4,738 matches
-
lăsă ciudat de repede. Fratele meu declară că Îi e frig și a obosit, dar eu l-am mânat mai departe și În cele din urmă l-am convins să călărească câinele (singurul membru al formației care Încă se mai distra). Am mers mai mult de două verste, luna răspândea o lumină fantastică și fratele meu, complet amuțit, Începuse să cadă tot mereu de pe câinele pe care era cocoțat, când Dmitri a apărut cu un felinar și ne-a dus acasă
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
excepție. Încă de când aveam zece ani, preceptorii și guvernantele știau că diminețile Îmi aparțin și se țineau prudenți deoparte. Referitor la asta, Îmi amintesc vizita unui coleg de școală, un băiat la care țineam foarte mult și cu care mă distram de minune. A sosit Într-o seară de vară - parcă prin 1913 - dintr-un orășel situat la vreo treizeci și ceva de kilometri de noi. Tatăl lui murise recent Într-un accident, familia sărăcise și vajnicul băiețel, nepermițându-și costul
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
folosite pentru a ocroti caii de muște sau În Opelul decapotabil mirosind a ceai (așa mirosea benzina acum patruzeci de ani) vreun văr sau vreo mătușă remarca: „Chiar trebuie să-ți iei cu tine plasa aia? Nu poți să te distrezi și tu ca un băiat normal? Nu crezi că strici plăcerea tuturor?“. Lângă un indicator pe care scria NACH BODENLAUBE, la Bad Kissingen, În Bavaria, când tocmai mă pregăteam să-i Însoțesc Într-o lungă plimbare pe tata și pe
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
m-am Îndrăgostit pe loc - dar din păcate incidentul a luat sfârșit. O dată sau de două ori ne-a dus să-l vedem pe fratele lui, un preot romano-catolic emancipat, de o mare distincție, ale cărui mâini palide se rătăceau distrate peste micile noastre capete greco-catolice, În timp ce Max și cu el discutau probleme politice sau familiare, Într-un șuvoi neîntrerupt de poloneză șuierătoare. Îl văd pe tata Într-o zi de vară, la țară, făcând cu Max concurs de tir - perforând
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
sau „eroi roșii“, În funcție de vederile politice ale persoanei respective). Fratele meu și cu mine ne amuzam Încuindu-ne În compartiment și dejucând astfel orice tentativă de a fi deranjați. Mai mulți soldați care călătoreau pe acoperiș ne ajutau să ne distrăm și mai bine, Încercând să folosească, fără succes, ventilatorul compartimentului nostru ca toaletă. Fratele meu, care era un actor de primă mână, a reușit să simuleze toate simptomele unui caz grav de tifos, ceea ce ne-a folosit când, În sfârșit
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
vindea înghețată în colț la Universitate. Noua, pentru nimeni previzibila îndeletnicire a marelui savant, astfel „deghizat”, purtând halat alb și pe cap o bonetă de asemenea albă, ne făcea să râdem până la lacrimi. Vânam, cu alte cuvinte, pentru a ne distra, sosiile caraghioase, inferioare ale unor celebrități pe care aveam norocul să le cunoaștem. Cu toate că amândoi îl veneram pe Tudor Vianu, „găseam” pe străzi și destui Vieni. În fond, jocul acesta, aparent demolator, constituia o altă față a afecțiunii pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
reușea să-și țină „legat” soțul de mai bine de șase ani, obligându-mă să dansez mereu cu ea, dintr-un altruism de femeie cu experiență, izbutind până la urmă să mă antreneze, să mă facă și pe mine să mă „distrez” (era sufletul micii societăți; dansând, îmi amintesc, își îndoia picioarele din genunchi, azvârlindu-și-le în unghi de 90 de grade); revăzând-o după câteva luni, pe Magheru, în compania Marianei, care o ținea de braț, ca și cum ar fi vrut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
vârstă îmbrăcate în negru care însoțesc un băiețel foarte mic, de vreo trei-patru ani, exact în clipa în care un pui de pisică invizibil începe să miaune sfâșietor. Lamentația îl amuză însă pe copil, care râde înveselit, pare a se distra copios: „l-a părăsit mama lui”, ține să explice una dintre femei, cu vizibilă intenție de a corecta reacția surprinzătoare, „cinică” a omulețului de-o șchioapă. Care, derutându-ne și mai tare pe toți... trei, replică prompt: „Foarte bine” (foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
bolovăni de piatră. Dar acei bolovăni imenși, rămășițele acelui palat, câte au văzut și auzit, mai ales groază păcatului care s-a săvârșit. Împăratul Irod îl iubea pe Sf. Ioan Botezătorul, dar pentru că se jurase dansatoarei Salomeea care l-a distrat atât de bine pe el și pe invitații lui că-i va da orice-i va cere, chiar și jumătate de împărăție, iar aceea a cerut Capul Sf. Ioan Botezătorul, Irod a săvârșit nelegiuirea. A făcut această din mândrie și
