5,930 matches
-
filosofii politicului (adepți ai ultra-teoretizării), și la celălalt de sociologii cantitativiști (adepți ai ultra-empiricismului). Statutul de voce mediană îi reduce posibilitățile de a se distinge față de celelalte. În consecință, Mudde este o "curea de transmisie" între studiile teoretice și cele empirice privind populismul. Expunând elemente teoretice doar în măsura în care acestea sunt susceptibile să participe la explicarea empirică a fenomenului populist, reușește să creioneze un cadru de inteligibilitate solid și, mai ales, ușor de înțeles și utilizat. Argumentele centrale expuse înprimul capitol al
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
de voce mediană îi reduce posibilitățile de a se distinge față de celelalte. În consecință, Mudde este o "curea de transmisie" între studiile teoretice și cele empirice privind populismul. Expunând elemente teoretice doar în măsura în care acestea sunt susceptibile să participe la explicarea empirică a fenomenului populist, reușește să creioneze un cadru de inteligibilitate solid și, mai ales, ușor de înțeles și utilizat. Argumentele centrale expuse înprimul capitol al acestei lucrări, avându-l drept coautor pe Cristóbal Rovira Kaltwasser, au putut cu ușurință fi
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
poate observa o schimbare evoluționară în care limitele "realității" stabilite de o lume simbolică, adânc înrădăcinată în gândirea medievală și preceptele bisericii, s-au schimbat părând a fi stabilite într-o lume fenomenală. Mai târziu, observăm în aceasta ascensiunea curentului empiric și în final a paradigmei pozitiviste. Dar evoluția a fost una lentă, mai înclinată să facă doi pași înainte și unul înapoi întrucât adeseori, în clipa în care era caracterizată lumea înconjurătoare, caracterizările erau modificate și reînscrise simbolic în reificarea
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
la dreptcredincioșii (și bogații) primari ai orașului Norwich" (5). Dar odată cu derularea firului narativ, Kemp abandonează în mare parte eufuismul și vechea "realitate" retorică a unei lumi lingvistice și foarte simbolice, intrând în schimb în "realitatea" unei lumi temporale sau empirice. Sau, după cum o caracterizează C. S. Lewis, "firul narativ o ia rapid pe un alt drum; detaliile întâmplării, amuzamentul oferit la fiecare loc de odihnă, purtarea mulțimilor... [Kemp] mă face să cred fiecare cuvânt pe care îl scrie" (417). Așa
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Workshop în anul 1934 și a fost un scriitor de nuvele desăvârșit, câștigând un premiu O. Henry pentru ficțiune în anul 1942 (11). Până la momentul întoarcerii în Iowa după propaganda făcută în Washington, Schramm devenise deja adept al "promisiunii cercetării empirice" (10). În Iowa a fost numit director al Școlii de Jurnalism ce aparținea universității, unde a început să își lanseze programul. În 1947, s-a transferat la Universitatea din Illinois, unde a înființat un program dedicat studiului comunicării ca știință
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Journalism Monographs, la toate titlurile fiind adăugată și sintagma Mass Communication (AEJMC News 1). Studiile jurnalistice au ajuns apoi să accepte colaborarea cu studiile comunicării de masă, colaborare ce punea accentul pe behaviorism. Accentul behaviorist ce se baza pe dovezile empirice măsurabile au dominat acest studiu, în ciuda preferințelor din anii '70 pentru alte tipuri de abordări, mai ales cele de tip cultural (Carey, 177) și calitativ (Cooper, Potter și Dupagne 54). Această caracteristică paradigmatică poate fi observată într-un studiu care
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
nou la lumină în cercetările mass media" (60). Deși a existat o publicație care a făcut excepție de la acest caz - Critical Studies in Mass Communication - realitatea este că jurnalele cele mai de succes din studiul comunicării de masă rămân cantitative, empirice și pun accentul pe caracterul behaviorist. În plus, cei mai remarcabili experți în comunicare au depus eforturi pentru a menține studiul comunicării - și implicit studiul jurnalismului - la stadiul de "știință", statut ce exclude doar acele paradigme care nu sunt considerate
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
și implicit studiul jurnalismului - la stadiul de "știință", statut ce exclude doar acele paradigme care nu sunt considerate științifice. Conform unei interpretări realizate de Everett Rogers despre disciplina numită comunicare, "comunicarea ca știință este, în ziua de astăzi, mai ales empirică, cantitativă și axată pe determinarea efectelor comunicării. Aspectul dominant s-a dezvoltat în mod natural, nefiind influențat de direcțiile pe care Wilbur Schramm le-a pus în mișcare cu câteva decenii în urmă, sau de cercetările ce s-au făcut
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
