5,611 matches
-
reputat, a examinat cazul unui ziarist capabil să rețină exact fraze lungi în limbi pe care nu le cunoștea, cât și serii formate din multe zeci de cuvinte necunoscute Ă prezentate o singură dată. Memoria de lungă durată poate fi divizată în două componente: memoria episodică Ă înregistrând toate evenimentele cotidiene sau deosebite ale vieții noastre și memoria semantică, adică memoria în care sunt structurate în mod logic toate cunoștințele acumulate mai mult sau mai puțin sistematic. De fapt, organizarea cunoștințelor
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
erodat. b. Estimarea eroziunii în adâncime are în vedere următoarea schemă de lucru și valori ale parametrilor principali: - pe baza recunoașterii la teren, pe planul topografic scara 1:5000 se trasează toate ogașele și ravenele care, la rândul lor, se divizează în sectoare relativ omogene din punct de vedere al stadiului de evoluție, al pantei longitudinale a talvegului și al caracteristicilor secțiunii transversale; - pentru fiecare sector relativ omogen se măsoară lungimea, panta talvegului, lățimea la bază, înălțimea și deschiderea la partea
amenajari pentru protectia si conservarea solului by BIALI GABRIELA () [Corola-publishinghouse/Science/83088_a_84413]
-
ce primește noi cărți. Această amnezie nu este totală (căci amintirile anterioare morții hipocampului subzistă), însă reprezintă totuși o dramă! În urma unei forme grave de epilepsie, un tânăr ce a suferit o operație pe hipocampuri (două la număr, creierul fiind divizat în tot atâtea emisfere cerebrale) este obligat să recitească mereu același ziar, ca și cum informațiile ar fi de fiecare dată noi; deși părinții lui s-au mutat, atunci când se rătăcește prin oraș se întoarce la vechea adresă... Desigur, un consum moderat de
[Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
imediat ce scopul a fost atins (au ajuns la capătul labirintului), ca în experimentul unui cercetător foarte cunoscut în această epocă: Edward Tolman. În cadrul unui grup, cobaii sunt foarte puțin înfometați, iar în altul, foarte înfometați. Pe scurt, fiecare grup este divizat în două subgrupuri. Unul primește hrană drept recompensă pentru faptul că șobolanii ating scopul (ajung la capătul labirintului), în timp ce alt subgrup nu primește recompensa (cobaii sunt hrăniți când s-au întors în cuștile lor). GRAFIC Vert: Erori Oriz: Încercări puțin
[Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
la nașterea popoarelor Europei a contribuit prin excelență și creștinismul, poate chiar într-un mod decisiv. Frământările din cele două Biserici, cea Răsăriteană și cea Apuseană, iar apoi separarea lor definitivă în anul 1054, influențează și Europa, care se va diviza în două, dezvoltându-se separat și într-o dispută continuă, datorită dezvoltării în timp a două culturi majore: cea Răsăriteană și cea Apuseană. Ne vom opri puțin la prolificul istoric francez Le Goff, specializat pe Evul Mediu. Ideea centrală a
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
important factor prognostic și este absolut necesară pentru interpretarea supraviețuirilor. După UICC și AJCC, cancerul gastric este clasificat prin sistemul TNM. Profunzimea invaziei tumorale primare și prezența și întinderea invaziei seroase este determinată prin categoria T, care este în plus, divizată în mucoasă (mă, submucoasă (smă și muscularis propria (pmă. Gradul și tipul invaziei seroase a fost reclasificată pentru stratificare în subseroasă ssy, seroasă se și infiltrarea țesuturilor din jur si. În întreaga lume s-a constatat o corelație importantă între
CANCERUL DIGESTIV SUPERIOR. PRINCIPII, CONTROVERSE ȘI OPȚIUNI DE TRATAMENT by MIHAI STOIAN, CRISTIAN BULAT, MIHAELA DAMIAN () [Corola-publishinghouse/Science/402_a_1123]
-
iulie 1790), care a răsturnat datele problemei, transformînd unilateral organizarea Bisericii din Franța, provocînd o divizare importantă în rîndul populației și însămînțînd germenii războiului civil. Istoricul american Timothy Tackett 2 a arătat foarte bine modul în care Franța s-a divizat în fața unui jurămînt impus de preoți (decretul din 26 noiembrie 1790), deschizînd calea confruntării ideologice și politice între Revoluție și catolicism. De acum înainte, Revoluția și, odată cu ea, democrația și libertatea vor fi identificate de majoritatea catolicilor cu lipsa de
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
considera "democrat din instinct", Cercurile de Studii preconizau echitatea socială (și nu numai caritatea și paternalismul), sindicate muncitorești separate, impozitul pe venit etc. Dar puterea lor nu era suficientă pentru a stîrni un curent politic important, iar catolicismul francez era divizat de problema monarhiei. Scopul politicii lui Leon al XIII-lea și al secretarului său de stat, pusă cu fermitate în aplicare la Paris de nunțiul papal Monseniorul Domenico Ferrata, era de a pune capăt izolării catolicilor și derivei anticlericale, organizînd
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
