4,858 matches
-
absida altarului pentagonală și decroșată și cu peretele vestic al pronaosului de formă poligonală. Lăcașul de cult este prevăzut cu o ușă (aflată în peretele sudic al pronaosului) și cu opt ferestre (una în axa absidei altarului, una în peretele estic al proscomidiarului, câte una în axa absidelor laterale, câte una în pereții longitudinali ai naosului și câte una în pereții longitudinali ai pronaosului). În interior, biserica este împărțită în trei încăperi: pronaos, naos și altar. Intrarea în biserică se face
Biserica de lemn Sfântul Nicolae din Vama () [Corola-website/Science/323274_a_324603]
-
catapetesmei înspre naos s-au format în părțile laterale două nișe: diaconiconul (în sud) și proscomidiarul (în nord). Aici se află două ferestre: una dreptunghiulară în axa absidei, având dimensiuni reduse (0,45x0,95 m) și o alta în peretele estic al proscomidiarului. Deasupra altarului se află o boltă semicilindrică retrasă și ea de la pereți. Pereții interiori ai lăcașului de cult au fost pictați, fiind păstrate fragmente de pictură pe cheia bolții pronaosului și naosului. Pe pereții altarului s-au lipit
Biserica de lemn Sfântul Nicolae din Vama () [Corola-website/Science/323274_a_324603]
-
apropiere de Ammersee. Alți emigranți au fost adăpostiți într-o casă de agrement din Eichenau în apropiere de Fürstenfeldbruck, care a fost folosită ca lagăr de reinstalare. Ei au fost naturalizați în 1941 și așezați în Altreich sau în zonele estice ale Reichului german. După război, mulți emigranți din Eisenau s-au stabilit în comuna Taufkirchen (Vils), unii în orașul Dorfen, iar alții la Altötting. Prima biserică din Prisaca Dornei (în ) a fost ridicată în 1821 de comunitățile evanghelică luterană și
Biserica romano-catolică din Prisaca Dornei () [Corola-website/Science/323342_a_324671]
-
XIX-lea s-a demolat o parte a curtinei nordice a incintei exterioare. Aceeași soartă au avut-o și cele două turnuri ale acesteia. Din materialele rezultate s-a ridicat actuala școală. În anul 1968 se prăbușește turnul semicircular sud - estic.
Biserica fortificată din Chirpăr () [Corola-website/Science/324012_a_325341]
-
situată în județul Brașov, pe teritoriul administrativ al comunei Prejmer. Aria naturală se află în Depresiunea Brașovului (Țara Bârsei), la limita central-estică a județului Brașov cu județul Covasna în partea sud-estică rezervației naturale a Dealul Ciocașului - Dealul Vițelului și cea estică a Dealului Lempeș, lângă drumul județean (DJ112) care leagă localitatea Hărman de orașul Sfântu Gheorghe, la o distanță de 15 km. față de municipiul Brașov și este străbătută de DN11 Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin "Legea Nr.5
Pădurea și mlaștinile eutrofe de la Prejmer () [Corola-website/Science/324069_a_325398]
-
un ucigaș reținut de poliție, i se oferă grațierea în schimbul unei misiuni aparent suicidale - traversarea "Drumului iadului" de-a latul Americii, de la Los Angeles la Boston - în care trebuie să ducă un vaccin care să oprească epidemia care răvășește coasta estică a Americii. Celelalte două mașini care îl însoțesc pe Tanner sunt distruse destul de repede, prima de către una dintre miile de creaturi mutante care împânzesc drumul, iar cealaltă de un grup de tornade. În afara acestor pericole, pe drum mai apar și
Drumul iadului () [Corola-website/Science/324077_a_325406]
-
este o arie de protecție specială avifaunistică situată în județul Brașov, pe terenul administrativ al comunei Dumbrăvița. Aria naturală se află în Depresiunea Brașovului, pe teritoriul central-estic al județului Brașov, în partea estică a satului Dumbrăvița și cea sud-vestică a Satului Nou, în imediata apropiere a drumului județean (DJ112C) care leagă localitatea Vlădeni de Hălchiu Aria naturală naturală "" este întinsă pe o suprafață de 414 ha. și a fost declarată arie protejată prin
