4,691 matches
-
(pseudonim literar: V. Voiculescu, n. 27 noiembrie 1884, - d. 26 aprilie 1963, București) a fost un scriitor și medic român. În domeniul literar s-a distins în principal ca poet și prozator (a fost și dramaturg). s-a născut în comuna Pârscov, județul Buzău, ca fiu al lui Costache Voicu (ulterior scriitorul luând numele de Voiculescu), gospodar cu stare, și al Sultanei (născută Hagiu), fiica unui negustor. Școala a început-o în satul Pleșcoi, Buzău în
Vasile Voiculescu () [Corola-website/Science/297549_a_298878]
-
Staicovici nr. 34). În 1993 Vasile Voiculescu a fost ales post-mortem membru al Academiei Române. [[Categorie:Nașteri în 1884]] [[Categorie:Decese în 1963]] [[Categorie:Academicieni români aleși post-mortem]] [[Categorie:Autori de sonete]] [[Categorie:Autori români]] [[Categorie:Decese cauzate de cancer]] [[Categorie:Dramaturgi români]] [[Categorie:Medici români]] [[Categorie:Membri ai Academiei de Științe din România]] [[Categorie:Poeți români din secolul al XX-lea]] [[Categorie:Prozatori români]] [[Categorie:Revista Gândirea]] [[Categorie:Oameni din România interbelică după județ]] [[Categorie:Români din județul Buzău]] [[Categorie:Români
Vasile Voiculescu () [Corola-website/Science/297549_a_298878]
-
1883, "Aventurile lui Pinocchio", este cea mai cunoscută operă literară clasică pentru copii scrisă de un autor italian. Figurile literare moderne, laureați ai Premiului Nobel pentru Literatură sunt poetul naționalist Giosuè Carducci în 1906, scriitoarea realistă Grazia Deledda în 1926, dramaturgul modern Luigi Pirandello în 1936, poeții Salvatore Quasimodo în 1959 și Eugenio Montale în 1975, satiristul și dramaturgul Dario Fo în 1997. Teatrul italian își trage originile din tradiția romană, la rândul său puternic influențată de cea grecească; ca și
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
Figurile literare moderne, laureați ai Premiului Nobel pentru Literatură sunt poetul naționalist Giosuè Carducci în 1906, scriitoarea realistă Grazia Deledda în 1926, dramaturgul modern Luigi Pirandello în 1936, poeții Salvatore Quasimodo în 1959 și Eugenio Montale în 1975, satiristul și dramaturgul Dario Fo în 1997. Teatrul italian își trage originile din tradiția romană, la rândul său puternic influențată de cea grecească; ca și multe alte genuri literare, dramaturgia romană a tins să adapteze și să traducă din cea grecească. De exemplu
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
Du Bellay și care au marcat Renașterea. În secolul al XVII-lea, dramaturgii , și Molière, poetul , fabulistul și neclasificabilul au menținut și au restabilit ordinea cu ajutorul rațiunii; în secolul al XVIII-lea, autorii luminilor Voltaire, și , romancierii , și Sade și dramaturgii Marivaux și au criticat societatea epocii, abordând subiecte până atunci interzise. În secolul al XIX-lea, romanul cunoaște un apogeu, cu , , , , și , dar nici celelalte genuri nu au încetat, având ca reprezentanți pe memorialistul și pe poeții , , , , și . În secolul
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
și repus în funcțiune până la data de 20 octombrie 2010, acesta fiind echipat cu tehnologia 3D. Lucrările au început încă din 2009, primăria investind sute de mii de euro pentru complexul cultural Eugen Ionescu. Complexul Cultural care poartă numele marelui dramaturg va fi operațional până la data de 23 noiembrie 2010. Va cuprinde două săli de cinematograf cu tehnologie 3D și o sală de teatru. Inaugurarea complexului va avea loc la data când se sărbătoresc 101 ani de la nașterea părintelui absurdului, Eugen
Slatina, România () [Corola-website/Science/296713_a_298042]
-
este un monument de bronz închinat poetului și dramaturgului german Friedrich Schiller (1759-1805), care a fost realizat de sculptorul Thomas Khuen în anul 1905. În prezent, el se află amplasat într-o nișă situată în casa de la intersecția străzii Tipografilor cu Piața Schiller, în Piața Schiller nr. 1 din
Bustul lui Friedrich Schiller din Sibiu () [Corola-website/Science/317096_a_318425]
-
Gustav era dispersată pe un teritoriu foarte vast, ocupând de fapt mai mult părțile sudice. Gustav se face remarcat printr-o anumită calitate pe care nu o prea întâlnim la alți monarhi: talentul literar: el a fost cel mai bun dramaturg de limbă suedeză înainte de Johan Strindberg. În plus, era un excelent vorbitor în public, ceea ce s-a dovedit a fi un mare avantaj în fața Riksdag-ului. Totuși, el nu a reușit să inspire celorlalți respect, poate din cauza faptului că era o
Gustav al III-lea al Suediei () [Corola-website/Science/317531_a_318860]
-
Dominic Stanca (n. 31 ianuarie 1926, Cluj - d. 26 iulie 1976) a fost un actor, autor, dramaturg, poet și traducător român. Este fiul medicului Dominic Stanca și al Corneliei, născută Vlad. A fost căsătorit cu doamna Sorana Coroamă-Stanca. Urmează clasele primare între anii 1932 - 1936, apoi cursurile Școlii Normale de Învățători din Cluj. În 1936, tatăl său