a fondat o nouă revistă, La Democratie, și un partid (1912), Noua Republică, care nu afișa o etichetă creștină. Totuși, curentul creștin-democrat rămînea în fază embrionară, lovitura de la 25 august înăbușindu-l cu atît mai mult cu cît acesta era divizat, abatele Lemire animînd Federațiile republicanilor democrați; unul dintre responsabili, Paul Simon, fusese ales deputat la Brest în 1913. Experiențele creștin-democraților din Franța aveau în comun un slab ecou în țară, chiar dacă Sillon-ul se bucura de o largă răspîndire. Debușeul electoral
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
a cărui conducere a fost puternic anticlericală, iar din 1884 guvernarea a revenit catolicilor pe o perioadă de treizeci de ani. Prudența suveranilor Leopold al II-lea și Albert I a contribuit la menținerea echilibrului. Deci nu problema instituțională îi diviza pe catolicii belgieni, ci problema socială. Unitatea politică exista, în ciuda politicii anticlericale duse de liberalii aflați la putere între 1878-1884, vizibilă mai întîi în opoziția arătată și contestarea măsurilor guvernamentale, apoi în pregătirea luptei electorale de la 1884. Partidul catolic exista
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
am pus primele baze, iar edificiul s-a construit în altă parte... De ce, de ce, de ce?"4. Răspunsul se găsește în două puncte. În primul rînd, curentul creștin-democrat nu a putut să se contopească cu catolicismul francez. Acesta a rămas foarte divizat în plan politic, așa după cum o arată și analiza victoriei Blocului Național din 1919: noua Cameră numită "Orizontul albastru" cuprindea un mare număr de deputați catolici, dar împărțiți între grupurile parlamentare de dreapta și de centru, tot atît de numeroase
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
împotriva catolicilor. Mussolini a cerut demiterea miniștrilor populari la 17 aprilie, amenințînd în același timp Vaticanul cu o campanie anticlericală. La 10 iulie, la ordinele superiorilor lui, Sturzo a demisionat din Secretariatul politic al partidului său. Grupul parlamentar s-a divizat prin votul aplicat după noua lege electorală care era făcută pentru a asigura victoria fasciștilor, cîțiva deputați votînd în favoarea sa, după care au părăsit partidul: curentul clerical fascist, continuator al clerico-moderantismului, s-a afirmat în momentul în care atacurile împotriva
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
pe regionalism, în perioada cînd erau introduse Săptămînile Sociale. Dar acest partid nu a rezistat după instaurarea dictaturii generalului Miguel Primo de Rivera la 13 septembrie 1923. Nu numai că nu a putut să opună rezistență dar s-a și divizat. Cei care se opuneau acestui regim care a durat pînă în ianuarie 1930 erau minoritari, iar partidul a fost dizolvat în decembrie 1924, în ciuda eforturilor lui Gil Robles de a menține o organizație de tineret 27. În 1931, cînd a
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
ia naștere o viață politică explozivă, în care curentele național-populiste nu sînt mai puțin influente, dar în care partidele de inspirație creștină au dificultăți în a se dezvolta. Transformări durabile CDU de la reorganizare la reunificare. În Germania anului 1945, pustiită, divizată de către Aliați în patru zone de ocupație, o viață politică normală încerca să se reorganizeze într-o manieră disparată. În mod paradoxal, tocmai în zona sovietică au fost luate primele inițiative, chiar din iunie 1945, în sînul unui Block der
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
ales de Franco Rodano și de filosoful Felice Balbo, care au încercat, împreună cu Partito della Sinistra Cristiana, o experiență originală. În preajma alegerilor din 1946, episcopii și-au înmulțit apelurile pentru a vota candidații "buni". Acțiunea Catolică și Curia erau totuși divizate între cei care erau favorabili autonomiei laicilor pe tărîm politic și cei ce doreau să-i aibă sub control. Dezbaterea arată că s-a ezitat mult în fața DCI-ului ca partid unic al catolicilor 7. Gravitatea problemelor pe care guvernul
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
în funcție de interesele politice sau sociale, dar și de personalitățile și strategiile individuale. Pentru a dezorienta și mai mult, chiar și pe cel mai atent observator, trebuie să spunem că marile curente în număr de șapte sau opt în timpul Congresului, se divizau ele însele în orientări secesioniste. Acest sistem de curente era, fără îndoială, inevitabil în acest mare partid dominator, interclasist, ce cumula interese profesionale dintre cele mai diverse, deținînd puterea, pe o lungă perioadă de timp, într-o țară unde tradiția
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
1974 privind acest subiect. Rezultatul, 40,7% pentru abrogarea legii și 59,30% în favoarea menținerii ei, era o înfrîngere mortală pentru Biserică și pentru DC care, cu sprijinul lui Amintore Fanfani, s-a angajat puternic în campanie. Catolicii s-au divizat pentru prima oară după Eliberare, iar un grup de intelectuali și de sindicaliști strînși în jurul lui Pietro Scoppola, Raniero La Valle, Luigi Macario, au spus "nu" abrogării. În 1981, referendumul privind legea în favoarea avortului s-a finalizat cu 68% voturi