mai degrabă, în categoria credinței conform căreia știința are răspunsuri la toate întrebările. Mai mult decât atât, sintagma "generalități legitime" este un oximoron, deoarece, așa cum bine a observat fizicianul Werner Heisenberg în 1926, nici o generalizare nu poate implica toate mărturiile empirice; mai presus de orice, nu există o constantă a existenței universului (Hawking 55). Cu toate acestea, ar trebui să existe mereu ceva în plus, un Altul empiric, așteptând să dovedească netemeinicia mărturiilor limitate ale "legii abstracte". În plus, definiția celor
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
observat fizicianul Werner Heisenberg în 1926, nici o generalizare nu poate implica toate mărturiile empirice; mai presus de orice, nu există o constantă a existenței universului (Hawking 55). Cu toate acestea, ar trebui să existe mereu ceva în plus, un Altul empiric, așteptând să dovedească netemeinicia mărturiilor limitate ale "legii abstracte". În plus, definiția celor doi autori exclude posibilitatea interpretării pe baza deducției sau inducției critice, însă nu și pe cea de tip empiric. De asemenea, ei neglijează faptul că toate textele
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
să existe mereu ceva în plus, un Altul empiric, așteptând să dovedească netemeinicia mărturiilor limitate ale "legii abstracte". În plus, definiția celor doi autori exclude posibilitatea interpretării pe baza deducției sau inducției critice, însă nu și pe cea de tip empiric. De asemenea, ei neglijează faptul că toate textele, chiar și cele empirice științifice, sunt de fapt interpretative, având în vedere caracterul reflectant al limbii (dar și natura nedefinită a fenomenelor temporale). Într-adevăr, Rogers este probabil foarte aproape de adevăr, când
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
netemeinicia mărturiilor limitate ale "legii abstracte". În plus, definiția celor doi autori exclude posibilitatea interpretării pe baza deducției sau inducției critice, însă nu și pe cea de tip empiric. De asemenea, ei neglijează faptul că toate textele, chiar și cele empirice științifice, sunt de fapt interpretative, având în vedere caracterul reflectant al limbii (dar și natura nedefinită a fenomenelor temporale). Într-adevăr, Rogers este probabil foarte aproape de adevăr, când recunoaște că studiul comunicării "a prins formă datorită faptului că științele sociale
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
a complicațiilor sale 1. Genetica diabetului zaharat de tip 1 Argumente pentru condiționarea genetică a T1DM Mai multe argumente vin în sprijinul afirmației că T1DM apare pe un fond de susceptibilitate genetică moștenită. În primul rând este vorba de observația empirică că diabetul de tip 1 prezintă o agregare familială semnificativă [101], adică frecvența bolii este mult mai frecventă în unele familii spre deosebire de altele. Riscul de apariție a T1DM pe parcursul întregii vieți este de 0.4% în populația generală dar de
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
la fel de puternică cu a celor mai diabetogene alele HLA-DQB1 [41]. Observațiile inițiale (familii din Franța, USA și Canada) au sugerat o transmitere preferențială a alelelor INS-VNTR diabetogene de la tată [7,43,74] ceea ce ar fi putut constitui parțial explicația observației empirice că diabetul de tip 1 se transmite mai rar de la mamele diabetice în comparație cu tații diabetici. Ulterior, date pe familii din UK, Danemarca și Sardinia au arătat dimpotrivă că alelele VNTR diabetogene se transmit în special de la mamă, fenomen chiar semnificativ
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
3. Genetica Complicațiilor Cronice ale DZ Complicațiile cronice ale diabetului zaharat reprezintă în prezent principala cauză de morbiditate și mortalitate la pacienții diabetici. Ideea că în spatele apariției complicațiilor cronice există și o bază genetică de susceptibilitate a pornit de la observația empirică că există pacienți diabetici care fac precoce complicații severe în ciuda unui control glicemic satisfăcător, sugerând existența unei puternice predispoziții pentru acestea. Există în același timp și cazuri (este drept foarte rare) de pacienți diabetici cu diabet zaharat prost controlat care
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
cu privire la modul contemporan în care se practică asistența socială în țara noastră, și chiar cu implicarea destul de avansată a Bisericii în sistemul public de asistență socială. De altfel, D. Stan consideră asistența socială preștiințifică ca fiind, de fapt, o "asistare empirică". Este posibil ca practicile spontane de întrajutorare care se foloseau cu precădere în societatea tradiționalistă să nu poată fi socotite ca fiind o asistență socială profesionistă, care, de fapt, este una organizată, bazată pe elemente științifice în ceea ce privește funcționarea ei. "Cei
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
să intervină și lasă loc cu destul de mare larghețe unor proceduri uzuale în perioadele în care ea nu era fundamentată din punct de vedere științific (epistemologic, organizatoric, metodologic, terapeutic etc.). Despre modalitățile preștiințifice de intervenție spunem că formează conținutul asistării empirice, iar despre cele care se desfășoară în conformitate cu exigențele cunoașterii științifice afirmăm că reprezintă asistența socială. Între asistarea empirică și asistența socială diferențele sunt importante. Forțând puțin nota, am putea spune că ele exprimă distanța dintre rezidual și rațional, dintre spontan
