4,537 matches
-
dă ca exemplu arta egipteană, pe care o admiră în mod deosebit, în care nu transpar niciodată sentimentele artistului. "Arta egipteană ne arată din plin cât de mult își interzicea artistul exprimarea oricărui sentiment personal în opera lui. Priviți sculpturile egiptene: ochii lor impasibili își vor păstra secretul până la sfârșitul lumii. Gestul lor este plin de o tăcere care seamănă cu moartea. Totuși găsim în el tandrețe, farmec, o grație învecinată cu forța și dragoste răspândită peste întreaga operă; nicio urmă
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
minunată. Deși este un compus chimic atât de simplu, acolo unde nu există apă, nu este posibilă viața, aproape imposibilă dezvoltarea civilizației. Credința că apa este un fel de prim principiu al materiei își are rădăcinile în vechile mituri cosmogonice egiptene și babiloniene, preluate mai apoi de vechii greci. Thales din Milet considera apa drept izvorul și esența actuală a tuturor lucrurilor din natură, iar Sfânta Scriptură oferă imaginea creației de început, vorbind despre apă tot ca element primordial. Prezentă pretutindeni
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
A. (1967), Palaeolithic cave art, Londra (trad. it., Milano, 1967). Wernert, P. (1953), „Les religions de la Préhistoire”, În Brillant M. și Aigrain R. (coord.), Histoire des religions, vol. I, Paris, pp. 137-162. ORIENTUL MIJLOCIUTC "ORIENTUL MIJLOCIU" tc "" RELIGIA EGIPTEANĂTC "RELIGIA EGIPTEANĂ" Sergio Donadonitc "Sergio Donadoni" Egiptul a lăsat o serie de monumente neobișnuite, de texte și de mărturii ale civilizației sale complexe, dintre care o parte considerabilă privește viața religioasă sub diferitele aspecte pe care aceasta le poate Îmbrăca Într-o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
tradiției care se dezvoltă Într-o cultură coerentă și Închegată menține și leagă concepții În afara locului și timpului originar, nivelându-ne uneori viziunea și determinându-ne să punem mai mult În evidență ceea ce, măcar formal, unește diferitele momente ale istoriei egiptene, Înainte de a discuta despre ceea ce le caracterizează pe fiecare În parte. Este deci oportun și chiar necesar să identificăm unele elemente de „limbaj” al religiei, Înainte de a ilustra valorile schimbătoare pe care le-au dobândit acestea În contextul larg al
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ceea ce le caracterizează pe fiecare În parte. Este deci oportun și chiar necesar să identificăm unele elemente de „limbaj” al religiei, Înainte de a ilustra valorile schimbătoare pe care le-au dobândit acestea În contextul larg al momentelor ulterioare din istoria egipteană. 1. ZEII EGIPTULUITC "1. ZEII EGIPTULUI" Pentru egipteni, zeul - În măsura În care e zeu - este prezent neîncetat În lume și În ceea ce se Întâmplă În ea: natura, societatea, istoria se prezintă impregnate sau chiar identificate cu divinitatea 1, mai ales natura. Există
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
principalul patron al morților și al vieții de după moarte. Multitudinea personajelor divine care Își intersectează caracteristicile și funcțiile și reprezintă aceleași personaje În localități diferite, cu sensuri diferite, a trebuit la un moment dat să se adapteze la realitatea socială egipteană care are un fond unitar și care poate fi nivelată În cadrul unui sistem univoc. O primă sistematizare a pluralității anarhice a zeilor s-a realizat prin gruparea lor În familii tipice, care constau În tată, mamă, fiu. Același zeu poate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
panteonului. O abordare diferită este Însă concepția conform căreia o divinitate poate fi recunoscută În alta, dacă prezintă o activitate sau o trăsătură specifică asemănătoare. Se ajunge la o experiență sincretistă de o amploare extraordinară, În cadrul căreia aproape orice zeu egiptean se poate identifica cu altul, purtând numele ambilor (uneori a mai multora). Amonxe "Ammon" și Raxe "Ra" devin Amonxe "Amon"-Raxe "Amon-Ra", Atumxe "Atum" și Ra devin Ra-Atumxe "Ra-Atum", iar Ptahxe "Ptah", Sokarixe "Sokari" și Osirisxe "Osiris" devin Ptah-Sokari-Osirisxe "Ptah-Sokari-Osiris