Complexul piscicol Dumbrăvița () [Corola-website/Science/324078_a_325407]
-
principal cele Cinci Triburi Civilizate, sub numele de teritoriul Indian. Congresul a înglobat în teritoriul Oklahoma și fâșia de teren denumită Țara Nimănui, cuprinzând , devenită comitatul Beaver. În septembrie 1890, cei ai rezervațiilor triburilor Sac șiFox, Iowa și Pottawatomie din partea estică a teritoriului Oklahoma au fost deschise colonizării. În primăvara următoare, cei de pământ ai triburilor Cheyenne și Arapaho au fost deschise și ele. Au fost urmate la 16 septembrie 1893, de Cherokee Outlet, și pe acest teritoriu s-au înființat
Teritoriul Oklahoma () [Corola-website/Science/324169_a_325498]
-
este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a III-a IUCN (rezervație naturală de tip mixt) situată în estul Transilvaniei, pe teritoriul județului Mureș. Aria naturală se află în extremitatea estică a județului Mureș ("Depresiunea Praid-Sovata"), la poalele sud-vestice ale Munților Gurghiului (grupă muntoasă a Carpaților Moldo-Transilvani ce aparțin lanțului carpatic al Orientalilor), pe teritoriul administrativ al orașului Sovata. Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin "Legea Nr.5 din
Lacul Ursu și arboretele de pe sărături () [Corola-website/Science/324215_a_325544]
-
comitatele Nógrád, Hont și Esztergom, la nord-est cu Comitatul Komárom, la vest cu comitatele Fejér și Tolna, la sud cu Comitatul Bács-Bodrog, la sud-est cu Comitatul Ciongrad (Csongrád) și la est cu comitatele Jász-Nagykun-Szolnok și Heves. Teritoriul său acoperea malul estic al fluviului Dunărea de la Visegrád (la nord) spre (exclusiv) Baja (la sud), întinzându-se de-a lungul râului Tisa în est. O parte a comitatului (Pilis) se afla pe malul vestic al Dunării, lângă Budapesta. Suprafața comitatului în 1910 era
Comitatul Pest-Pilis-Solt-Kiskun () [Corola-website/Science/324234_a_325563]
-
se afla pe malul vestic al Dunării, lângă Budapesta. Suprafața comitatului în 1910 era de 12.228 km², incluzând suprafețele de apă. Comitatele Pest și Pilis au fost fondate în secolul al XI-lea. Pest se afla pe malul stâng (estic) al Dunării în jurul orașului Budapesta, Pilis era pe malul opus. Ele s-au unit și au devenit centrul politic, cultural și economic al Ungariei. Regiunea Solt (de pe malul stâng al Dunării, la sud de Ráckeve), care a aparținut anterior comitatului
Comitatul Pest-Pilis-Solt-Kiskun () [Corola-website/Science/324234_a_325563]
-
altar stă mărturie de vechime o masă de altar, masivă, cioplită în piatră, pe la începului secolului XVIII. Absida era odinioară boltită în interior, dar azi are tavan drept de scânduri. Ferestrele bisericii au fost ulterior mărite, cu excepția celei de pe peretele estic al naosului rămasă așa cum a fost, de formă trapezoidală și fără sticlă. Cheotorile tip “coadă de rândunică”, fereastra cu bare de fier, pe peretele nordic al naosului erau, ca și acum elemente de frumusețe. Înainte erau pe peretii exteriori și
Biserica de lemn din Poiana, Arad () [Corola-website/Science/324291_a_325620]
-
este un mic sat chilian. este localitatea cea mai sudică din lume, excluzând bazele științifice antarctice. Administrativ aparține de comuna Cabo de Hornos, Provincia Antarctică Chiliană, Regiunea Magallanes și Antartica Chileană. Este situată pe țărmul estic al insulei Navarino și are o populație stabilă între 36 și 50 locuitori, în mare parte pescari. A fost fondat în 1892 de către guvernatorul din Punta Arenas. Acum în jur de 100 ani, satul avusese o perioadă înfloritoare datorată febrei
