5,183 matches
-
Unica”, sau nu știu cum Îi spunea, din orz sau grâu, și o feliuță de pâine, care, dacă nu mă Înșel, avea 75 de grame. La prânz era ori o zeamă de fasole În care alergai să prinzi două-trei boabe... și nu exagerez, și-o bucățică de mămăligă sau o feliuță de pâine ca aceea de dimineață, sau varză murată, sau paste..., sau mâncare de cartofi..., de fapt, un fel de zeamă de cartofi. Cam astea erau mâncărurile de la prânz, iar seara un
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
n-am mai discutat cu nimenea, nici chiar cu cei mai buni prieteni. Nu pentru că nu aș fi avut Încredere În ei, dar vorba merge... Ce se Întâmpla dacă nu vă puteați face norma? Vă băteau? Nu. Nu trebuie să exagerăm lucrurile altfel de cum sunt. Era colonelul Crăciun, mai venea pe acolo... Știu că și acolo am avut o chestiune, că el mă cunoștea, și m-a Întrebat cu ce ocazie am venit a doua oară. Păi, zic: „Ca o consecință
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
luau la ochi și la bruscare În baracă: „Nu ți-ai făcut norma!”. Și mai plesnea pe câte unu’. Așa a fost Gherman... Deci erau doar lovituri cu palma, cu pumnul, nu bătea regulat? Nu, nu o bătut! N-o exagerat, cum am auzit că s-o bătut În platou, legat de un stâlp și bătut... Am auzit de ele sau am văzut persoană legată de stâlp, acolo, și care-o fost bătută și lăsată acolo. Tortura asta era Îndurată mai
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Heliade mersese prea departe. Exagerația a omorât heliadismul. Lupta împotriva Junimii de la Iași avea același motiv. Hasdeu, ca și toți cei cari se puneau de-a curmezișul școalei ieșene, luptau împotriva reîntoarcerii la un arhaism pe care ei îl socoteau exagerat dintr-o parte și contrar atât geniului limbii, cât și marilor interese politice ale neamului, din altă parte.45 Când am venit în București era la ordinea zilei și se făcea mare haz în cercurile școlare de păcălitura pe care
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
zgomotoase).“72 98 bucureștii de altădată 70. Interpelarea deputatului de Bârlad, Ioan C. Codrescu a fost rostită în ședința Adunării Deputaților din 16/28 decembrie 1869. El începea printr-un atac violent la adresa Alian ței israelite universale, care ar fi exagerat unele incidente petrecute în Ro mânia prezentându-le denaturat presei occidentale, creând, astfel, o falsă imagine a României, țară care, din cauza numărului mare de evrei stabiliți aici, veniți din Galiția și Podolia, trecea prin serioase dificultăți economice. Atacurile sale dure
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
populației evreiești (la Iași aproape o jumătate dintre locuitori erau evrei) scăzuse drastic numărul întreprinzătorilor ro mâni. Singura soluție ar fi fost, după opinia sa, alungarea evreilor „vagabonzi“ peste hotare. Interpelarea acestuia a fost susținută și de Cezar Bolliac care, exagerând la rându-i, s-a referit la situația din București unde „artera principală a Capitalei, Ulița Franceză, Podul Mogoșoaiei, ulița Lipscanilor, toate colțurile, toate pozițiile frumoase sunt în mâinile ovreilor...“ (MOF, nr. cit., p. 1308). O zi mai târziu, la
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
aceștia fugeau din celelalte țări și-și căutau adăpostul tot pe pământul României netolerante. (?) Din cauza circularilor sale împotriva evreilor și din cauză că a sfidat Alianța israelită, Kogălniceanu cade de la putere peste două luni.74 bucureștiul în 1871 99 73. Cifra este exagerată, aproape dublă față de realitate. În 1859, potrivit recensământului, populația totală a Moldovei se ridica la 1 325 096 de suflete, dintre care 118 922 evrei; la următorul recensământ, din 1899, populația totală a României era de 5 912 520 de
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
bine înțeles că de medicamentele noi nici nu auzise măcar. El întrebuința: saburul 353, oxidul de fier, oxidul de zinc și încă vreo două medicamente. Apoi făcea o foarte deasă întrebuințare de panglică. 178 bucureștii de altădată 352. Desigur Bacalbașa exagerează cu intenția de a obține unele efecte literare ieftine, prezentând denaturat starea sanitară a Capitalei în secolul al XIX lea. În realitate Bucureștii aveau o destul de veche tradiție medicală și spitalicească (primul spital - Colțea - fusese înființat încă din 1704 de
