4,829 matches
-
tragism operatic reverbera în glasul ei. "Ducă-se dracului cu toții - mai dracului decât tine!" se corectă ea, amintindu-și că se adresa cuiva ce atinsese deja, în principiu, nedorita destinație. Atâta deschidere a fiecărui por, pliu și orificiu într-o făptură umană îl descumpăni însă iremediabil pe atacator, învățat cu atacul pozițional, prelungit al Marietei și cu meterezele ei bine păzite (deși neumbrite de flamuri trufașe de lenjerie intimă). Între proxim și distant diferența fusese subit erodată; centura lui blondă de
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Propriu-zis, nu învolburata Ondine îi tăie setea lui Rică, ci mult mai adânca ei sete de altceva, stârnită acum irepresibil înlăuntru-i. Această lipsă se lăsase zăgăzuită cam de-o viață întreagă, sorbitură cu sorbitură, strecurându-se astfel neobservată în făptura ei; așa că nici ruperea zăgazului sedimentat pe furiș n-avea cum să survină altfel decât surprinzător. Pe fundul fiecărei ființe umane se găsește un contor scufundat, ce însumează lipsa în jurul mizerei virgule aritmetice, menite să intimideze infinitul afară din firavele
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
purta pe el, și nu invers. Înnobilată de așteptarea legendarului damnat, pe nisipul plajei ea sesiză nu frauda vulgară, ci schimbarea de dinamică a situației în profunzime; tot din obișnuință, se repezi să salveze orgoliul amenințat al bărbatului, absorbind în făptura ei pericolul, pe postură de bodyguard voluntar al lui. Fulgerător, mimă cu măiestrie o indispoziție violentă aproape înainte ca el să-și recunoască eșecul; i-l fură, practic, de sub nas, atribuindu-și-l explicit. Între flăcăul speriat și mareea de
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
slab, trebuia mereu reînceput. Nu îi scăpam uneia decât pentru a nimeri în mrejele alteia, și n-o cuceream pe niciuna mai înainte de-a fi cucerit. În vreme ce distilatul de malț cobora încet și sigur către sălașul temerilor adânci din făptura lui, la etaj jetul puternic al dușului izbea discontinuu pardoseala de ceramică, întrerupt de sunetul mai surd al apei pe pielea femeii. În auzul lui Ian, tonalitățile confuze se recompuneau simfonic, căci memoria sa trupească păstra fidel întipărită albia virtuală
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
având rolul de a marca participarea afectivă a vorbitorului la enunț: persoana I a pronumelui personal și/ sau a verbului, intonația interogativă/exclamativă, modalitățile expresive de realizare a gradului superlativ absolut ("Beat turtă!"/ "Mânios Dunăre"; Deștept minune mare!; Era o făptură frumoasă, frumoasă, frumoasă! / Avea un zâmbet laaaaarg!). Expresivitatea mijloacelor lexico-sintactice este actualizată prin termenii colocviali și argotici, prin derivatele lexicale. Sufixele diminutivale și augmentative dezvoltă o funcție hipocoristică, exprimă duioșia sau atitudinea ironică a emițătorului, asemenea derivatelor antroponomastice (Guliță, Ioniță
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
de conduită și un exemplu viu de întrupare al valorilor, pe care El le propovăduiește în comunitate. Modelul de viață ales de preot este însuși Isus Cristos, ca răspuns la îndemnul „Mergeți în lumea întreagă și predicați Evanghelia la toată făptura!” (Mc. 16,15). La 29 Iunie, în fiecare an se celebrează Preasfânta Inimă a lui Isus și totodată, sărbătorim și Ziua Mondială a Sfințirii Preoților. Anul sacerdotal 2009-2010 stă sub însemnul Parohului din Ars, Sfântul Ioan Maria Vianney, patronul tuturor
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
recepțiilor mondene, burghezii încep să se alarmeze. Nu pot face altceva decât să se resemneze în fața faptului împlinit: tânăra fată nu mai este ce era cândva. "Odinioară, scrie cu nostalgie baroana d'Orval, când spuneai "domnișoară" te gândeai la o făptură drăgălașă, desăvârșită, blândă, sfioasă. Ochii săi mari, mereu plecați, nu îngăduiau decât rareori privirilor străine să pătrundă până în adâncul sufletului". Iată însă că s-a transformat într-o "făptură plină de viață, de hotărâre, de elan [...]. Dovedește o încredere care
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
nostalgie baroana d'Orval, când spuneai "domnișoară" te gândeai la o făptură drăgălașă, desăvârșită, blândă, sfioasă. Ochii săi mari, mereu plecați, nu îngăduiau decât rareori privirilor străine să pătrundă până în adâncul sufletului". Iată însă că s-a transformat într-o "făptură plină de viață, de hotărâre, de elan [...]. Dovedește o încredere care te descumpănește, o cutezanță cam prea masculină"17. Tânăra fată din zilele noastre, adaugă monseniorul Bolo, "vorbește într-un fel care ar face până și o maimuță să roșească
