KorAP: Find »[drukola/base=dom & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...175 176 177 ...254 >

6,346 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785

cîte să mai fac? Eu, fără îndoială, sînt ultimul Limbric. Plîngea și bea, apoi bea și iar plîngea. Noi, bețivii pleșcari, îi țineam hangul și unii chiar plîngeau și ei după ce beau pînă le dădea pe nas. Nu se... poate, dom' Limbric. Nu se poate să moară toți Limbricii. Toader ajungea clampă acasă. Fetele săreau, îl descălțau, îl dezbrăcau și-l pupau cu multă afecțiune. După ce adormea buștean, șușoteau chicotind. Abia aștept să mă mărit, să scap de numele ăsta scîrbos

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
față precum varul. Se roagă. Tovarăși elevi, eu îs băiat de comitet, am glumit, o să vedeți că vă sînt ca un frate. Se jură, se afurisește, chiar plînge și... nu mai cade în fîntînă. După această întîmplare însă, ce sergent, dom'le! Ce libertate aveam și ce mult ne lăudam cu el, cu sergentul nostru. Celelalte plutoane făceau "tactica de infanterie", iar noi "cumpăram" struguri, fructe, pepeni galbeni. Floricel era respectat de toți și menajat. Floricel, adă o găletă de apă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
la locul lui. Aparent, pentru că năvalnice porniri de destrăbălare mocneau sub greutatea neputinței. Întotdeauna era convins că, la o adică... mă rog, ceva, ceva, tot ar putea fi, adică, mai pe șleau, ar merge. Dacă-i tînără, nu se poate, dom'le, chiar nimic, ni mic. Înțelegi?! Sigur, moșnegii înțelegeau, chițcăiau și-și dădeau ghionturi tîmpite de pubertini, excitați de vorbe. Doru, ceferistul, trecea drept cel mai cu experiență în domeniu. În calitate de "naș", cele prinse fără bilet... înțelegeți, nu? Toți ascultau

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
moartea nu vă astîmpără! Se iau nume, date, adrese. Moșnegii par a nu mai trăi pe acest pămînt. Sînt aerieni, leșinați. Se pregătesc seringi, flacoane, vată, spirt. Lulu se agită. Ridică două degete în sus, ca la școală, și șoptește: Dom' doctor, dom' doctor! Ce vrei, ghiujule? Dom' doctor, eu am plătit cinstit, ca toți ceilalți, dar eu numai am privit. Îmi faceți și mie injecție? Așa este? întreabă doctorul pe ceilalți. Nu știm, răspund cei trei în cor, cu răutate

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
vă astîmpără! Se iau nume, date, adrese. Moșnegii par a nu mai trăi pe acest pămînt. Sînt aerieni, leșinați. Se pregătesc seringi, flacoane, vată, spirt. Lulu se agită. Ridică două degete în sus, ca la școală, și șoptește: Dom' doctor, dom' doctor! Ce vrei, ghiujule? Dom' doctor, eu am plătit cinstit, ca toți ceilalți, dar eu numai am privit. Îmi faceți și mie injecție? Așa este? întreabă doctorul pe ceilalți. Nu știm, răspund cei trei în cor, cu răutate. Atunci, treci

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
date, adrese. Moșnegii par a nu mai trăi pe acest pămînt. Sînt aerieni, leșinați. Se pregătesc seringi, flacoane, vată, spirt. Lulu se agită. Ridică două degete în sus, ca la școală, și șoptește: Dom' doctor, dom' doctor! Ce vrei, ghiujule? Dom' doctor, eu am plătit cinstit, ca toți ceilalți, dar eu numai am privit. Îmi faceți și mie injecție? Așa este? întreabă doctorul pe ceilalți. Nu știm, răspund cei trei în cor, cu răutate. Atunci, treci și tu la injecție! se

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
votat pensiile așa de mari? Senatorul fuge, apoi nervos o lovește peste microfon. Cum explicați votul? Un singur vot împotrivă... Senatorul fuge și fata fuge. Întreabă în gol. Un alt senator apare. Ăsta nu fuge. Senatorul Porgovan să-i spunem. Domule senator, cum motivați votul dumneavoastră? Românii se interesează de ce nu-i privește. Aici, domniță se muncește, se trage din greu. Un pensionar care muncește aici 12 ani, să nu i se recunoască vechimea, valoarea muncii sale? Îl știam un om

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
în continuare și sînt puțin mirați că chelia a rămas intactă, fără nici o zgîrietură. Între timp vine chelnerul, culege cioburile, șterge scaunul și masa și întreabă ce s-a întîmplat. A scăpat halba din greșeală, spune un martor. Ce greșeală, dom'le? țipă republicanul. Doar nu vrei să spui că ți-a trîntit-o în cap, rîde un altul. Agresatul se întoarce către ceilalți martori și aproape țipă: Dumneavoastră ați văzut totul... Ce să vedem? Un mic accident... Disperat, cel cu hainele