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Paris, 22 mai 1878“ - a apărut în: TEL., an. V, nr. 939, 15 mai 1875, p. 1 și în Alegătorul liber din 19/31 mai 1875, p. 2. Toate relatările lui Bacalbașa referitoare la agitatul an electoral 1875 sunt cam exagerate în favoarea liberalilor; în primul rând manifestații de 10 000 sau chiar 1000 de persoane adunate spontan erau greu de imaginat în Bucureștii anilor respectivi, când alegătorii la un colegiu electoral se numărau de la câteva zeci la câteva sute, numai anumite
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
sînt icnite, întretăiate de sughițuri. Ține mîinile împreunate pe creștet și se frămîntă dintr-un colț în altul al grădinii. Cînd vine lîngă sicriul mamei stă într-un picior: celălalt îl ține îndoit ca berzele. Lucica crede că mătușa Aneta exagerează în exteriorizarea durerii. La fel ar fi plîns și la moartea Mamuchii, iar mai tîrziu i-a zis mamei: „Da’ ce crezi tu, Dorță, că pe ea o plîngeam? îmi plîngeam necazurile!” Situațiile, totuși, diferă. Față de mama are, poate, acum
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
că-i bine așa!” în cunoscuta-i manieră sobră, profesorul Ciopraga a exprimat unele rezerve, în primul rînd față de Zarifopol, a cărui operă ar fi - după opinia sa - „interesantă (doar) ca succesiune de fragmente”, apoi și față de teză, care-i exagerează importanța. I-a sugerat „candidatului” să reflecteze la unele apropieri posibile cu Albert Thibaudet, Charles Du Bos, Remy de Gourmont, Gaëtan Picon. Al treilea membru al comisiei, Pompiliu Marcea, a comentat lucrarea cam „în două ape”, însă aplicat, făcînd dovada
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
decenii de cînd unul a mers într-o direcție și celălalt în alta, nu-l voi mai recunoaște. Acum, după ce i-am spus că nu s-a schimbat și nu arată încă a cvadragenar, a rîs prelung, satisfăcut. N-am exagerat: n are nici o cută pe față și nici un fir de păr alb. E unul din udeștenii remarcabili. A fost înzestrat cu toate calitățile trebuitoare carierei pe care și-a ales-o: sănătate, inteligență, voință. Că e inteligent, și-a dat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de numai cîteva zile, am primit două plicuri de la mama, ambele cu timbrul lipit pe verso, ca și cum ele ar fi conținut mari secrete. În primul, îmi spunea să intervin grabnic pe lîngă tata „să pună lefuzor”, căci toată lumea din sat (exagera, firește) are, numai noi nu! Mi-ar sta, oare, mie, frumos − mă întreba − ca, atunci cînd voi veni în permisie, să trebuiască să mă duc pe la alții, ca să ascult muzică? în al doilea, mă anunța că lefuzorul deja a năucit
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ascunsă plăcere. „De ce n-ai avut în vedere, pentru sumarul numărului viitor, o recenzie la cartea lui N.I.?”, l-a luat în primire R.C., pe Vasile, de cum a deschis ușa. „Trebuie ca eu să am grijă de toate?”, și-a exagerat el nemulțumirea. „N-am știut că te interesează, șefule”, i-a răspuns, vădit derutat, Vasile. „Să știi, tovarășu’ Sp., să știi, că de asta te plătește - și încă bine - redacția!” Ofensat, Sp. a dat să protesteze. „Din clipa asta nu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Biserica Sf. Gheorghe. Auzindu-le, am zis că bat pentru el. *Românul se naște îngîmfat! N-o spun eu, a spus-o eminentul ziarist Tudor Teodorescu Braniște, în niște „note pe marginea unor prefețe de Mihail Dragomirescu”, în care criticul exagera valoarea cîtorva scriitori autohtoni, dar exactitatea „diagnosticului” o probează cel mai bine vremurile de acum: „Fără îndoială suferim de megalomanie. Ne supraprețuim. Aceasta, în toate privințele. Se crede încă - și cu o adorabilă naivitate - că sîntem o națiune superioară. Alecsandri
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ici-pe colo. În loc ca un asemenea act de corupere a minorilor să fie sancționat, cei ce-l fac sînt lăudați! Nici bunul-simț nu te mai ajută să deslușești care-i adevărul despre Cernobîl! Vinovate sînt aparatele de propagandă, care fie exagerează, fie minimizează, deformînd, și într-un caz și în altul, datele. Mediile occidentale numesc ceea ce s-a întîmplat acolo „catastrofă nucleară”; cele sovietice - „accident”. În primele, norul radioactiv e numit „norul morții”. În replică, sovieticii spun (cum am auzit la
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
octombrie trecut ale învățătorilor și profesorilor. Buznea i-a pus vreo șase întrebări, apoi s-au trezit și alții. Din răspunsuri se desprindea imaginea unui haos greu de stăpînit, a unei afundări în neregularități și birocrație: politica noastră economică a exagerat industrializarea (piața internă nu mai poate absorbi ceea ce producem), avem miniștri care promit creșteri fanteziste ale productivității și beneficiilor (la industria ușoară, de pildă, după asemenea „angajamente”, s-a ajuns ca discrepanța dintre capacități și plan să fie de cîteva