Puerto Toro () [Corola-website/Science/324377_a_325706]
-
pe latura apuseană. La primul etaj se găsea o fântână ce era alimentată de un izvor. Cu trecerea timpului turnul s-a înclinat și din cauza infiltrațiilor firului de apă ce trecea pe sub el, clopotele au fost mutate în turnul nord - estic al bisericii. Etajul inferior al donjonului a fost umplut cu pământ și pietre iar portalul apusean a fost schimbat cu un acces deschis pe latura de sud a sălii. Sub tavanul din lemn a fost construită o boltă în stil
Biserica fortificată din Stejărișu () [Corola-website/Science/326520_a_327849]
-
gotică amenința cu prăbușirea, biserica a fost modificată a treia oară. Corul a fost demolat, în locul bolții s-a construit un tavan cu stucatură iar sala s-a prelungit mult spre est, lucru observabil la cel de al doilea contrafort estic. Particularitatea contrafortului fiind poziția "nenaturală" a lui, el nu cade perpendicular pe perete, ci oblic, deoarece el era poziționat pe colțul corului demolat. Printr-un perete drept s-a închis noul cor și drumul de strajă, deși nu mai avea
Biserica fortificată din Stejărișu () [Corola-website/Science/326520_a_327849]
-
nu are deschideri, poartă o boltă în leagăn pe axa est-vest, ca și catul al doilea, legat de cel inferior și de cel superior prin scări de piatră tăiate în grosimea zidului. Intrarea semicirculară în turn se află pe latura estică, accesibilă printr-o sară mobilă. De la al doilea cat în sus, nivelele aveau metereze înalte de 1.60 m, în nișe evazate spre interior, destinate arcașilor. Către sfârșitul secolului XIII, stingându-se probabil familia de greavi, aflăm din trei documente
Biserica fortificată din Viscri () [Corola-website/Science/326529_a_327858]
-
Către sfârșitul secolului XIII, stingându-se probabil familia de greavi, aflăm din trei documente că un magister Akus dorește să cumpere satul, ceea ce nu s-a întâmplat. Cetatea trece, în secolul XIV, în posesia obștii, care modifică mai întâi partea estică a capelei, demolând convexitatea absidei și construind, în prelungirea pereților laterali ai acesteia, un cor devenit trapezoidal, închis în est, cu absidă semicirculară sprijinită de șapte contraforturi. Pe latura nordică a sălii, sacristia s-a construit înainte de modificarea corului, căci
Biserica fortificată din Viscri () [Corola-website/Science/326529_a_327858]
-
unei bolți. A treia perioadă de construcție, situată în prima jumătate a secolului XVI, coincide cu fortificarea bisericii. Prin prelungirea pereților laterali ai capelei s-a racordat biserica-sală la donjon. În parterul său s-a creat o intrare pe latura estică, devenită acum peretele de vest al bisericii, intrare printr-un toc de piatră în arc frânt, cu ambrazură al cărei profil - baghetă semicilindrică între două cavete - este aproape identic cu ambrazura intrării din peretele nordic al bisericii-sală din Homorod, cu
Biserica fortificată din Viscri () [Corola-website/Science/326529_a_327858]
-
baghetă semicilindrică între două cavete - este aproape identic cu ambrazura intrării din peretele nordic al bisericii-sală din Homorod, cu diferența că aici este închisă semicircular. Prin scările din grosimea zidului se ajunge la nivelele superioare, în al patrulea nivel, meterezul estic a fost transformat în intrare spre podul bisericii, fiind acoperit, ca toate meterezele turnului, în partea îngustă a nișei, cu lespezi, în cea evazată, cu bârne, acoperit de o mică streașină, deasupra căreia s-a mai înălțat zidul turnului cu
