5,320 matches
-
când în România nici nu se auzise despre așa ceva și nici nu exista vreo școală sau un instructaj cât de cât pentru o astfel de îndrăzneală. S-a aruncat pur și simplu din avion, neștiind ce o să se întâmple exact, dornic doar de o nouă provocare. Și putea fi chiar ultimul său salt, căci era să aterizeze direct pe niște fire de înaltă tensiune, numai smucelile sale violente în aer au făcut ca în ultimele clipe să piardă din înălțime și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
potrivit, chitaristul acela care să aducă suflul de care aveam nevoie, iar și iar, până am ajuns să iau la pas Montmartre-ul, ca să îi înțeleg originea și sentimentul acestui cântec sublim. Sigur că timpurile se schimbă, sigur că publicul este dornic de nou și caută, mai ales în acești ani parcă tot mai întunecați, mai multă veselie decât tragedie, dar eu nu mă voi schimba niciodată după el, cum nici când am urcat pe scenă nu m-am luat după el
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
dintr-o lume atât de îndepărtată. — Dar Zaraza chiar a existat, maestre ? l-a întrebat unul. Era un puști din Constanța de nici douăzeci de ani, căruia tocmai îi tăiaseră piciorul stâng de la genunchi în jos. Mintea lui fragedă era dornică să descopere toate miturile cântece- lor și poveștile de dragoste ale Bucureștilor, pe care nu demult visa să le trăiască și el. — Desigur că a existat, cum poți să întrebi așa ceva ? Crezi că un astfel de cântec se poate naște
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
acestor Însemnări, cred că pot să-mi asum.... povara și răspunderea acestor mult uzitate concepte. Și-apoi, cum o spuneam: dacă filosofia nu o face sau o face rar și Într-un limbaj de neînțeles pentru publicul larg intelectual, cititor dornic, avid tocmai de aceste probleme, concepte, Întrebări ce se află veșnic fără soluții definitive sau, dacă vreți, cărora fiecare epocă, poate chiar fiecare generație culturală se simte datoare să le dea o interpretare, chiar dacă ar fi doar una a timpului
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
știi, tocmai de aceea! Matei, Însă, da, vai, Matei, care este Încă viu, nu mai este același! A uitat sau s-a „despărțit” de elanurile, de credințele tinereții noastre „genialoide” - orice tinerețe a unui individ dotat, curat În intenții și dornic de expresie Într-o zonă specifică este genialoidă; maturitatea, apoi, pe cei mai mulți Îi „obosește”, Îi „cumințește”, Îi cinizează, ba, poate, Îi și „detrachează”, În multe moduri - prin eșecuri sau succes, prin false ambiții și false prietenii... Oare, America, solul cultural
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de „surorile latine“ din Occident. Roma devine (și nu numai pentru „greco-catolicii“ ardeleni, ci pentru toți românii) un simbol mai puternic decât Bizanțul. Românii descoperă că sunt „o insulă latină Într-o mare slavă“, izolați, aici, În Răsăritul Europei și dornici să se desprindă, navigând spre vest. Invocarea Romei Însemna marcarea apăsată a identității românești și totodată voința de occidentalizare. Romani, daco-romani sau daci? Și totuși, „purismul“ latin Începe, spre mijlocul secolului al XIX-lea, să fie pus sub semnul Întrebării
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
1996. Ea i-a reprezentat pe cei care nu doreau o desprindere bruscă și radicală de structurile comuniste: de la lideri, mulți dintre ei foști nomenclaturiști (sau Înrudiți cu aceștia) și administratori ai economiei centralizate, până la muncitorii din Întreprinderile de stat, dornici de stabilitate și temându-se de șomaj. Opoziția, ajunsă la putere În 1996, nu a avut nici pe departe o asemenea coerență. La vârf, liderii partidelor istorice reînviate erau foști deținuți politici (În timp ce În P.D.S.R. zadarnic ar căuta cineva un
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
două țări rămânând ca moment-țintă al aderării anul 2007, sub rezerva Îndeplinirii angajamentelor asumate. În sfârșit, În toamna anului 2004, România a obținut — la limită! — recunoașterea statutului de economie funcțională. S-au combinat aici unele progrese efective și bunăvoința Occidentului, dornic să Închidă o dată enervantul dosar românesc. Impasul european a stimulat Într-o primă fază ardoarea proamericană a guvernului. În N.A.T.O. era mai ușor de intrat decât În Europa. Și nu e un secret că, deși N.A.T.O. e o
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Maria, pentru a-i Înșira doar calitățile (fiindcă, desigur, a avut și defecte; chiar o calitate poate deveni În anume situații defect), a fost o femeie frumoasă, elegantă, inteligentă, voluntară, sentimentală, cu simț al umorului și, mai presus de toate, dornică de libertate. Marea luptă a vieții ei a fost aceea de a fi liberă. Or, pentru o prințesă sau o regină nimic nu e mai greu de dobândit decât libertatea. Poate, eventual, să și-o dobândească fugind. Genul acesta de