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
abisului, a vidului uman ; mai corect a vidului, a cavității. Inconfortabilă senzație, de nedorit și de necăutat, dar extraordinară și care constituie (de necăutat în forma ei pură), în forma ei artistică, latura comică, pe care o căutăm, care ne distrează, ne amuză. Dar fenomenul există virtualmente acolo, cu această putere, cu această colosală potențialitate. Asta mi se pare că trebuie subliniat în ce privește marea artă comică și, în speță, la Caragiale. Această putere colosală pe care o are revelația abisalității și
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
vieții în același fel. Unii prețuiesc viața, alții o disprețuiesc. Unii simt că au un fel de îndatoriri, alții altfel de îndatoriri. Unii cred că nu au nici un fel de îndatoriri. Unii socotesc viața un simplu mijloc de a se distra fără a fi obligați cu ceva. Unii se bucură de viață, iar alții socotesc că viața nu merită să fie trăită și propun sinuciderea. Eminescu zicea: „Ce-un secol ne zice, alții o dezic, Decât un vis sarbăd mai bine
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
I-a de seminar, dar rezultatele, în ce mă privește, au fost dintre cele mai slabe. Profesorul de franceză ne zicea „cap pătrat”, dar făcea cu noi niște teste psihololgice foarte ingenioase, pentru verificarea aptitudinilor intelectuale, care mă atrăgeau, mă distrau, ca niște jocuri. Colegul meu de bancă din clasa I-a primea mereu alimente de acasă și mai tot timpul avea în pupitrul băncii un borcan cu miere. Cândva, în lipsa mierii cu care fusesem obișnuit de mic, m-a prins
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
mare, Ana, cântă ca un înger și e în căutarea unei gazde la Stockholm. Eu nu pot trăi cu nimeni, numai cu cineva de care sunt îndrăgostită. Singurătatea îmi e necesară ca o rană prin care pătrunde imposibilul. Restul mă distrează, îndepărtând de mine intensitatea clipei. Încă un vis în care eram iubită de cineva fără chip. Până la urmă ajung să cred că este chiar iubirea însăși care mă iubește, ea sau Sfântul Duh. Războiul continuă în Iugoslavia, carnaj peste tot
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
nu pe planul lingvistic, ci pe alt plan subtil, acolo unde subconștientul vine pe nebăgate de seamă cu „sămânța lui”, sădind noul, dând peste cap logica mea omenească. Aici mi se pare că e nevoie de singurătate - să nu fii distrat de prezența extraordinară a ființelor umane care sunt, cu și fără vorbire, mistere imense, ambulatorii. Dar pe planul epic am primit atâtea povești noi, atâtea chipuri unice de desenat, de contemplat în singurătate (când le voi uita?), recreându-le după
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
gala mult așteptată, cu actori foarte cunoscuți, printre ei, superbele actrițe ale lui Bergman: Pernilla August și Marika Lagerkrantz. Printre poeți, prietenul, frumosul chinez Li Li. Am repetat atât de „profesional” textele în suedeză, învățând de la actori și nelăsându-mă „distrată”, cum am făcut la Visby, de trăncăneala prietenilor. Am recitat puternic, cu o voce din cap și piept, și efectul a fost maximal. Am fost aplaudată neobișnuit și felicitată de necunoscuții de la bar. Madeleine (Grive), șefa faimoasei reviste 90-talet, era
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
din centru. Marineanca avea școală cu două posturi, unul fiind ocupat de o domnișoară de fel din județul Brăila care ar fi vrut să treacă prin detașare la Tabacu, în locul Steluței. * Dar până una alta să mai povestesc cum ne distram noi, băieții, pe la Bolgrad. În afară de conu Ghiță Bujoreanu care ieșise la pensie și care era amorezat de o văduvă tânără, mai era un fost controlor fiscal, conu Iancu ștefănescu căruia îi plăcea să se laude peste măsură cu lista lui
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
pe simpaticul institutor Ion Rogojină, om vesel, luminos și mai așezat în vârstă față de ceilalți. Cele 40 de zile treceau repede și frumos în tabăra străjerească. Stăteam în corturi care deveneau seara obiectivul de atac al țânțarilor. La baltă ne distram cu chefalii. Se adunau în jurul unei bucăți de pâine parcă invitându-te să-i culegi cu mâna. și așa și făceam. De aici poate că i s-a tras feciorului mai mare pasiunea de totdeauna pentru pescuit. La mijlocul lui august
