al versului. Versuri discursive: discursul liric se are pe sine ca obiect. Retorica elimină imaginația materială. În poem se instalează un climat de uscăciune și gravitate, alternat (În Satire, fabule) cu acela al bonomiei și sarcasmului. Fantezia se pune În slujba unei idei și
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Lumea stă pe o schimbare, toate trec și mor și cher...” La originea acestei prăbușiri universale se află o iubire neîmpărtășită. Ea zdruncină temeliile lumii și precipită omul spre un „noian de cufundare, de mormînt Întunecat”... . Cele trei lungi poeme discursive: Jaloba mea, Scrisoarea către Zulnia și Amoriul din prieteșug, la care am putea adăuga și un alt poem dinafară temei erotice (Moartea părintelui dumisale Vornicului Costache Conachi la 1803, Mart În 7), pun În chip mai direct În fața omului, ființă
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
în discuție opiniile criticului despre sugestia muzicală și, în particular, despre simbolism. După cum știm, în Mutația valorilor estetice criticul afirmă că "în evoluția poeziei contemporane, mișcarea simbolistă răspunde precis tendinței de a reda inefabilul și de a înlocui deci construcția discursivă, logică, raționalismul și didacticismul poetic, de sugestie care, dincolo de anecdotă și expunere logică, sugerează stări sufletești profunde, neorganice, muzicale"92. De asemeni, spune Lovinescu, "având un fond muzical, simbolismul exclude cugetarea organizată, fără a exclude însă și profunzimea sentimentelor. [...] El
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
este interpelat de aceștia despre felul cum se furișează și pătrund în minte, chiar fără voia noastră, gânduri fără rost și pe care ne este greu să le înțelegem și să le alungăm. Răspunsul Avvei Moise constă într-o descriere discursivă a originii și felului gândurilor, lămurindu-se mai apoi faptul că stă în puterea noastră să le respingem sau să le acceptăm și dovedindu-se în felul acesta existența libertății de a alege. Inexistența liberului arbitru, al voinței reale, ar
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
o „măreață nație daco-română” este întrevăzută ca rezultat al luminării păturii de jos (Muierea și găina); portrete satirice de prelați obtuzi ori de renegați intră în Șarpele și pila, Privighetoarea și vulturele. Limba este populară, totuși fraza se mișcă greoi, discursiv, căci ținta rămâne învățătura, trezirea minții și disciplina morală. Marin Sorescu aprecia că formula „gură de aur”, prin care Mihai Eminescu îl definea pe Ț., ar putea fi explicată tocmai „printr-un anume dar retoric, întâlnit în morala fabulelor, întinsă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290170_a_291499]
-
și-a făcut apariția o comunitate competitivă de liberali (în special în Europa), care se opune realiștilor și depune eforturi pentru a constitui practica liberală internațională o realitate auto-înțeleasă; e) argumentul că practica socială ajută la îmbinarea lumii ideatice și discursive și a lumii materiale (Adler: 2005, 5-6). Înainte de a analiza conceptele principale cu care operează, trebuie menționat faptul că socio-constructivismul nu își propune să fie, pur și simplu, o altă teorie a RI, ci o nouă ontologie, un nou mod
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
se presupune că le articulează. Multe dintre ele sunt irelevante în viața cotidiană. Mai important, și aceasta este o critică pe care John Searle a atribuit-o constructivismului însuși, discursurile cad în capcana logică a "regresiei circulare": dacă totul este discursiv creat, atunci discursul însuși are nevoie de discurs pentru a se teoretiza. Dar o teorie nu poate fi validată decât în relație cu altceva, nu de către propriile concepte și metode (Searle: 2000). Voi analiza în continuare contribuția lui Searle la
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]