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
ce vrei? Nu ne amestecăm în treburile naturii. Dar tu ai luat penicilină cînd aveai gîlci... Am luat să-mi treacă, ce, n-aveam voie? Altfel ai fi crăpat, da? Poate. Deci, te-ai amestecat în treburile naturii. Ia ascultă, dom'le, ce ai cu mine? Ajută-mă. Dinu devine moale. A luat puiul în brațe și începe să se lamenteze. Are ochii în lacrimi. Crezi că sînt de piatră? Acum ce fac? Te duc la doctor. Parcă vrăjit, Dinu se

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
de o anumită vîrstă o să mă înțeleagă. Dar nu-i nici un pericol. Ei, nu mă faceți să pun la îndoială curajul dumneavoastră, spune pilotul. Eu să n-am curaj? întreb îngroșîndu-mi din nou vocea ca să par așa, mai mascul. Hai, dom'le, sus, în avion! După ce a închis carlinga, animalul știa că de acum el este șeful. Accelerează motorul la maxim, anulează frîna și gîndacul pornește de parcă l-a mușcat strechea. Fata țipă și eu îngălbenesc. Ne-a prins nebunul! Fuge

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
ti de cioară! strig tare, surprin zîndu-i pe toți. Cioară e mă-ta, mînca-mi-ai ...(nu pot scrie). Cioroiul coboară, lumea este intrigată, eu îi calmez. Este un rrom... ungur, mint puțin ca să nu-mi fac neamul de rîs. Ce bandit, dom'le, comentează cu toții. Dar 5 euro ai mei tot în buzunarul lui au rămas. Se vede că nu-s la curent cu toate șmecheriile. Delegația de nivel înalt Mare fierbere cuprinsese județul Iași nu cu mulți ani în urmă. O

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
mea, ci imposibilitatea să înșfac tăgîrțele și s-o șterg englezește. Femeile revin la masă, iar zîmbesc și eu boldesc ochii cît cepele. Farfuriile lor debordau precum cornul abundenței. Pînă la venirea lor meditam admirativ. Îmi ziceam că uită-te, dom'le, au cam 30-32 kg, fac treabă cît una bucată femeie europeană de 70-72 kg și, dacă te uiți lung la ele, țac-pac, apare plodul. Mîncare aproape deloc, cu un metru de stofă îmbraci un harem și muncesc precum furnicuțele

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
Ghiocel stătea pe pat și ronțăia ceva. O burtă imensă digera vitaminele. Televizorul mergea pe un canal sportiv. Avea lîngă pat și papuci de odaie. Cînd mă vede, se ridică, încalță papucii și-mi rîde cu gura pînă la urechi. Dom' primar, scoate-mă de la ăștia... Ce-ai făcut, nenorocitule? Am greșit, n-au crăpat jigodiile... de unde să știu că nu-s crăpați? Dumnezeule, dar ce-ai gîndit, omule? Ce ți-a trecut prin minte?! Ei, aveau ceva lovele, bijuterii și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
plătit destul? Din contra. Ne-a plătit regește și am zis... Dar au capetele tari, anafura mamii lor de boanghine. Altă dată o să le tai beregata. Mă întunec la față și primarul se apropie zîmbind îngerește. Vor ceva? Ceva anume? Dom' primar, strigă Ghiocel. Să ne pună pe amîndoi în aceeași celulă. Mai jucăm cărți, barbut... trece timpul. Ce-a spus, ce dorește? Mă simt revoltat. Bieții bătrîni cu inimă bună! Mi-a spus că îi pare rău că nu au

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
adică anulat. Ne uităm unii la alții. Unii înjură. Mă iau după ei (iertați-mă!) și mișc mărunt din buze. Mergem spre biroul de informații. Amicul de acolo nu știe engleză, nu știe franceză și nici italiană. Dar ce știi, dom'le? Spaniola, răspunde. De fapt n-o știe, vorbește catalana fîrnîit că nu-l înțelege nici mă-sa. Aud despre un restaurant de la intrarea aeroportului. Mai fîrnîie despre un zbor la ora 15. Eram așteptat la Bruxelles și-mi rumeg

