5,812 matches
-
Împăcarea părților înlătura răspunderea penală."; - Art. 206: "Afirmarea sau imputarea în public, prin orice mijloace, a unei fapte determinate privitoare la o persoană, care, dacă ar fi adevărată, ar expune acea persoană la o sancțiune penală, administrativă sau disciplinară, ori disprețului public, se pedepsește cu închisoare de la 2 luni la 2 ani sau cu amendă. Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. ��mpăcarea părților înlătura răspunderea penală."; - Art. 207: "Proba verității celor afirmate sau imputate este
DECIZIE nr. 298 din 7 noiembrie 2002 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 205, 206 şi 207 din Codul penal. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/146633_a_147962]
-
cuvintele, gesturile, precum și alte mijloace prin care se aduce atingere onoarei ori reputației unei persoane sau se afirma ori se impută în public fapte determinate, care, dacă ar fi adevărate, ar expune acea persoană la sancțiuni penale, administrative, disciplinare ori disprețului public. Curtea constată că incriminarea acestor fapte nu contravine în nici un mod prezumției de nevinovăție, consacrată atât de art. 23 alin. (8) din Constituție, cât și de art. 11 pct. 1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și de Convenția
DECIZIE nr. 298 din 7 noiembrie 2002 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 205, 206 şi 207 din Codul penal. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/146633_a_147962]
-
declararea recursului în anulare. În sfârșit, se susține că textul atacat reglementează o modalitate de aminare a efectelor grave și de netolerat pe care le poate avea o hotărâre judecătorească pronunțată, nu cu o simplă depășire a competențelor, ci în disprețul organizării constituționale a statului. 3. Prin aceeași Decizie nr. 73/1996, Curtea, cu majoritate de voturi, a respins excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 330^1 din Codul de procedură civilă și a constatat că prevederile art. 330, art. 330
DECIZIE Nr. 96 din 24 septembrie 1996. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/114574_a_115903]
-
de oportunitate invocat în recurs, si anume faptul că art. 330^2 alin. 1 din Codul de procedură civilă reglementează o modalitate de aminare a efectelor grave și de netolerat pe care le poate avea o hotărâre judecătorească pronunțată în disprețul organizării constituționale a statului. Trebuie reținut, pe de o parte, că motivele recursului în anulare pot fi invocate de către părți sau de procuror pe calea recursului (art. 304 pct. 4 din Codul de procedură civilă) sau a revizuirii (art. 322
DECIZIE Nr. 96 din 24 septembrie 1996. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/114574_a_115903]
-
Bine. Dar de ce să nu credem că făptura normală a omului este cea anume făcută ca să vadă adevărul?” (M. Eminescu); „- Și el o pipăie. Cu ce drept modul nostru să fie cel adevărat și al lui cel fals?!” (M.Eminescu) • disprețul; în propoziții interogative sau exclamative: „Să colaborez eu la «Moftul»? Să-mi prostituiesc pana cu pornografii și insanități? A!” (I.L. Caragiale) • regretul; în propoziții interogative retorice: „Eu atunci, să nu-mi caut de drum tot înainte? Mă abat pe la tei
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
același lut care se târăște în șarpe și zboară în vultur.” (M. Codreanu) • enunțuri asertive subiective (exclamative), prin care subiectul vorbitor își comunică totodată și atitudinea sa afectivă față de (sau provocată de) conținutul semantic (admirație, extaz, indignare, surpriză, uimire, ironie, dispreț, regret etc.): „Ce frumoasă, ce nebună / E albastra-mi, dulce floare! Și te-ai dus, dulce minune, / Ș-a murit iubirea noastră - Floare-albastră, floare-albastră! / Totuși este trist în lume!” (M. Eminescu) „- Măi! anapăda lucru ș-aista, zic eu înciudat...” (I.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nteniră și urechile se ciuliră, ascultând fără să înțeleagă limba străină de la marginea pământului, care suna în acel col ț depărt at al lumii, pe tărâmul celălalt. „Pf! Pufni mai mult în sine și mai mult către urechile calului, cu dispreț, șătrarul Lăzărel; pe mine nu mă ajunge mintea cum se pot pricepe oamenii cu asemenea vorbe p ocite.” Beizade auzi observarea și, râzând singur, voia s-o tălmăcească abatelui. Dar dintr odată, brusc, ca și cum s-ar fi tras o perdea
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
apariția unor legături emoționale între actorii implicați. Adică, intensitatea determină afectivitatea. Astfel, dacă A și B interacționează repetat în decursul timpului, această experiență îi poate conduce către dezvoltarea unor sentimente fie pozitive (respect, încredere, prietenie etc.), fie negative (neîncredere, ură, dispreț etc.). Krackhardt evidențiază în acest context faptul că, indiferent de natură, sentimentele devin tot mai puternice pe măsură ce crește frecvența interacțiunii. Al treilea determinism propus de Krackhardt se referă la faptul că afectivitatea determină dependența. Altfel spus, afectivitatea puternic pozitivă va
