4,425 matches
-
creștinii sunt îndemnați să trăiască „în cumpătare, dreptate și evlavie în această lume, așteptând nădejdea fericită și arătarea slavei marelui Dumnezeu și Mântuitor al nostru Isus Hristos (epipháneian tQÎs dóxQs to¤ megálou theo¤ kaì sÄtQÎros hQmÄÎn Christo¤ IQso¤).” (Țiț 2,13) Epistola a doua a lui Petru îl numește și ea de două ori pe Hristos kýrios kaì sÄter (1,11 și 3,2). Semnificații de bază: cel care eliberează de păcat și scapă de osânda veșnică. 3.2.2.13.2
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
1Tim 2,5: hežs gàr theós, hežs kaì mesítQs theo¤ kaì anthrÀpÄn, ánthrÄpos Christòs IQso¤s: „Unul este Dumnezeu, unul este și Mijlocitorul între Dumnezeu și oameni: omul Hristos Isus.” (t.n.) Când îl compară pe Hristos cu Moise, autorul Epistolei către evrei argumentează că El „este și Mijlocitorul unui legământ mai bun...” (hósÄi kaì kreítonós estin diathekQs mesítQs), afirmație reluată în 9,15 și 12,24: diathekQs kainQÎs mesítQs, El este „Mijlocitorul unui nou legământ” (t.n.). 3.2.2
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
14.2. archiereús: „arhiereu” (TC, Blaj, G-R, BS); „Arhiereu” (BVA); „Mare Preot” (C); „pontifex” (Vg); „grand prêtre” (BJ); „high priest” (RSV). Este echivalentul grecesc al ebraicului hakkohQn sau hakkohQn hagg":Äl , desemnându-l pe cel aflat în fruntea ierarhiei preoțești. Epistola către evrei este singura carte a Noului Testament care vorbește despre preoția lui Hristos și face din ea tema să centrală, pentru a demonstra superioritatea noului legământ față de cel vechi. - Hristos a voit „să se facă asemenea fraților săi intru
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
în care e descrisă grijă păstorului pentru oi, ocrotirea pe care le-o asigura chiar cu prețul vieții, alegorie pe care Isus o traduce apoi spunând: egÀ eimi ho poimgn ho kalós (În 10,11): „Eu sunt Pastorul cel bun.” Epistola către evrei îl numește și ea, la un moment dat, pe Hristos ho poimgn tÄÎn probátÄn ho mégas, „Pastorul cel mare al oilor” (13,20), iar Epistola întâi a lui Petru, archipoimen, „Mai-marele pastorilor” (5,4) și ho poimgn kaì
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
eimi ho poimgn ho kalós (În 10,11): „Eu sunt Pastorul cel bun.” Epistola către evrei îl numește și ea, la un moment dat, pe Hristos ho poimgn tÄÎn probátÄn ho mégas, „Pastorul cel mare al oilor” (13,20), iar Epistola întâi a lui Petru, archipoimen, „Mai-marele pastorilor” (5,4) și ho poimgn kaì epískopos tÄÎn psychÄÎn hymÄÎn, „Pastorul și purtătorul de grija al sufletelor voastre” (2,25). 3.2.2.16.2. ho epískopos: „Socotitoriul” (SC); „Păzitoriul” (Blaj); „Veghetorul” (BVA
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
simplu tò pne¤mă (de ex. Fp 2,4; 10,19; 11,12; 19,21; Ap 2,7.11.17.29; 3,22 etc.), iar alteori, tò pne¤mă tò hágion, acesta fiind și numele lui cel mai răspândit în epistolele apostolice și care apare și în Mt 1,18. Alte sintagme în care apare îi precizează personalitatea: - tò pne¤mă to¤ patròs hymÄÎn, „Duhul Tatălui vostru” (Mt 10,20) sau tò pne¤mă theo¤ „Duhul lui Dumnezeu” (Mt 12,28
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
unor verbe antonime, nu are corespondent ca atare în Biblie; l-am semnalat doar pe ’Pl misetatter pentru al-B"”in312. Totuși și în Biblie Dumnezeu este arătat că posedând o existență vădita, în vreme ce ființă lui este de nepătruns pentru oameni. Epistola către români vorbește de vinovăția păgânilor, care ar fi trebuit să-și dea seama de existență lui Dumnezeu contemplând creația: „...cele nevăzute ale lui, de la facerea lumii se arătă minții din fapturi: și veșnică lui putere, si dumnezeirea...” (1,20