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
însă eram singur, îmi dădeam drumul la obiecții, reflecții și la "mișcat mărunt din buze". Vorbești singur? se miră soția mea. Nu, nici vorbă, mint cu tupeu. Dar... Eh, recitam din Hamlet în gînd și... probabil... Da, probabil. Ce Hamlet, dom'le?! Eu înjuram birjărește pe cubanezul care mi-a cîntărit cașcavalul. La verificare, acasă, am găsit lipsă o jumătate de kilogram din cele trei cumpărate. Anafura mamei lui de latino-american! Ce-ai spus? "To be or not to be", nevastă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
Mojena era foarte tulburat de o întîm plare petrecută cu ceva timp în urmă. Mergea spre casă fără să vadă pe unde calcă. Cu capul aplecat și cu privirea fixată pe bombeurile pantofilor, Alfaro vorbea singur pe stradă. Ce chestie, dom'le! O fată ca ea, curată ca spuma mării și frumoasă... Doamne, nici nu visam s-o ating, și cînd colo... Cînd colo ce? îl întreabă vagabondul străzii, un vlăjgan fără căpătîi și bătăuș notoriu. Alfaro se temea ca de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
După ce-și revin, cei doi martori o rup la fugă. O răfuială între mafioți, decretează poliția. Alfaro Mojena are patruzeci de ani, este burlac încă și dacă-l întrebi de ce-i burlac, răspunde invariabil: Cu femeile... este o chestie, dom'le. Și încă ce chestie, aprob, bînd paharul pînă la fund. Mi-au luat osul! Visul unei nopți de vară Prietenii din Iași îmi trimiteau extrase din unele articole apărute prin ziare, în care era o certitudine că voi rămîne

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
mult, se utilizează îndeobște în muzica militară. Să nu-l confundați cu un "bembé". Nu, Rafael, nici vorbă, se poate?! Rîde, apoi i se face milă. Bembé, este o sărbătoare afro-cubaneză practicată la origine de "Regla de Ocha". Ce chestie, dom'le, spun să mă aflu în treabă. Termenul s-a extins la toate sărbătorile, cu sau fără caracter religios. Uitați-vă, ăla este un "carabalí". Da, da...mă gîndeam eu că este un carabalí... Nume dat lemnului de abanos de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
Ca să vezi de unde vine numele de "carabalí"!... Muzica aceasta se pretează la un dans "cocoyé". Acest dans a fost adus în Cuba de către Creolii francezi și sclavii originari din Dahomey instalați în Haiti, înainte de a emigra în Cuba... Ce chestie, dom' Rafael. Va să zică de aici provine dansul ăsta... "cocoyé"!... Da, însă trebuie să mai fie în orchestră și o "bocú", un tambur utilizat de cei din Santiago și din Orient în timpul carnavalului. "Bocú" în limbajul "kikongo" înseamnă pur și simplu tambur

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
pur și simplu tambur. Este ușor de reperat, că sunetele sale sînt mai ascuțite decît ale celorlalte tambururi... Vedeam eu că ceva lipsește, totuși... Sigur, se observă, chiar dacă au înlocuit "bocú" cu "requinto", tamburul ăla mititel... Nu-i același lucru, dom' Rafael, e... altceva... Aveți perfectă dreptate, e altceva. Au, în plus, un "timbal". Aa... cîntecul ăsta este un "guaracha". Ăsta ce-i? Un gen muzical în care se cînta amorul dintre Africa și Spania, care în final fac un copil

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
un mango. Acolo se odihnește iubita noastră pisicuță. Sar în sus țipînd: O pisică?! Dar ce-ai crezut? O, doamne, n-am specificat de la început... Răcnesc: Și avea diabet? Da, îi făceam injecții de două ori pe zi. Ce seară, dom'le! Oare Sikorski o fi făcut-o intenționat?! Dacă da, atunci, bravo lui! O fi o lecție pentru scriitor? Bastonul Doctorul Ortiz Modesto a împlinit 65 de ani și a ieșit la pensie. Definitiv, în sensul că nu va mai

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
fierbeam eu! În casa asta a stat proprietarul unui cazinou, mare mafiot, mare bogătan... Señor Lázaro, cam încep să... Mă furnică în spate. Crezi că eu... Sînt eu un prost?! Nu, nici vorbă. Hai, mai adă gheață! Pfiu, ce poveste, dom'le! Lázaro se duce agale după gheață, eu scurg paharul și cronțăiesc o bucățică de gheață care încă nu se topise. Umplem paharele cu cubulețe și whisky și reluăm starea de tensiune. Deci spuneam, pe 13.03.2005, raza cade

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
doilea neamț de la începutul anului, șoptea lumea pe la colțuri. Toți știau despre ce și cum și nu conteneau să adauge cîte ceva original la istoria auzită de la alții. Era homosexual, ăștia se omoară între ei de gelozie, de la bani... Fugi, dom'le de aici. Era agent venit să descopere naiba știe ce. L-au găsit ceilalți și i-au făcut de petrecanie... Chestie de spionaj. Îl interesau unele descoperiri în domeniul biotehnologiei. Aici sîntem tari... Eu cred că l-au omorît

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
Acum señor poate pleca, spune el încet. Dar ce-a fost aseară, de ce te-ai purtat brutal? Aseară señor delira, vroia să plece nerefăcut... Acum am înțeles. Dacă insistam, mă și lega. Încerc să-i plătesc. Refuză categoric. Ce om, dom'le, spun demarînd în noapte. Mi-am promis că o să revin la el. Încă nu am reușit, dar mai este timp. Fructele de mango Era o noapte spre sîmbătă, caldă și umedă. Somnul refuză să vină și la mine în

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]