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
cele trimise. Voi revizui pe cele din pod, să văd ce dublete am și de voi găsi ceva, le voi trimite cu plăcere. Vă felicit, pe cei din Suceava, că ați reușit să aduceți Filarmonica de la Iași. Folticenenii nu-s dornici de așa ceva? Acum, mai ales, când au local de teatru frumos? Unde aveam noi așa ceva pe timpul nostru! Trimit un număr (ultimul din 1972) din „Junimea” piteșteană. Deocamdată n-am decât 2 numere, dar i-am cerut profesorului Bădescu și-i
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
încep să se declanșeze vanitățile confratelui scriitor, „creator de lumi și modelator de conștiințe”. Și abia e începutul... După vreo două ore, vânzoleala ziariștilor se mai liniștește, în schimb, începe migrația participanților la Trenul Literaturii: grupurile de scriitori se amestecă, dornici să se cunoască, alții, dimpotrivă, se izolează, apar laptopurile la care se lucrează de zor. Încet-încet, o comunitate veselă și lipsită de griji se declanșează într-o frenezie de nestăpânit... VITALIE CIOBANU: Dincolo de geam ne însoțește un peisaj mai mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
nimic în zgomotul gării. În plus, trecerea spre ușa vagonului o blochează acei care și-au primit doar una din valize și rămân să aștepte până hamalii o „descoperă” și pe a doua. Unele dintre colegele noastre, vesele și entuziaste, dornice de dialog în trenul care ne aducea de la Lisabona, au acum o expresie destul de derutată, pleoștită chiar. Mă gândesc că asemenea momente trebuie depășite cu răbdare și înțelegere. Pentru a rezista. Proiectul în care ne-am angajat benevol - am știut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
în cele trei zile ale sejurului nostru. Intrăm într-un bar să mâncăm ceva. Un franco-marocan foarte amabil. Îi spun lui Vitalie, glumind, că tipul încearcă să reabiliteze comportamentul primitiv de ieri, din Piața Bastiliei, al conaționalului său. Franco-marocanul este dornic de dialog. N-a aflat de Republica Moldova. Știe însă despre România. Rostește numele lui Hagi, cu vădită intenție să ne flateze, să facă să ne simțim bine. Nu-i spun unui străin că Hagi m-a dezamăgit prin jocul său
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
interviu la sosirea în Gara Montparnasse, în Paris - omul s-a ținut de noi, pas cu pas, ca un detectiv îndărătnic, și ne însoțește, de altfel, până la Malbork (spectaculoasă misiune redacțională, dar și costisitoare, nimic de zis!). A fost foarte dornic de comunicare până să vină vorba despre subiectul sensibil al simpatiilor procomuniste în Franța. Spre deosebire de RFI-st, Annie ascultă calm, zâmbește uneori și îmi dă dreptate printr-o abia perceptibilă mișcare a capului. Îmi spune că nu vrea să intre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
greu să rezolvi ceva cu moldovenii, d-apoi cu românii”, îmi răspunde el cu o ușoară jenă și neplăcere. Nu vreau să merg cu gândurile prea departe în legătură cu actualul președinte al Asociației moldo-letone. Îmi pare totuși un om cumsecade și dornic de comunicare. Tot de la Gheorghe Tofan aflu că în Letonia sunt trei categorii de criterii pentru străini în ce privește cunoașterea limbii letone, cunoaștere care este obligatorie. Gradul 3, cel mai scăzut, îți permite să fii portar undeva. Gradul 2 - să lucrezi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
manifest împotriva „extremismului și terorismului internațional”, asigurându-ne că nu e nimic politic în acest gest (adică nici o aluzie la Cecenia). „Bardul” cântăreț - un neamț rus, de vreo 45 de ani, îmbrăcat neglijent, cu plete negre, cârlionțate, revărsate peste umeri -, dornic să-mi pună niște întrebări in privacy, atras, pesemne, într-o mai mare măsură de alteritatea mea decât de afinitățile colegilor bieloruși. A interpretat, apoi, la chitară, în stil Vîsoțki, precedat de prezentarea flamboiantă a directoarei (care i-a întunecat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
pui în pielea lui, să-ți imaginezi cum e să faci cale întoarsă, din cauza unei neglijențe banale, în târla dictatorului de la Minsk, pentru a-ți recupera pașaportul pe care să ți-l fluture sub nas un nu știu ce ofițer de securitate dornic să te umilească, și cheful de glume îți piere. Interogatorii, dispariții, șicanări, ședințe de tortură psihologică - orice i se putea întâmpla colegului nostru uituc. În grup, la Minsk, era altfel: făceai parte dintr-o schemă în care autorităților le revenea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