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
1980, și consideră că nu mai poate fi salvată. Bătălia dusă pentru unitatea catolicilor este, așadar, o nouă bătălie pierdută pentru Biserică. A doua observație: împărțirea politică a catolicilor italieni este un fapt. Curentul DC a supraviețuit, dar s-a divizat. Mino Martinazzoli a fondat PPI în ianuarie 1994, la 75 ani după fondarea primului PPI, pe baza revenirii la Sturzo. Mario Segni, fiul unui fost președinte al Republicii DC, fondase în mai 1993 Alleanza Democratica. Învingător în referendumul din 18
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
erau totuși marcate de amprenta catolicismului social. Era vorba atît de promovarea unei regionalizări, cît și de transformarea Senatului, al cărui președinte fusese ales Alain Poher, într-o Cameră unde să se regăsească reprezentanții organizațiilor economice, familiale, intelectuale. Fiind foarte divizat înaintea alegerilor prezidențiale care urmau să aibă loc, CD a susținut candidatura lui Alain Poher, fost colaborator al lui Robert Schuman și senator al MRP, în timp ce Jacques Duhamel, René Pleven și Joseph Fontonet s-au alăturat lui Georges Pompidou, creînd
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
persecutați împreună cu familiile lor, asasinați sau care au murit pentru credința lor în valorile comune". El încheia făcînd apel la înțelegere, la unificare: "Noi înțelegem motivele istorice, politice și umane agravate în cursul anilor de persistența regimurilor comuniste care au divizat creștin-democrații în diferite partide, grupuri sau mișcări". Acest discurs punea accentul pe dificultatea majoră întîmpinată de partidele care se considerau creștin-democrate în fostele state comuniste: depășirea unui trecut tragic și divizările. Pentru a veni în sprijinul acestora, a fost fondată
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
problema rigidității sociale ridicate atît de grupurile mici, coezive și particulariste, cît și de către coalițiile distributive mari și eterogene, e clar că, din felul în care pune problema Olson, reiese necesitatea de a acționa asupra rigidității sociale și de a diviza coalițiile distributive excesiv de ample. Atît în cazul SUA, cît și în cel al Marii Britanii, politicile lui Ronald Reagan și Margaret Thatcher au fost orientate, în mod concret, pe o astfel de direcție dublă. Așadar, este adevărat că grupurile și competiția
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
raționamente. Guvernarea divizată corespunde în practică viziunii instituționale a "părinților fondatori". "Instituțiile separate care își împart puterea" au fost proiectate astfel, tocmai pentru a evita concentrarea de putere într-o singură instituție [Fabbrini 1993]. Dacă guvernarea nu ar fi fost divizată și separată, ci unitară și concentrată, ar fi înșelat așteptările fondatorilor. Al doilea raționament se bazează pe preferințele alegătorilor. Guvernarea nu este divizată numai la nivel federal: de la o vreme, este divizată și la nivelul statelor luate separat [Cox și
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
a evita concentrarea de putere într-o singură instituție [Fabbrini 1993]. Dacă guvernarea nu ar fi fost divizată și separată, ci unitară și concentrată, ar fi înșelat așteptările fondatorilor. Al doilea raționament se bazează pe preferințele alegătorilor. Guvernarea nu este divizată numai la nivel federal: de la o vreme, este divizată și la nivelul statelor luate separat [Cox și Kernell 1991]. Dacă alegătorii nu ar fi vrut-o, ar fi putut înceta să-și împartă votul între candidatul la președinție sau la
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
Fabbrini 1993]. Dacă guvernarea nu ar fi fost divizată și separată, ci unitară și concentrată, ar fi înșelat așteptările fondatorilor. Al doilea raționament se bazează pe preferințele alegătorilor. Guvernarea nu este divizată numai la nivel federal: de la o vreme, este divizată și la nivelul statelor luate separat [Cox și Kernell 1991]. Dacă alegătorii nu ar fi vrut-o, ar fi putut înceta să-și împartă votul între candidatul la președinție sau la funcția de guvernator al unui partid și candidații pentru
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
dintre cei care votează, dar e suficient (și datorită defazajului temporal și duratei diferite a mandatelor senatoriale, prezidențiale și pentru Camera Reprezentanților) ca să rezulte o "guvernare divizată". Chiar dacă ținem seama de aceste justificări constituționale și electorale, problemele politice ale guvernării divizate în republicile prezidențiale rămîn: cine o vrea? Funcționează într-o manieră acceptabilă? Trebuie să fie reformată? Guvernarea divizată și responsabilitatea politică Obiecția cea mai incisivă la adresa guvernării divizate nu se referă la funcționalitatea sa, care este, totuși, în mod inevitabil
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]