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian-Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
un mod imprevizibil, putând reacționa oricând pentru a evita sau accepta eșecul actului victimizant; victima predispusă, cu reacții spre înclinații schimbătoare, rigide și complexe care contrazice și încearcă să revină la vechile atitudini; victima provocatoare, fidelă unor concepții în care disprețul și sfidarea regulilor comportamentale îndeamnă la acțiuni nesocotite, la schimbări de atitudini periculoase, euforice, isterice, exaltate, melancolice; victima neparticipantă, care adoptă posibilitatea de a-și controla comportarea, acceptând doar actele cu semnificatii cunoscute. În anul 1977, criminologul american S. Schafer
ASISTENŢA COPIILOR VICTIME A INFRACŢIUNILOR by GEORGE COSMIN DIACONU () [Corola-publishinghouse/Science/814_a_1559]
-
adus atenienilor vestea victoriei asupra perșilor. Fotbalul este singurul joc sportiv în care omul se lipsește de aportul mâinilor, excepție făcând numai repunerea mingii de la margine, pentru care s-a cerut, în organismele abilitate modificarea acestei reguli de joc. Acest dispreț pentru folosirea mâinilor poate fi întâlnit și la jocurile practicate în antichitate. De pildă, toltecii și mayașii mexicani nu se foloseau decât de șolduri și de genunchi pentru a putea menține balonul în aer și a-l introduce în cercul
Bazele generale ale fotbalului by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/357_a_953]
-
Salutul prin ridicarea sprâncenelor este unul din semnalele cele mai răspândite de pe întregul glob. La rândul ei, coborârea sprâncenelor, asociată cu ridicarea pomeților și micșorarea ochilor ca pentru a-i proteja apare deopotrivă din cauza râsului, al plânsului și al exprimării disprețului. Atitudinea critică și scepticismul se exprimă prin ridicarea unei singure sprâncene. Ochii - dispun de posibilități de comunicare practice nelimitate. Sintagme precum “ferestrele sufletului” subliniază faptul că rolul lor principal este acela de a asigura comunicarea afectivă dintre oameni. Impactul privirii
Ad-Studium Nr.3 by Asociaţia Naţională a Profesorilor pentru Elevi cu Deficienţe de Auz VIRGIL FLOREA () [Corola-publishinghouse/Science/788_a_1651]
-
lui miChelanGelo în istoria artei 77 imitarea naturii, după cum s‑a exprimat Fernand Lèger26: capacitatea lui Mi‑ chelangelo de a imita mușchii nu duce nici la progres, nici la ierarhie în artă. Însă împlinirile sale rămân dincolo de astfel de presupuneri, dispreț sau orgolii; este dreptul din naștere al unui geniu să inspire frică și uimire 27. Ultimii ani ai vieții lui au fost nespus de triști: exilat de cetatea lui iubită pe care nu a mai revăzut‑o, asistând la înrobirea
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
lui miChelanGelo în istoria artei 77 imitarea naturii, după cum s‑a exprimat Fernand Lèger26: capacitatea lui Mi‑ chelangelo de a imita mușchii nu duce nici la progres, nici la ierarhie în artă. Însă împlinirile sale rămân dincolo de astfel de presupuneri, dispreț sau orgolii; este dreptul din naștere al unui geniu să inspire frică și uimire 27. Ultimii ani ai vieții lui au fost nespus de triști: exilat de cetatea lui iubită pe care nu a mai revăzut‑o, asistând la înrobirea
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
pentru mântuirea lumii. Cum previziunea s-a dovedit falsă, membrii sectei au devenit și mai înverșunați în propagarea ideilor proprii, pretinzând că ei au marea datorie de a trezi omenirea la credința în Dumnezeu. Secta este periculoasă întrucât manifestă total dispreț față de ordinea Statului și a Bisericii. Se numesc „Martorii lui Iehova” pentru că acesta este unul dintre numele atribuite lui Dumnezeu în textul ebraic al Vechiului Testament. Conform doctrinei lor milenare, a doua venire și împărăția de o mie de ani
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
fost găsită în preajma cadavrului unchiului sau și realizează cumplitul adevăr, dar nu dorește să se răzbune. Tatăl Isoldei este de acord ca aceasta să se marite cu regele tinutului Cornwall, pentru a asigura pacea celor două regate. Isolda, ranită de disprețul arătat de Tristan acceptă propunerea și pleacă împreuna cu logodnicul ei spre Bretania Regina Irlandei îi strecoară o poțiune magică lui Brangien, slujitoarea Isoldei, o licoare a iubirii, a cărei putere este de a asigura iubirea veșnică și fericirea celui
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
așteptării celuilalt care ești încă tu, spre sfârșit, când totul în tine se desface ca să se ivească alt om, cu zisa ei: „CÂND VEI VENI, DRAGĂ BĂIAT?”, cel venit nu o să facă parte cândva din cohorta de misogini pentru care disprețul față de voința și mintea femeilor devine o sursă identitară. Primul „Fiat!” în ordinea existenței individuale, cel care ne face cu putință este unul femeiesc. Indiferent cât de represive sunt regimurile de reglementare legate de contracepție, avort și sarcină, ne-am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