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
era fundamentată din punct de vedere științific (epistemologic, organizatoric, metodologic, terapeutic etc.). Despre modalitățile preștiințifice de intervenție spunem că formează conținutul asistării empirice, iar despre cele care se desfășoară în conformitate cu exigențele cunoașterii științifice afirmăm că reprezintă asistența socială. Între asistarea empirică și asistența socială diferențele sunt importante. Forțând puțin nota, am putea spune că ele exprimă distanța dintre rezidual și rațional, dintre spontan și organizat, dintre întâmplător și premeditat, dintre soluția de moment și cea de perspectivă, dintre neștiințific și științific
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
asemănătoare celei din alte țări" (Mănoiu, Epureanu, 1996, p. 4). Am cercetat cu multă atenție câteva materiale despre asistența socială în România și despre începuturile ei. Marea majoritate a studiilor pe care le-am parcurs au vorbit despre o "asistare empirică" (Stan, 2003, p. 473) începând cu formarea statelor feudale românești, în secolul al XIII-lea, pe meleagurile noastre. Totuși, prin deducție, mai există o problemă importantă de abordat în privința asistenței sociale preștiințifice (pe care am putea să o definim și
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
e așa, pentru că: fenomene disruptive au existat întotdeauna, ca în toată lumea, și pe teritoriile românești, iar reacțiile asistențiale de răspuns la acestea s-au produs în mod firesc; particularitatea formelor de asistare la români a fost aceea a prevalării intervențiilor empirice (deoarece spiritul comunitar a fost foarte puternic), dar, aproximativ în aceeași perioadă cu lumea occidentală, a fost organizat și la noi "serviciul social" sau asistența socială; deși nu beneficiau de servicii specializate, comunitățile românești de dimensiuni mici (în special cele
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
ținti decât bunăstarea și nu degradarea socială. Cu toate acestea, în spațiul Est european, unde fostul bloc comunist a căzut odată cu anul 1989, aceste realități (legalitatea și respectul pentru celălalt) ale unei vieți comunitare sănătoase trebuia să aibă un caracter empiric, pentru că însăși religia le promovează, deoarece toate statele din Estul Europei sunt ancorate în religie 36, ea având un rol destul de important în societate. Pe lângă europenizare, proces mult mai acceptabil, am putea să-i spunem, există celălalt proces la nivel
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
pe post. Capitolul II Gândirea socială a Bisericii: teoretizare și înfăptuire În capitolul anterior, am arătat relația de întrepătrundere dintre asistența socială eclezială și asistența socială laică, pe de o parte, iar, pe de altă parte, trecerea succesivă de la asistarea empirică de tip eclezial la asistența socială profesionalizată, în decursul istoriei României. Expunerea pe care am realizat-o în acest prim capitol al lucrării atât la nivel teoretic, cât și la nivel practic, a fost una care a adeverit existența unei
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
sociale trăite de toți oamenii și de fiecare din ei. Astfel, prin gândire socială creștină se înțelege un punct de vedere teologic asupra realității sociale, traductibil într-o perspectivă filozofică asupra realității înseși și deschis contribuțiilor științelor sociale pe bază empirică. Specificitatea gândirii sociale creștine în bazele ei epistemologice e dată de referința ei la un adevăr în același timp imanent și transcendent omului. De aici dificultatea înțelegerii ei, dat fiind că, afirmând în același timp imanența și transcendența adevărului etic
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
și într-o cultură (tradiția iudeo-creștină milenară și presupus "arhaică") care nu mai structurează în mod caracteristic societatea prezentă și viitoare. 2. Gândirea socială creștină e anistorică, întrucât se bazează pe premise "metafizice" (nedemonstrabile, fixe și imobile, contrastând cu "faptele" empirice și cu impulsurile de emancipare și de eliberare). În această critică e implicat faptul că premisele gândirii sociale creștine ar fi nu numai legate, dar dependente în mod aprioric și indisolubil de "credință" și de o credință anume și, ca
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
și la acțiuni de soluționare a lor bazate pe o cunoaștere amănunțită a realității sociale" (Ibidem, 1999, p. 239). Și, sigur, după aceste realizări, în ceea ce privește cercetarea sociologică, diagnoza socială a comunităților și conceperea unor acțiuni care aveau în vedere forma empirică a soluționării problemelor de ordin social existente în societatea românească din acel timp a urmat, așa cum am mai menționat, perioada comunistă, în care lucrurile s-au oprit. Când multe din țările occidentale în perioada anilor '60-'70-'80 își modernizau
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]