Dominic Stanca (actor) () [Corola-website/Science/317550_a_318879]
-
(n. 21 ianuarie 1572 - d. 31 martie 1631) a fost un poet englez, cel mai important reprezentant al "Școlii metafizice", renumit predicator al secolului al XVII-lea. , fiul unui negustor de fier, a fost nepotul (din partea tatălui) dramaturgului John Heywood. Din partea mamei, Donne a fost strănepotul surorii Elisabeth a lui Thomas Moore. A studiat la Oxford și Cambridge, dar, fiind catolic, nu a putut să își ia licența. După o călătorie în străinătate în 1590, Donne continuă să
John Donne () [Corola-website/Science/317766_a_319095]
-
() (22 august 1858 - 15 iunie 1915), a fost nepot al împăratului Nicolae I al Rusiei, poet, dramaturg rus. Este mai bine cunoscut sub numele "KR" care provine de la transliterarea numelui său "Konstantin Romanov". Al patrulea copil al Marelui Duce Constantin Nicolaevici și a soției lui Alexandra de Saxa-Altenburg, KR s-a născut la Palatul Constantin, Strelna. Sora
Marele Duce Constantin Constantinovici al Rusiei () [Corola-website/Science/318054_a_319383]
-
Însă KR era înainte de toate un om al literelor. A fondat câteva societăți literare ruse. A tradus lucrări străine în limba rusă (inclusiv Schiller și Goethe) și era deosebit de mândru de traducerea rusă a lui Hamlet. Realizat ca poet și dramaturg, KR era interesat și să regizeze piesele sale. De fapt, Marele Duce a jucat în ultima lui piesă "Rege al Iudeii" în rolul lui Iosif din Arimathea. KR era un susținător al curentului slavofil în domneiul artelor. Marele Duce Constantin
Marele Duce Constantin Constantinovici al Rusiei () [Corola-website/Science/318054_a_319383]
-
acestor evenimente sunt denumite "Chūshingura." Povestea a fost popularizată în numeroase piese de teatru, inclusiv în "bunraku" și "kabuki"; din cauza cenzurii existente în timpul shogunatului din era "Genroku", când se interzicea relatarea evenimentelor de actualitate, numele au fost schimbate. În timp ce versiunea dramaturgilor a ajuns să fie acceptată de unii ca fapt istoric, "Chūshingura" a fost scrisă cu aproximativ 50 de ani după desfășurarea evenimentelor, și numeroase dovezi documentare ale evenimentelor, documente dinainte de "Chūshingura" s-au păstrat. Popularitatea poveștii este ridicată și în
Cei patruzeci și șapte de ronini () [Corola-website/Science/318310_a_319639]
-
evreiască după tatăl, care fiind ateu, Elenă a fost botezata creștină și a urmat școală catolică Pitar Moși din Bucuresti.Dupa terminarea liceului a urmat Facultatea de Geologie la Universitatea din București. În 1959 s-a căsătorit cu actorul și dramaturgul Paul Ioachim, după ce în 1958 își realizase visul de a intra la Institutul de Arte(IATC) pe care l-a absolvit în 1962.Înainte de a lua repartiția la Ploiești și de a-l întâlni pe Toma, Elenă a jucat roluri
Elena Caragiu () [Corola-website/Science/319521_a_320850]
-
piesă de teatru într-o singură noapte. Frecventând Café de Flore, Ana Novac a cunoscut numeroși intelectuali francezi și exilați români, printre care nu lipseau Jean-Paul Sartre, Simone de Beauvoir, Eugène Ionesco, Jean Pârvulesco, Monica Lovinescu. "Ana Novac", scriitoare și dramaturg cu un stil acerb și vioi, fiind supraviețuitoare a Shoah, a rămas cunoscută îndeosebi prin "jurnalul" său "Les Beaux Jours de ma Jeunesse", singurul jurnal care a supraviețuit lagărelor de concentrare. Ea era supranumită « "Anne Frank roumaine" », deși Anne Frank
Ana Novac () [Corola-website/Science/319050_a_320379]
-
(n. 12 februarie 1939, Chișinău) este un scriitor român din Iași, membru al Uniunii Scriitorilor din România, fondator al Editurii Porțile Orientului. Romancier, dramaturg, reporter, editor. Născut la 12 februarie 1939, Chișinău - România Mare. Fiul lui lordache Crăciun, notar și pretor în Basarabia, de vită țărăneasca din satul Cuza Vodă, Galați, și al Paraschivei (n. Dacev), învățătoare care terminase Școală Eparhiala din Chișinău. Frate
Boris Crăciun () [Corola-website/Science/319049_a_320378]
-
la baza libretului operei Othello de Verdi. Sursa tragediei este a șaptea povestire din cea de-a treia zi din "Hecatommithi (O sută de povestiri)" de Giraldi Cinthio, publicată în 1566 în Veneția, detaliile despre oraș fiind probabil luate de dramaturg dintr-o lucrare de Lewknor. Din opera lui Cinthio, Shakespeare a preluat firul narativ principal, personajele protagoniste, tactica lui Iago de răzbunare, conflictul sufletesc al lui Othello, precum și câteva amănunte precum rolul batistei. O paralelă între cele două lucrări evidențiază
Othello (Shakespeare) () [Corola-website/Science/319164_a_320493]
-
gelozie") sau "bănuitor" ("bănuială"); un altul este verbul "think", care are mai multe sensuri: primul este acela de "a fi convins" iar al doilea este de "a bănui (doar)", "a fi de părere", acest joc dintre sensuri fiind exploatat de dramaturg într-o suită de dialoguri dintre Othello și Iago. Piesa lui Shakespeare a servit ca sursă pentru libretul operei Otello, de Giuseppe Verdi.