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
a speriat și a luat-o la goană spre centrul comunei unde, mai, mai să se urce pe Dacia inginerului de la ferma viticolă. Țipând, am dat drumul la hățuri. Cei care m-au văzut de pe terasa restaurantului din comună se distrau de așa spectacol oferit gratuit. Am sărit din șareta pe care am abandonat-o în centrul comunei și m-am întors speriată în primărie, hotărâtă să 48 plec acasă cu prima ocazie și să nu mă mai întorc niciodată acolo
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
o friguroasă), teatre, Scala din Milano, bașca revenirea într-un fel la "patria mumă", bunica ei paternă fiind originară din Treviso! Eu am început să mă pregătesc temeinic, am vizitat toți "factorii de răspundere", vorbeam cu soția italiană și ne distrăm de pronunția noastră "dacică" și de cuvintele contorsionate à la "Coana Chirița". Cum am fost toată viața un om echilibrat, mi-am păstrat capul pe umeri și nu m-am lăsat dus de "vârtejul Roma". Știam că în meseria noastră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
tovarășului și colorate, cu desene și floricele, ale dumneaei. Administratorul, lua cu un băț fiecare "piesă" și, înainte de-a o pune în cutia de carton pentru expediere, o prezenta spre aprobare comisiei de expertiză, prezidate de mine. Ne-am distrat de minune! În cele două mici camere am dezinfectat, am făcut curat și am inaugurat un "club" cu bibliotecă! Observasem, atât din corespondența primită în ultimii ani de la ambasadă, studiată la minister înainte de a pleca, cât și din cele discutate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
erau prea mulți mărăcini, și tot cadrele didactice ieșeau, după ore, cu elevii și tăiau mărăcinii. Doar toamna, copiii se bucurau, mărăcinii fiind uscați, se adunau într-o grămadă mare după ce erau tăiați și se dădea foc, iar școlarii se distrau în jurul focului. Un adevărat calvar pentru locuitorii comunei a fost „cota”. S-au fixat cote de produse agricole ce urmau a fi predate statului, în funcție de starea socialpolitică și suprafața de teren ce o deținea fiecare familie. Neachitarea cotelor se termina
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
fi vizitate. Șeful caravanei, ajutat de un operator și câțiva agitatori, toți membri de partid, organizau primirea țăranilor explicând viața fericită a celor bogați și a regelui, care, plecând în călătorie, avea trenul său personal, unde mânca, dormea și se distra în vagonul salon unde privea fel de fel de filme. După ce termina cuvântarea, se organiza intrarea în fiecare vagon, țăranii căscau ochii și nu le venea a crede, iar în salon li se prezenta un jurnal de activități cu realizările
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
erau prea mulți mărăcini, și tot cadrele didactice ieșeau, după ore, cu elevii și tăiau mărăcinii. Doar toamna, copiii se bucurau, mărăcinii fiind uscați, se adunau într-o grămadă mare după ce erau tăiați și se dădea foc, iar școlarii se distrau în jurul focului. Un adevărat calvar pentru locuitorii comunei a fost „cota”. S-au fixat cote de produse agricole ce urmau a fi predate statului, în funcție de starea socialpolitică și suprafața de teren ce o deținea fiecare familie. Neachitarea cotelor se termina
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
fi vizitate. Șeful caravanei, ajutat de un operator și câțiva agitatori, toți membri de partid, organizau primirea țăranilor explicând viața fericită a celor bogați și a regelui, care, plecând în călătorie, avea trenul său personal, unde mânca, dormea și se distra în vagonul salon unde privea fel de fel de filme. După ce termina cuvântarea, se organiza intrarea în fiecare vagon, țăranii căscau ochii și nu le venea a crede, iar în salon li se prezenta un jurnal de activități cu realizările
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
fața fericirii. Eram trei tineri, o fată și doi băieți, într-o zi de vară spre sfârșitul războiului, undeva în preajma Hațegului, mergând fără nici un rost pe o cale ferată care ducea către masivul Retezat care se presimțea în zare. Ne distram călcând din traversă în traversă sau mergând în echilibru pe linia ferată. Rămăsesem în urmă. Înaintea mea, prietenii mei se țineau de mână și, sprijinindu-se ca într-o îmbrățișare aeriană, călcau fiecare pe șina sa, într-un echilibru nesigur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]