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Încât se poate spune că, pornind de la o figură divină, se poate ajunge la oricare alta; cu o singura excepție: nu se fac identificări Între persoane de sex opus. Este evident că acest proces de nivelare face ca mentalitatea teologică egipteană să devină destul de complicată, Însă astfel se ajunge la conceperea unității naturii divine, ascunse În spatele numelor și Înfățișărilor sale diferite. Zeilor despre care am vorbit până acum li se adaugă alții, de natură foarte diferită. Înainte de toate trebuie amintit cultul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sunt animale sfinte În diferite provincii; s-au descoperit și Încă se mai descoperă mari cimitire cu trupurile lor Îmbălsămate cu grijă. Toată această amplificare a zoolatriei nu trebuie confundată cu un alt fenomen aparent analog și la fel de caracteristic religiei egiptene: faptul că majoritatea zeilor apar cu capete de animale (Khnumxe "Khnum" are cap de berbec, Horusxe "Horus", de șoim, Thotxe "Thot", de ibis, Sekhmetxe "Sekhmet", are cap de leoaică, Hathorxe "Hathor" are urechi de junincă etc.). În acest caz nu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Horus, zeul cerului, arată „ca” un șoim. La fel, sfinxul, care Îl reprezintă pe suveran, spune despre el că este „ca” un leu (animal regal prin excelență). Ajungem astfel la un ultim grup de zei: suveranii 1. Așa cum, În gândirea egipteană, un zeu se poate Întrupa, În mod succesiv, În animalele sacre, la fel, Horusxe "Horus", zeul regalității, se manifestă mereu În suveranii care Își urmează unul altuia. Astfel, pe tronul Egiptului se află mereu același zeu, În Întrupări succesive, iar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
zei și culte caracteristice. Este vorba despre reprezentările edificiilor templiere și, În epoca istorică, despre imaginile legate În mod regulat de anumite figuri divine ale edificiilor, care devin aproape simboluri ale acestora și care nu au nici o legătură cu arhitectura egipteană clasică a templelor. Astfel, Sobekxe "Sobek" are la Fayyum o colibă deasupra căreia este așezat un cap de bour; Minxe "Min" are la Koptos un soi de tuqul cu doi pari În față și o coardă Înfășurată, iar exemplele pot
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
o coardă Înfășurată, iar exemplele pot continua. Astfel de construcții caracterizate și caracterizante au o personalitate proprie legată de cea pe care trebuie să ne-o imaginăm tipică zeilor citadini și care va dispărea În urma practicii nivelatoare a statului unitar egiptean. De fapt, cunoaștem foarte puține lucruri despre aceste sanctuare primitive, construite din materiale perisabile și Înlocuite, odată cu trecerea timpului, cu altele mai nobile. Un astfel de caz a fost descoperit la Assuan, În insula Elefantina 1, la baza unei serii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ele erau evidente pentru cel care le trăia ca experiențe; noi trebuie să ne mulțumim cu presupuneri, Încercând să devenim conștienți de bogăția acestor valori În lumea de atunci. 3. PIRAMIDELETC "3. PIRAMIDELE" Prima noastră experiență directă cu lumea religioasă egipteană este constituită de așa-zisele Texte ale Piramidelor 1. Este vorba despre un ansamblu de formule rituale, sculptate pe pereți În interiorul mormintelor ultimului rege din dinastia a V-a, ale regilor din dinastia a VI-a și ale unor regine
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
un orizont unic - să se ilumineze reciproc și să se păzească de contaminări nepotrivite. Divinitățile sunt multe și variate și, chiar dacă nu sunt toate cele pe care le vom găsi În epoca mai târzie (sau În alt ambient), structura panteonului egiptean se manifestă deja Într-un mod complet organizat după criteriile pe care l-am descris În paginile introductive. Există zei ai orașelor, ai soarelui, ai cerului, ai stelelor, ai pământului, ai lunii - Într-un cuvânt, ai elementelor naturii. Această lume
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
o capacitate dramatică destul de diferită de cea a strămoșilor lor; mai mult, se organizează Într-un complex de relații care, În Textele Piramidelor, este amintit doar prin aluzii, dar care este atât important În istoria ulterioară a religiei și religiozității egiptene, Încât ne parvine din Încă trei izvoare (și, lucru semnificativ, se găsește În Întregime doar În istoria lui Plutarh). Astfel, putem să Înțelegem și să corelăm istoria lor cu o serie de implicații din alte câmpuri ale culturii egiptene. Acești
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
religiozității egiptene, Încât ne parvine din Încă trei izvoare (și, lucru semnificativ, se găsește În Întregime doar În istoria lui Plutarh). Astfel, putem să Înțelegem și să corelăm istoria lor cu o serie de implicații din alte câmpuri ale culturii egiptene. Acești ultimi patru zei ai Eneadei au o istorie umană. Osiris, soțul lui Isis, este ucis de fratele său Seth; din narațiunile ulterioare aflăm că acesta dorește să dobândească puterea regală și că după ce Îl ucide pe Osiris, Îi taie
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
acum Încolo, Osiris nu va mai aparține acestei lumi, ci se va regenera În lumea de dincolo. Horus este nepotul care trebuie să-l alunge de pe tron pe unchiul uzurpator pentru a-și „răzbuna” (este termenul folosit de greci, verbul egiptean fiind doar „a vindeca”) tatăl, pentru ca astfel să dobândească funcțiile care Îi revin unui fiu după moartea tatălui. Dar Horus și Seth apar și ei ca frați, care, la rândul lor, se mutilează: lui Horus Îi este scos un ochi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