Othello (Shakespeare) () [Corola-website/Science/319164_a_320493]
-
(n. 16 martie 1585 - d. 23 august 1618) a fost un poet și dramaturg olandez în perioada Epocii de Aur Olandeze. Bredero s-a născut în 1585, în Amsterdam, unde a trăit toată viața. El și-a însușit numele de ""G.A. Bredero, Amstelredammer"", de asemenea a fost poreclit "Breero" sau "Brederode". A fost
Gerbrand Adriaensz Bredero () [Corola-website/Science/319245_a_320574]
-
este un personaj creat de scriitorul și dramaturgul scoțian J. M. Barrie în piesa de teatru " sau Băiețelul care a refuzat să crească" (1904) și romanul "Peter Pan și Wendy" (1911). Își petrece copilăria eternă pe mica insulă „Țara de nicăieri” ca lider al grupării Băieții pierduți, cunoscând
Peter Pan () [Corola-website/Science/319310_a_320639]
-
poată fi catalogate ca influențe din partea marelui autor satiric român. Personajele înfățișate sunt apropiate moftangioaicelor și suratelor "Mițe" și "Zițe", create în dramaturgie de I.L. Caragiale. Nici măcar sentimentul cu care pictorul a atacat astfel de subiecte, nu diferă de marele dramaturg. La o privire sumară asupra acestor pânze, se poate observa ironia fină care reiese din compoziții și care se îmbină cu indulgență cu tarele umane printr-o nedisimulată simpatie. Pictura de gen practicată de Apcar Baltazar este îndreptată atât spre
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
legatură cu conditiile expunerii tablourilor în lumina artificială a muzeelor. Mai târziu, prin 1960 a prins o deosebită admirație și pentru creațiile lui Poussin. La Paris și-a câștigat câțiva prieteni iluștri ca pictorul elvețian Alberto Giacometti și mai ales dramaturgul de origine irlandeză Samuel Beckett, care i-a devenit și mentor, și tovarășul cel mai apropiat. Întors în Israel în 1951 după cei trei ani de studii în Franța Arikha l-a cunoscut pe dr. Moshe Spitzer, de formație academică
Avigdor Arikha () [Corola-website/Science/315714_a_317043]
-
(n. 11 ianuarie 1908, Vărzărești, Nisporeni - d. 18 decembrie 1965, Chișinău) a fost un critic, istoric literar și dramaturg român din Republica Moldova. Absolvă Universitatea din Cernăuți, lucrând după aceea în calitate de consultant literar la Uniunea Scriitorilor din Moldova. Este autorul studiului monografic "Andrei Lupan" (1958) și al culegerilor "Analize și aprecieri" (1959), "Ecouri critice" (1963), "Articole critice" (1966) în care
Ramil Portnoi () [Corola-website/Science/318540_a_319869]
-
( n. 17 aprilie, 1955, Chișinău) este un analist politic, dramaturg, publicist și scriitor basarabean, fondatorul trustului media "Jurnal Trust Media". După absolvirea școlii medii de cultură generală nr. 32 (actualmente Liceul român Iulia Hașdeu din Chișinău, în 1975, dă admiterea la Facultatea de ziaristică a Universității de Stat din Moldova
Val Butnaru () [Corola-website/Science/318550_a_319879]
-
înregistrat cele mai mari succese în domeniul presei" (1998), i s-a acordat Diploma de merit a Uniunii Jurnaliștilor din Moldova și Diploma Clubului Național de presă " Pentru devotament în serviciul opiniei publice" (2001). S-a impus și ca un dramaturg original, piesele sale fiind montate pe scenele teatrelor "Luceafărul" , "Eugene Ionesco" , "Teatrul Poetic de la Chișinău", Teatrul Național "Vasile Alecsandri" din Bălți, Teatrul Dramatic "B.P. Hașdeu" din Cahul, Teatrul Național "Mihai Eminescu" din Botoșani, precum și la Teatrul TV Chișinău și la
Val Butnaru () [Corola-website/Science/318550_a_319879]