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
cu ochi strălucitori și fire agreabilă. Dar cum rămâne cu cealaltă? Cu Catherine cea visătoare, tristă, cea pe care vederea lumii, a bietei și bătrânei noastre lumi o umple de durere!" Mulțumită flirtului, Catherine ajunge totuși să uite de această făptură îndurerată, chinuită, sfâșiată care sălășluiește în ea. Preferința sa pentru plăcerea îmbătătoare a balului, a acestei "clipe desfătătoare" arată destul de bine că un hohot de râs, un vals însuflețit în brațele unui băiat sunt suficiente pentru a o vindeca, măcar
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
data asta, "scos deja din fire", cuprins de o "patimă animală", Stingo cere cu un gest grăbit nota și cheamă un taxi. Înainte chiar ca mașina să apuce să demareze, o cuprinde strâns în brațe pe tânără. Din nou, nesățioasa făptură își vâră "limba iscoditoare" în gura tânărului "ca un pește care se zbate pe viață și pe moarte, înotând împotriva curentului". La rândul lui, Stingo o sărută cu toată gura, ceea ce "e clar că-i place, fiindcă răspunde cu gemete
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
instinct al său care îl îndemna să mă vadă mai repede un om care am deprins totul, ca atunci când va pleca să o facă fără o anumită grijă că lucrurile i-au rămas vraiște, asta nu știu. Să nu uităm făpturile lui Dumnezeu, îl auzeam, spunându ne, nouă copiilor, dar și pe la câte un vecin, cu care mai rămânea de vorbă. Și aceste făpturi sunt lăsate pe lume de Dumnezeu, ca și noi oamenii, făcute după asemănarea și voința sa. Ca
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
facă fără o anumită grijă că lucrurile i-au rămas vraiște, asta nu știu. Să nu uităm făpturile lui Dumnezeu, îl auzeam, spunându ne, nouă copiilor, dar și pe la câte un vecin, cu care mai rămânea de vorbă. Și aceste făpturi sunt lăsate pe lume de Dumnezeu, ca și noi oamenii, făcute după asemănarea și voința sa. Ca și noi oamenii au și e le dreptul la viață. Numi atunci când le va fi bine lor, anim alelor dar și plantelor, ne
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
năvalnic, se zbate în noaptea aceea care o învăluie, își caută drum ca o migratoare în furtună. Îi spun toate astea cocoșatului și el zîmbește mulțumit întorcînd altă pînză, apoi alta, alta și iar alta. Atelierul s-a umplut de făpturi zburătoare, de zbateri de aripi agitate, halucinante, amenințate sau amenințătoare. Ciudat. Ce legătură au toate astea cu Păsările brâncușiene? Cu liniile pure ale Măiestrelor izbucnite pe verticală, luminoase și fermecate? Omul din fața mea a lucrat totul în zbucium și frămîntare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
Dar ăsta mi-e cel mai drag! strigă deodată pictorul cu ochii măriți de așteptare și întoarce spre mine o pînză cît jumătate din perete. O ofensivă de culori orbitoare, predominînd din nou roșul, un roșu potopitor, fără păsări, fără făpturi, urlă spre mine și îmi amintește de ceva și nu știu ce și din cauza asta sunt mută și în loc să-i spun un cuvînt, încrețesc fruntea și încerc să-mi amintesc despre ce este vorba, căci am impresia deodată că mă aflu în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
Da, nu e nici unul! a răspuns omulețul încercînd să-și compună o figură tristă, în concordanță cu propria mea amărăciune. Îmi dădeam seama că nu este prea afectat de acest lucru, dar trebuia Doamne, cum trebuia! să întrețin conversația cu făptura asta venită de nu știu unde, pînă se va lumina afară și voi putea să plec pe străzi, uitînd de problema locuinței. Am început să-i explic că la ora șase se deschide biroul de cazare al turiștilor; mi-a mulțumit politicos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
prin fața unui birou de schimb, mi-am amintit că nu mai am bani nici cît să iau tramvaiul pînă la gară. Și am intrat, udă și nepăsătoare, purtînd după mine insuportabilul miros de capră plouată. În fața mea, la ghișeu, două făpturi rotofeie, roșcovane și... uscate mașinile fiind parcate în fața ușii schimbau un teanc de bancnote. Păreau flamanzi sau elvețieni, sedentarismul îi înfășurase în straturi călduțe de osînză și ridicaseră niște priviri scandalizate spre silueta de cocostîrc plouat care aștepta în spatele lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