că există divinități care sunt doar cuvinte personificate și divinizate, cum ar fi Huxe "Hu" (Autoritatea), Siaxe "Sia" (Mintea), Maatxe "Maat" (Adevărul, Celxe "Cel" Drept, Ordinea cosmică) (490b; 1774b): divinități care existau deja și care vor rămâne active În lumea egipteană ulterioară. 4. CONCEPȚIILE FUNERARETC "4. CONCEPȚIILE FUNERARE" Așadar, găsim În aceste texte diverse modalități de a fi și de a se manifesta ale divinităților. În perspectiva funerară care Îi condiționează pe toți, o importanță aparte au divinitățile solare și cele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
importanță aparte au divinitățile solare și cele din grupul osiric. Celor dintâi le este Încredințat destinul postum al regelui, care trebuie să urce la cer ca stea sau ca membru, cu diferite funcții, al echipajului bărcii În care, după credința egipteană, soarele traversează cerul. Dar, deși se subliniază În mai multe rânduri că destinul ultim al regelui este În cer, În timp ce destinul omului de rând este pe pământ, totuși modelul zeului care a fost ucis, a Înviat și continuă să-și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cu zeul mort și devine „regele Osiris...”, unind cele două persoane Într-o singură figură, așa cum am văzut că se poate Întâmpla cu doi zei. Pe lângă aceasta, Horusxe "Horus", zeul care se identifică cu regii ce se succed pe tronul egiptean, este și fiul lui Osiris - postum, desigur, pentru că un rege nu poate să preia puterea decât după moartea predecesorului său. Dar, În calitate de fiu al regelui defunct, moștenitorul tronului are Îndatorirea rituală, pe care mitul i-o atribuie lui Horusxe "Horus
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
vadă. (415) 5. LUMEA DIN JURUL PIRAMIDELORTC "5. LUMEA DIN JURUL PIRAMIDELOR" O cercetare rapidă a bogatei lumi din Textele Piramidelor ne arată câte aspecte variate și ce abundență de motive au ajuns la maturitate de-a lungul primelor secole ale istoriei egiptene; de asemenea, trăsăturile esențiale ale specificității sale pot fi identificate În mod particular, și nu doar recunoscute generic. În cele ce urmează vom aminti sau integra aceste pagini. Dar, pentru cel care se interesează de sentimentul și practica religioasă a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
se poate observa că sacerdoțiul are nivele diferite, fundamentale fiind cele de „slujitor al zeului” și de „celebrant al cultului”. Dar se mai poate observa și că sacerdoțiul nu este altceva decât o specializare a unei funcții administrative a statului egiptean, fără o sacralitate autonomă. De altfel, despre activitatea acestor preoți s-au păstrat, În mod uimitor, informații scrise pe numeroase papirusuri 1: sunt procese-verbale de predare a materialelor pentru temple, pe care serviciul templului le-a transmis succesiv de la un
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În continuare de lumea sa, o experimentează și poate Încă să intervină În Întâmplările specifice acesteia. 6. RELIGIA ȘI SOCIETATEATC "6. RELIGIA ȘI SOCIETATEA" E ușor de observat că abundența de informații pentru această epocă fundamentală din istoria și civilizația egipteană este mai degrabă dezechilibrată și poate induce o viziune aparte, care Îl pune pe rege Într-un raport mai privilegiat cu divinitatea și Îi exclude de la astfel de relații pe ceilalți indivizi. În Textele Piramidelor, regele se comportă de la egal
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care aceste Învățături le propun, le putem totuși sublinia caracterul social: ceea ce se cere este ca viața colectivității să se desfășoare În liniște. Virtutea constă În adaptarea la exigențele unei vieți sociale ordonate - acel „stat”, care În brahilogia limbajului mitic egiptean este divinizat ca „rege”. Laicitatea fundamentală a societății egiptene din epoca piramidelor este posibilă, deoarece toată experiența religioasă se polarizează În acest cult colectiv care constă În supunerea față de valorile regale. Nu trebuie totuși să ne lăsăm Înșelați de formularea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
caracterul social: ceea ce se cere este ca viața colectivității să se desfășoare În liniște. Virtutea constă În adaptarea la exigențele unei vieți sociale ordonate - acel „stat”, care În brahilogia limbajului mitic egiptean este divinizat ca „rege”. Laicitatea fundamentală a societății egiptene din epoca piramidelor este posibilă, deoarece toată experiența religioasă se polarizează În acest cult colectiv care constă În supunerea față de valorile regale. Nu trebuie totuși să ne lăsăm Înșelați de formularea rigidă. Faptul că experiența directă cu divinitatea este posibilă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]