gros misogin precum Ciao Darwin! sau să sancționeze misoginismul lățit pe toate ecranele. Între altele, CNA sancționează ațâțarea la ură. Oricine îți poate replica faptul că imaginea femeilor „funduleț în gemuleț” nu ațâță la nici o ură, dimpotrivă. Desigur. Dar la dispreț față de femei, da. „Tribunele” de manifestare ale feminismului cultural sunt încă foarte puține. Observator cultural este o excepție ca politică redacțională explicit profeministă. 22 publică feminism cultural sau politic de câte ori are ocazia. Dilema oscilează între indiferență și feminism soft. Există
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
f) Soluția prefigurată și tacit consimțită de liberalele din Alba este cea yoghină: liberalismul interior. Voind să consult vox populi am parcurs sute de comentarii electronice ale cititorilor. Domină indignarea decentă. Gura celorlalți, mult mai slobodă, era încărcată de un dispreț crunt: „Pentru putere, femeile sunt în stare de orice”; „Ele ajung în politică doar verificate de șefi”; „Vocația femeilor e prostituția, nu politica”. Mesajul conținea îndemnul: „Curvele pe centură, nu în politică”. Trebuie să le fie impus un Apel către
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
casă, întreține financiar o nevastă casnică și doi 2-3 copii la studii. Excepția o reprezintă Țările Scandinave. În mediul privat, femeile se răzbună și exclud bărbați: le dau peste mână că nu știu să învârtă în maioneză, se strâmbă cu dispreț inhibant în fața unei cămăși călcate cu crețituri, îi socotesc incapabili de decizii în probleme de fond legate de decorarea casei și chiar despre propria îmbrăcăminte. Între ele, în gineceu, spun povești încărcate de un ucigător dispreț misandru, cam tot cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
maioneză, se strâmbă cu dispreț inhibant în fața unei cămăși călcate cu crețituri, îi socotesc incapabili de decizii în probleme de fond legate de decorarea casei și chiar despre propria îmbrăcăminte. Între ele, în gineceu, spun povești încărcate de un ucigător dispreț misandru, cam tot cu același curaj public ca acela al discuțiilor despre prostia lui Ceaușescu. Stăm bine: avem un misoginism de presă și o misandrie de bucătărie. (Vezi pe larg volumul recent coordonat de Laura Grünberg, 2005, Mass-media despre sexe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
nu mai puțin demnă de Ființa Desăvîrșită, pe care mărturisește că a servit-o prin faptele lui. O servește încă, fără încetare, dar un uriaș complot îi răstălmăcește actele și ideile. "Ea (botanica) mă face să uit persecuțiile oamenilor, ura, disprețul, jignirile lor și toate relele cu care au știut să răsplătească dragostea caldă și neprefăcută ce le-o purtam... adesea îmi prilejuiește clipe de fericire în mijlocul celei mai triste soarte care i-a fost dat vreunui muritor s-o aibă
Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
și la onoarea copilului, se dovedesc a fi mijloace mult mai eficiente decît o disciplină oarbă. Pedeapsa corporală era considerată cel mai impropriu mijloc de educație. Cel mai indicat ar fi să se utilizeze ca răsplată stima și ca pedeapsă disprețul educatorului față de elev. 3.2. Bunătatea originară a omului Teza care susținea inocența omului în starea de natură, stare care era opusă viciilor din societate, era curentă în secolul XVIII: este întîlnită la Montesquieu, Marivaux, Montaigne, Fénelon. Rousseau, spre deosebire de aceștia
Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
să-mi iau inima-n dinți și să-l întreb: nu crede că ar fi, în sfârșit, momentul să ne spună și nouă de ce au înființat dumnealor securitatea?! Iar dacă Instituția asta sinistră este opera sa de căpetenie, de ce atât dispreț pentru cei care, de voie sau de nevoie, au venit în contact cu ea?! Este dumnealui cel care ar avea dreptul să ridice piatra? Și de ce atâta silă față de o anume parte a presei? Are convingerea că în cealaltă parte
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
prin scriitori poate fi rentabilă pentru actuala putere. Ca urmare, mi-ar fi greu să mă pronunț asupra acestui fenomen cu siguranța că nu greșesc. Dar mi se pare cel puțin o mare lipsă de diplomație să te pronunți cu dispreț - cum se întâmplă în acest interviu - asupra apetitului pentru politic al celorlalți, ca și cum meseria pe care ai acceptat să o practici n-ar avea nimic în comun cu puterea de pe pământ, ci cu cea din cer. Și mi se pare
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
te abați fără consecințe dintre cele mai neașteptate: ca dușman erai tratat dacă nu cu respect, cel puțin cu mai multă precauție, pe când ca readus pe linia cea bună sau ca simplu colaborator deveneai un soi de slugă demnă de dispreț. A fi altceva, a fi altfel decât își închipuiau că ești însemna a pierde. Îmi amintesc acum că la unul dintre romane mi se ceruse de către un super-șef al cenzurii cu multe stele pe umăr să renunț la aproape
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]