pe care-l purtam în oase, cred că aș fi dormit adînc dacă n-am fi fost zece ființe ostenite într-un compartiment de opt locuri și dacă una dintre aceste ființe n-ar fi ținut în brațe o mică făptură în scutece, care scîncea în permanență cu tenacitatea unui biet animal lipsit de hrană și de aer respirabil. Orele s-au scurs greu și noaptea a fost mai lungă decît alte nopți. Și cred că atunci s-a instalat, undeva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
din întreaga gară este cea a unei fete înalte, cu cizme lungi, cu fustă incredibil de scurtă, cu privirea vagă. Mă simt străină și singură, într-o lume dușmănoasă și rece. Ca să-mi alung umbra din suflet, mă apropii de făptura neclintită a fetei și-o întreb în mod stupid, dacă aici trage trenul de Geneva. Răspunsul este suficient de amabil pentru a avea un pretext să rămîn lîngă ea. Trenul oprește drept în fața noastră, sare sprintenă în vagon și dispare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
a sute de pistrui și ai unui automobil hibrid, construit de ei înșiși în garajul părintesc. Mașina nu merge, dar mai au puțin de lucru și va merge ca un bolid, desigur. Cu ei trei mai seamănă și Cristine, firava făptură de șase ani, atît de subțire, atît de blondă, de pistruiată și cu ochii atît de verzi, încît în mod involuntar te face să te gîndești ce picantă femeiușcă va ieși cîndva din rățușca asta urîțică foc! Nimeni deci nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
-l dorește. Mai avem ceva timp și privim în jurul nostru la orașul care se trezește, la piața care începe să prindă glas, la Orientul care prinde culori. De lîngă o căruță trasă la marginea drumului, se îndreaptă spre noi o făptură frumoasă, în rochia tradițională cu "toate culorile cerului și ale pămîntului" în urzeala ei, cu părul împletit în zeci de cosițe negre ca păcura. Spune ceva în limba ei, nu înțelegem nimic și o privim mirate. Rîde, arătîndu-și toți dinții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
pavilioane ale unei adevărate ceaihanale, cu covoare roșii și moi, cu măsuțe joase, lîngă care te puteai așeza în poziția seculară a orientalului băutor de ceai. Doar că toate erau ocupate... Suntem patru și privim triști spre covoarele populate de făpturi atît de deosebite de noi, cu ochii oblici, "tiubiteică" neagră pe creștetul capului, bărbi sure și caftane colorate. Sorb liniștiți, din micile boluri de porțelan, ceaiul verde, "dătător de viață", pe care îl beau de secole, într-un ritual perfect
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
de comportament, ceva de care nu ar fi trebuit să sufere la maturitate. Dimineață, prima ei grijă a fast să-și xeroxeze manuscrisul, fiind conștientă de valoarea lui inestimabila. Îl strângea cu grijă la piept, iar toate emoțiile și delicatețea făpturii ei deveniseră mai puternice în urmă lecturării acelor pagini.Pentru prima oară în viața am înțeles că locul face omul și că da un sens legăturilor oamenilor cu propriul lor spațiu. Câțiva ani mai tarziu, după cum apărea scris în recenzii
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
fără a mai fi în același timp un reflex al vieții sociale.” În opinia sa, școala activă poate fi rezumată prin sintagma ,,metoda activă”, prin care autorul înțelegea o metodă pedagogică, ,,activă în tot ceea ce poate pune în funcție germenii făpturii umane.” Autorul acestei soluții pedagogice admitea că patru sunt principiile după care se ghidează școala activă: principiul activității proprii, principiul activității practice, principiul intuiției și principiul educației naturale. În realitate, doar primele două principii sunt specifice școlii active, ultimele regăsindu
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
Prometeu (I, p. 33). Titanul i-a învățat să râdă, să umble drept, cu fruntea sus și să vorbească tocmai pentru că le-a intuit spiritualitatea latentă (Eu am simțit că poartă un suflet ca și al meu !.../ Era un om, făptură între-animal și zeu !) și și-a propus să-i înalțe deasupra condiției animalice la care erau reduși inițial ( S-aprind lumina minții în ochii ce sticlesc,/ Să fac din fiară omul pe care îl râvnesc ! - I, p. 34). Nimfa Eromeni
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
sticlesc,/ Să fac din fiară omul pe care îl râvnesc ! - I, p. 34). Nimfa Eromeni, soția lui Prometeu, le arată acestor viețuitoare încă șovăielnice în exprimare însemnătatea focului, iar zeița Themis, mama titanului, se îndură la rândul ei de niște făpturi sărmane, îngemănate-n roi (Veniți ! Întindeți fruntea spre ziua ce vă cheamă !/ Vă scuturați de noaptea ce umerii v-a frânt,/ Vă dezlipiți privirea de umedul pământ - I, p. 52). Muritorii au fost mereu ignorați și năpăstuiți de Zeus. Suveranul
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]