Biserica fortificată din Viscri () [Corola-website/Science/326529_a_327858]
-
făcute scările din piatră ce duc spre nivelul doi al donjonului prin interiorul zidului din vest. La nivelul doi, mai târziu, s-a păstrat tradiționala slănină. Nivelul al treilea avea accesul prin intermediul unei scări ce escalada înălțimea prin interiorul peretelui estic. Nivelurile al patrulea și al cincilea au metereze pentru arcași și trăgători. La ultimele caturi, al șaselea și al șaptelea care sunt deasupra nivelului bisericii se regăsesc pe toate laturile metereze. Drumul de strajă este suspendat prin intermediul consolelor din lemn
Biserica fortificată din Iacobeni () [Corola-website/Science/326539_a_327868]
-
intrare care se bloca printr-o hersă. În partea nordică s-a construit o curte ce era apărată de către un bastion care ulterior a fost transformat într-o casă cu destinația de locuință a paznicului. De asemenea în partea sud - estică a incintei exista un turn, astăzi demolat. A supraviețuit timpurilor, turnul ce se găsește în porțiunea de unde pornește dealul(sud - vest), turn ce are trei uși suprapuse în partea nordică a lui, câte o fereastră la catul al doilea și
Biserica fortificată din Iacobeni () [Corola-website/Science/326539_a_327868]
-
află în sud-estul județului Bihor la granița cu județul Alba. Altitudinea este de 1849 m. Vârful are aspect de movilă ascuțită, care se ridică din creasta principală, având un releu de telecomunicații la 10 metri sub el. În partea nord estică a vârfului se poate vedea un circ glaciar și o vale glaciară, datând din ultimele ere glaciare. Vârful prezintă vegetație alpină grohotișuri. La vest de vârf se află un lac crio nival, la 1530 de metri în zona subalpină. În
Vârful Cucurbăta Mare () [Corola-website/Science/326559_a_327888]
-
la parter un mausoleu care adăpostește, din 1913, mormintele prelaților acestei biserici. Lespezile au fost realizate de Nikolaus Elias din Sibiu. Turnul catolicilor, situat pe latura sudică, a a adăpostit capela rezervată catolicilor netrecuți la reformă. Pe vremuri, în bastionul estic se afla „carcera”, unde erau închiși, timp de două săptămâni, cuplurile (soț și soție) care se certau și intenționau să divorțeze. În camera de mici dimensiuni, având o masă mică și un singur pat, comunitatea sașilor le punea la dispoziție
Biserica fortificată din Biertan () [Corola-website/Science/326579_a_327908]
-
par mai scunde, din cauza nivelului ridicat al curții. Drumul de strajă a fost adus deasupra magaziilor cu provizii. Acestea au prin intermediul unor deschideri efectuate în tavan acces la drumul de strajă. Astfel de magazii s-au construit și pe latura estică și nordică spre exterior. Intrarea în incintă se face pietonal prin partea sud-vestică precum și prin est prin bastionul prevăzut cu o hersă unde nivelul superior a fost destinat ulterior folosirii sale drept locuință a paznicului ansamblului fortificat. De menționat este
Biserica fortificată din Axente Sever () [Corola-website/Science/326604_a_327933]
-
înseamnă „Silezia nă”. Printre alți termeni echivalenți în alte limbi se numără și "Zaolší (Zaolží)" în cehă și "Olsa-Gebiet" în germană. Regiunea a căpătat semnificație în 1920, când Silezia Cieszynului a fost împărțită între Cehoslovacia și Polonia. Transolza formează partea estică a porțiunii cehe din Silezia Cieszynului. Împărțirea nu a mulțumit niciuna din părți, și conflictul persistent din regiune a dus la anexarea ei de către Polonia în octombrie 1938, în urma acordului de la München. După invazia germano-sovietică a Poloniei în 1939, zona
Transolza () [Corola-website/Science/326609_a_327938]