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
al-W"riÖ (2.1.3.3.), care spune despre Dumnezeu că va moșteni toate când oamenii, cărora le-a încredințat bunurile acestei lumi, nu vor mai fi. În acest sens, nici numele, nici ideea nu au corespondent biblic. Cand, în Epistola către evrei, se spune despre Hristos că a fost rânduit klQronómon pántÄn, „moștenitor a toate” (1, 2), este vorba despre o luare în stăpânire. În Vechiul Testament, în virtutea legământului, Israel este naƒalaÖ YHWH „moștenirea lui YHWH” (1Sam 10, 1; 26, 19
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
caragialiană reunite în ciclurile Doresc ca micile mele rândulețe și Post-restant. Umorul acestora, bazat pe efectele ilare ale vârtejului de agramatisme de tipul celor comise de "eroii" din comediile și schițele lui Caragiale, primește diverse irizări, inclusiv foarte întunecate. Multe epistole ilustrează, astfel, chiar umorul negru, însă în varianta benignă, din lecția însușită de la autorul nuvelei Pastramă trufanda. De exemplu, în scrisoarea adresată unei anume coana Matilda, prin care vechilul o informează asupra pagubelor produse de război, "hazul de necaz" sau
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
mai ales a caracterizării personajelor. Limbajul oglindește și în cazul acestora lipsa de instrucție elementară, violența de mahala sau închistarea în automatisme specifice meseriei. Pentru ilustrarea noianului de agramatisme sugestive pentru primul caz, este foarte greu de privilegiat o singură epistolă în detrimentul alteia poate mult mai comică. Răspunsurile domnișoarei Zozo, de pildă, continuă intertextual stilul kitschizat al Ziței, condimentat în plus cu o ortografie aparte, să zicem, "neconvențională": Simpatice domnule Jenică, Desigur că numai o întâmplare incandescentă și bizară pe care
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
adulterul sau fuga sunt unicele modalități de evadare din acest veritabil cuib de viespi. În continuarea exemplificărilor legate de dimensiunea grafomaniei care oglindește logoreea "lumii-lume", notăm că la Tudor Mușatescu rețeta caragialiană este urmată îndeaproape, cu minime ajustări, în stilul epistolelor și al rapoartelor oficiale sau al declarațiilor din ciclul Post-restant. Toate aceste texte savuroase dau impresia că sunt "culese" și reproduse întocmai de către un autor a cărui contribuție se reduce la selectarea mostrelor de "comunicare" scrisă. Hipotextul caragialian (Raport către
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
nu povestită și care stârnind mila și frica săvârșesc curățirea acestor patimi”. Dar purificarea nu reprezintă decât o treaptă, scopul final al artei este plăcerea, „o plăcere de factură estetică cu o semnificație intelectuală care păstrează arta în sfera raționalități”. Epistola către Pisoni a lui Horațiu, alături de Poetica lui Aristotel sunt cele două texte fundamentale care fixează pe lângă unele principii de estetică generală, expresia unei structuri artistice specifice. Horațiu oferă îndrumări generale în arta scrisului, dar fixează și specificitatea genurilor și
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
dragoste, bravură, entuziasm), dar el ne "consolează de sfârșitul inevitabil... [și] ne face să acceptăm scurtimea existenței". Poetul latin poate fi considerat drept cântărețul zeului vinului. Mai bine de o treime din scrierile sale (37 de ode, 3 epode, 7 epistole în versuri, 5 satire) este consacrată lui Bacchus, faptelor și alaiurilor sale. În poezia bahică a lui Horațiu a luat naștere amatorul de vin bun căruia îi place să sărbătorească evenimentul scoțând din pivniță o amforă și care cere vinului