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mă pot feri. Azi au început mai întîi să schimbe impresii despre viitoarea premieră a teatrului, Gaițele: cum joacă Ioana (Ene), ce rol minunat face Cătălina (Murgea), cum se frămîntă în scenă (Viorel) Baltag, actor viguros, impulsiv și dezordonat, cum exagerează Doina (Iacob) neurastenia personajului, ce bine și-a compus rolul Tanța (Constanța Zmeu), și nu s-au oprit pînă n-au trecut în revistă întreaga distribuție. Carmen se verifică, astfel, prin Sp., în plus ține să arate că are ochiul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
grădiniță, fiica șefului de la aprozare. „Ea tot în Bulgaria are să înceapă?” „La urma urmelor - mi se răspunde -, fata nici nu are nevoie de studii. Taică-su le-a pregătit totul. Au cît să le ajungă pentru încă cincizeci de ani”. „Exagerați”. „Deloc”. „V ați gîndit: vor avea copii?” „Cum să nu? Au nevoie musai de unul pînă în martie 1997”. „De ce tocmai pînă atunci?” „Pentru plusul de puncte la repartiție”. „Sînt sigur că ați stabilit să fie băiat și că i-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mea activitate. Sunt prea puțin folcloristă, deoarece lucrările mele sunt mai mult din domeniul istoriei literare și a folcloristicii. Mă pasionează cercetarea documentelor. Munca mea didactică și de directoare, ca și problemele diferite ale vieții, dar poate și o exigență exagerată față de propriile mele lucrări, au făcut ca numele meu să apară mai rar. Lucrez și În domeniul literaturii universale, În germanistică mai ales. Așa se face că mă bucur și de prețuirea distinsului germanist și om de vastă cultură, Dl.
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
racul: din rău tot în mai rău. Ne-am întors cu nivelul nostru de trai în urmă cu 37 de ani, adică în 1945, când țara era bântuită de secetă și de urmările războiului. Poate mi se va spune că exagerez. Nu, deloc, pentru că pe atunci aveam cartele la principalele produse alimentare, chiar la pantofi, în cantități mai mari decât astăzi, pe care le găseam și pentru care nu făceam nici atâtea cozi. Ca să vă convingeți, tov. președinte, că socialismul dă
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
și, dacă se poate, din provincie, și nu din București, unde de ochii personalului ambasadelor și ai ziariștilor străini stăm ceva mai bine. Veniți să vedeți ce mărfuri agroalimentare mâncăm noi, poporul unei țări cu o mare bază agricolă. Nu exagerez cu nimic când spun că în aceste magazine miroase a mărfuri deteriorate și de proastă calitate, urât prezentate, cu pământ și cu frunze intrate în putrefacție. Dar toate aceste mărfuri, pe care nu le-ar mânca nici porcii, sunt categorisite
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
combinate. Totul a plecat de la teorii economice simpliste, avându-și izvorul în discursurile lui Lenin și teoriile economice marxiste, potrivit cărora dezvoltarea economică trebuie să se bazeze pe industria grea, cu pivotul ei construcția de mașini. Un plan de investiții exagerat de rapid, efectuat în dauna fondului de consum, deci a nivelului de trăi, a procurat și o justificare tehnică imediată pentru dezvoltarea siderurgiei. Acest plan prevedea o dezvoltare masivă a industriei, mare consumatoare de metal, astfel încât o repartiție centralizată a
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Cei care n-au fac și ei ce pot. Fabricile de produse lactate, abatoarele și fabricile de prelucrare a cărnii sunt luate noaptea cu asalt, nu pe din afară, ci pe dinăuntru. Oamenii se autoaprovizionează și ei cum pot. Uneori exagerează. Într-o singură noapte autocamioanele și autobuzele din Sibiu și din Mârșa au fost uscate. Li s-au golit rezervoarele de benzină. La Sibiu și la Brașov, muncitorul care se întoarce acasă după schimbul doi, de regulă pe jos, pentru că
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Luni, 22decembrie 1980, aflam din Jurnal, „societate foarte numeroasă, din care rămân până la urmă vreo douăzeci de inși (lumea se foiește, vine, pleacă, un soi de party ca În filmele lui Woody Allen)”. Musafirul clujean părea copleșit sau neatent, de vreme ce exagera numărul celor prezenți și al celor rămași „până la urmă”! Nu intrau, din păcate, prea multe persoane În singura cameră de bloc În care se desfășura Party-ul Woody Allen!... Zaciu menționa pe „Iorgulești, Dimisieni, Magdalena Popescu, Raicu și Sonia, Sorin Titel
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]