perindă cu rapiditate și am senzația, pentru o clipă, că mă aflu în Time Square din New York. Viitorul bate la ușă, viitorul deja a sosit, e aici, alături de noi, ne face cu ochiul din interiorul acestei civilizații multimedia! Polonezii sunt dornici să recupereze uriașa paranteză totalitară, în care ei - popor mândru - au fost obligați să joace rolul unei națiuni subalterne, aservită marelui frate de la Răsărit. Trei săptămâni în urmă, la Malbork, ne dăduserăm rendez-vous cu trecutul medieval al Poloniei, un trecut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
minte figurile greu clasificabile, de o extremă radicalitate, ce au stat în miezul unor controverse aprinse un secol european, precum Dostoievski și Nietzsche. E interesant însă și e chiar aproape amuzant de observat că polemistul și criticul român, atât de dornic ca aceia despre care scrie, creatorii în proză și poezie, să producă opere de o primă originalitate și esență, atunci când ei - sau măcar unii dintre ei - îndrăznesc a-și lua mari modele sau când creația lor scapă de un manierism
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
tablou mare, naiv, în care, îmbrăcată în rochie albă de mireasă și cu un buchet în mână, Sfânta Fecioară primește în grota boltită vizita unor îngerași cu înfățișarea cam tristă, alături de un Iosif cu brațele ridicate spre cer. Primarul e dornic să afle cum organiza Che (Guevara) guerila, eu ce face el ca s-o evite în circumscripția sa. "Reducând pe cât se poate diferențele de nivel de trai și efectul discriminărilor", îmi răspunde. În acest oraș în care tulburarea ordinii publice
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
băncuța înzidită în perete, apostoli în ținuta tradițională (barbă scurtă, tunică de lână până la genunchi, sandale cu curele). Fără a mă fi așteptat să întâlnesc vreo sosie a lui Simon Petru, curățindu-și năvoadele în josul drumului, și nici vreun paralitic dornic să se vindece căzând de pe un acoperiș, puteam cel puțin spera să zăresc o pânză în depărtare, vreun cioban pe coline, vreo prostituată înlăcrimată, cu părul despletit și cu picioarele goale la colțul străzii. Nimic. De ce nu și pescuitul miraculos
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
apleacă, îl ridică și vede scris pe el: "Celei mai frumoase". Se scoală de la masă și alte două frumuseți, Hera și Atena, și tustrele se străduiesc să și-l adjudece, fiecare considerându-se mai îndreptățită ca celelalte două. Ceartă. Problemă. Dornic să salvgardeze armonia de rigoare printre zei, Zeus hotărăște atunci să ia ca arbitru al situației un flăcău chipeș care păzea turmele pe o colină lângă Troia. El trebuie să decidă care dintre cele trei e mai îndreptățită să păstreze
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
pentru perioada respectivă e că, în afara distrugerilor pe care le pricinuiau năvălirile lor, tătarii nu mai aveau forța necesară ca să mai impună un control politic și militar asupra Moldovei. Independența Moldovei se realizase în ciuda pretențiilor de suzeranitate ale coroanei maghiare. Dornic să-și extindă stăpânirea asupra ținuturilor extracarpatine, regatul maghiar, timp de un secol, până în vremea domniei lui Ștefan cel Mare, va depune un efort constant pentru cucerirea Moldovei. O primă tentativă, în acest sens, are loc în anul 1359 când
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
În primul rând, sultanul caută să anuleze orice intenție ostilă din partea Veneției. Sugerând prin intermediul sârboaicei Mara posibilitatea încheierii unei păci între Imperiul Otoman și Serenissima Republică, un ambasador venețian se prezintă în luna martie (1475) la Constantinopol. Sultanul se arată dornic să încheie pacea cu Veneția în schimbul unor cetăți în Dalmația, pe care Veneția ar fi urmat să le predea turcilor în schimbul unor mari sume de bani. Erau condiții inacceptabile pentru Veneția și tratativele se dovedeau a fi numai o stratagemă
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și-a lansat o carte destul de voluminoasă, cu caracter autobiografic, dar și plină de evenimente politice, în municipiul dunărean n-au fost invitate decât persoane din staff-ul Partidului Social Democrat, prieteni din copilărie și jurnaliști acreditați, nu publicul cititor, dornic de carte. Acestea, sunt metode caracteristice defunctului Partid Comunist, nomenclaturii, când nu aveau acces la evenimete legate de viața unui demnitar, decât aceia care erau acreditați si cu dosar de cadre ”curat”. În biografia lui Ion Iliescu sunt foarte multe
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]