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
propriu-zisă, ci mai degrabă semnificația acesteia. Acționând împotriva cultelor păgâne care o valorizau recunoscând în ea puterea zeului vinului, catolicismul roman condamna starea de beție identificând-o cu viciul beției. Completând prohibiția beției formulată mai ales de către Apostolul Pavel în epistolele sale, sfântul Cezar (470-542) îi prevenea pe păstoriții săi, într-una din predicile rostite la catedrala din Arles, împotriva "toasturilor" (numite de asemenea și "saluturi" sau "sănătate!") adresate la sfârșitul mesei "îngerilor sau altor personaje sfinte ale trecutului", considerându-se
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
găsește alinare între geții creștini, înțelegând că, asemenea lui, Dumnezeu s-a născut în exil. Exilul lui Ovidius constituie și punctul de plecare al romanului Ultima lume a lui Christoph Ransmayr, apărut în 1988. Romanul Cotta, căruia Ovidiu îi scrie epistole din exil, pornește în Tomis în căutarea exilatului, dar și a unui fragment de manuscris din Metamorfoze, opera legendară a lui Ovidiu, căci la Roma circula zvonul că poetul ar fi murit. In orașul de la malul Mării Negre, Cotta găsește doar
Caleidoscop by Gicuța Elena Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93242]
-
astăzi. Astfel, deoarece textele pieselor lui Shakespeare depind de calitatea tipăririi lor în editurile elizabetane și iacobite, criticii literări au acordat o atenție crescîndă metodelor și tehnicilor acestor edituri. Rezultatele cercetărilor lui Charlton Hinman au fost uimitoare. În ciuda afirmațiilor din "Epistola cu dedicație" a ediției in-folio, așa-numita 'citire în șpalt' pare a fi fost superficială, incluzînd corecturi de suprafață și nu de substanță. Descoperirile lui Hinman au sugerat că procesul culegerii pieselor pentru a fi tipărite în ediția menționată a
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
să mă tot tem de-a fi prinsă. Firea-i știu, Tot ce-a vorbit i-am scris surorii mele; De-l ține cu-a lui sută de curteni, Cînd i-arătai ce tulburări... (Intra Oswald) Ei, Oswald! Ai scris epistola spre sora mea? OSWALD: Da, doamnă. GONERIL: Ia-ți niște oameni și, la drum, pe cal; Spune-i pe larg de ce-ndeosebi mă tem Și-adaugă și-atît din partea ta, Cît să-ntărești mai mult. Acum te du, Și-ntoarce-te
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
paroh de Galați, preotul Bonaventura Morariu, care a urmat întocmai linia propusă de întemeietorul ei. Curierul parohiei catolice din Galați a conținut numeroase noțiuni teologice și materiale în care s-au explicat texte biblice. În revistă 723 s-a comentat Epistola [din Scrisoarea Sf. Paul către Romani cap. 11, vers. 33-36] și Evanghelia (Sf. Matei, XXVIII 18-20) cu ocazia sărbătorii Prea Sfintei Treimi. Versetul "O adâncire a bogăției, a înțelepciunii și a cunoașterii lui Dumnezeu: cât de nepătrunse sunt judecățile tale
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
pe păgâni să cadă în necredință, pentru ca tot El apoi, să se miluiască de toți și pe toți să-i facă să priceapă că ei nu se vor putea mântui prin meritele lor, ci numai prin harul Său"724. Această Epistolă, cât și tălmăcirea ei, aveau menirea de a arăta adevăratul sens al celor spuse de apostolul Paul (esența spuselor lui), adică incapacitatea mântuirii omului prin propriile puteri și salvarea lui numai datorită harului lui Dumnezeu. Explicația a fost oferită într-
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
terapie și vindecare. Soluția salvării: dragostea creștină. Creștinismul aduce umanism și armonie. în acest fel cultura și civilizația intră pe un nou făgaș. Cel mai mare filosof al lumii romane Seneca era uimit de înțelepciunea și deschiderea spre lume a Epistolelor Sf. Apostol Pavel cu care se împrietenise schimbând și scrisori. Acesta predicase în Asia Mică, în Grecia, Macedonia și în Imperiul Roman. Oameni din toate straturile sociale și-au abandonat zeii, fiind atrași de creștinism. în ciuda sutelor de mii de
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
și medicina de până atunci, ci să le revigoreze printr-o orientare nouă în măsură să lumineze în efortul omului de a se regăsi prin sănătatea integrală a ființei sale. Or, creștinismul venea cu direcția, metodologia și finalitatea, în termenii Epistolei către Corinteni a Sf. Apostol Pavel: Credința, Speranța și Dragostea. Aceasta din urmă urma să facă faima medicinii medievale prin asistența sanitară caritabilă, prin crearea în Bizanțul Creștin, de spitale (pentru prima dată în lume!), de infirmerii, farmacii, orfelinate, cămine
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
utilizarea persoanei a doua singular, precum și grija de a schimba tiparele compoziționale și clișeele genului practicat. Astfel, el aduce destule inovații tematice: intenția moralizatoare se derobează într-o proză cu inserții SF (A se feri de umezeală), în animisme umoristice (epistola servietei din Scrisoare pe adresa unui chiulangiu), în suspans detectivistic (ca în Obiectul neidentificat, unde e vorba despre un maculator neîngrijit) etc. La acestea se adaugă ingeniozitatea compozițională: Post-scriptum și PTTR sunt concepute, pe filieră caragialiană, din multiplele post-scriptumuri sau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289473_a_290802]
-
lui Israel. Talmudul arată că Rahab se află între femeile frumoase alături de: Sara, Abigail, Estera, că ele au dat naștere a opt profeți, printre care: Neria, Baruh, Ieremia. Urmașii lui Rahab au ajuns dregători de seamă. Sfântul Apostol Pavel, în Epistola către evrei, din Noul Testament, a inclus-o pe Rahab printre convertiți, credința fiind temeiul cuceririi Ierihonului: Prin credință zidurile Ierihonului au căzut, după ce au fost înconjurate șapte zile. Prin credință Rahab, desfrânata, fiindcă primise cu pace iscoadele, n-a pierit
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
se presupune că împăratul a fost deranjat, printre altele, de lucrările sale licențioase (sic), de protejarea amorurilor libere ale fiicei și nepoatei împăratului. Ovidius este autorul mai multor lucrări erotice: Amores, Heroides, Ars amandi, Remediile iubirii. Heroides include douăzeci și una de epistole erotice imaginare, șaptesprezece dintre ele sunt dedicate unor personaje feminine legendare, una dintre ele este dedicată poetesei Sapho. Ovidius este și autorul Metamorfozelor, Tristelor, Ponticelor, a creat Ars amandi sau Ars amatoria, o capodoperă a literaturii erotice. Autorul s-a
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
gust. Ele trebuie să învețe să-și ascundă defectele, să nu râdă exagerat și fără rost, să învețe să cânte și să danseze, ceea ce le sporește farmecul. Le îndeamnă să citească Heroides, să-și modeleze comportamentele după sfaturile incluse în epistole. Le avertizează să nu se lase amăgite de promisiuni ori să răspundă la fel iar dacă primesc daruri, ele să vină cu favoruri afective și sexuale. Să nu se încreadă în jurăminte, să le cântărească și să le diferențieze de
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]