7,566 matches
-
Cezar Petrescu este deja etichetat drept un prozator realist prea puțin dispus să iși lărgească orizontul artistic, mai mult, cu o optică sămănătorista pronunțată. Inutilă i se va dovedi, prin urmare, orice încercare de a-și justifica apetenta pentru proza fantastică, racordând-o la întregul unei creații proiectate balzacian. Notabilă este, din această perspectivă, prefață la românul Plecat fără adresa (1932), în care scriitorul își expune intenția de a elabora o vastă "cronică românească a veacului XX", în care și-ar
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
unei creații proiectate balzacian. Notabilă este, din această perspectivă, prefață la românul Plecat fără adresa (1932), în care scriitorul își expune intenția de a elabora o vastă "cronică românească a veacului XX", în care și-ar găsi locul și "ciclul fantasticului interior", alcătuit din nu mai puțin de douăsprezece titluri de nuvele și romane. Într-un alt peritext cu funcție similară, gândit și expus tot că o autentică pledoarie pro domo, Cezar Petrescu nu ezită să iși circumscrie proza fantastică aceleiași
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
ciclul fantasticului interior", alcătuit din nu mai puțin de douăsprezece titluri de nuvele și romane. Într-un alt peritext cu funcție similară, gândit și expus tot că o autentică pledoarie pro domo, Cezar Petrescu nu ezită să iși circumscrie proza fantastică aceleiași intenții de sorginte balzaciana ce i-a canalizat întreaga energie creatoare de-a lungul a peste treizeci de ani (din 1922, anul debutului cu Scrisorile unui răzeș, până în 1955, când îi apare ultimul român, Oameni de ieri, oameni de
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
articulat și demn de toată stima prin intenția totalizatoare într-un cuvânt, unui întreg monumental -, Cezar Petrescu nu-și va convinge defel criticii de seriozitatea și semnificația demersului sau scriptural. Și cu atât mai puțin de necesitatea abordării bucăților sale fantastice de pe aceleași poziții (că intenționalitate ascunsă ori că realizare efectivă) precum mult mai cunoscutele segmente realiste, între care Întunecare (1927-1928), Calea Victoriei (1930), Oraș patriarhal (1932), La Paradis General (1930) sau Aurul negru (1934). Până la capăt, cel puțin în critică vremii
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
poziții (că intenționalitate ascunsă ori că realizare efectivă) precum mult mai cunoscutele segmente realiste, între care Întunecare (1927-1928), Calea Victoriei (1930), Oraș patriarhal (1932), La Paradis General (1930) sau Aurul negru (1934). Până la capăt, cel puțin în critică vremii, proza lui fantastică va fi redusă drastic la observații generale, prea puțin favorabile, precum aceea a lui E. Lovinescu: "...e de semnalat, totuși, în celelalte volume de nuvele predilecția lui pentru senzaționalul de fapt divers și pentru coincidență melodramatica" 4. Ori, în cel
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
a acestuia), prelungit într-un și mai periculos joc cu alteritatea reprezentată de Ordeanu, și-a cerut tributul. Firește că această istorie în fond previzibilă articulata pe tiparul glisării între real și oniric nu a stârnit decât interesul teoreticienilor genului fantastic românesc. În special Sergiu Pavel Dan îi acordă câteva paragrafe mai mult decat binevoitoare, în care observa atuurile acestui text tocmai prin raportare la specificitatea genului: "Înregistrăm astfel, odată mai mult, interesul lui Cezar Petrescu pentru pânzele freatice de mari
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
prozator de raft secund, a cărui creație și așa inegala trebuie să plătească tribut erorilor sale conjuncturale. O secțiune atât de curajoasă că formulă și intenții, dar atât de puțin specifică unui romancier agreat de regimul comunist, precum cea a "fantasticului interior", a fost împinsă prin urmare într-un nemeritat con de umbră. În aceste condiții, ecranizarea nuvelei, convertita de talentatul regizor Mircea Daneliuc într-o ficțiune cinematografică subversiva, semnificativ intitulată Glissando, a putut constitui, în felul ei, o revanșa. Din
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
de nicio legitimare estetică românească. Ci doar de un pretext literar care să primească imediat acordul cenzurii. Or, nuvelă unuia dintre prozatorii agreați de regimul comunist părea a reprezenta, din această perspectivă, o soluție ideală. Suma de clișee specifice recuzitei fantastice pe care i-a oferit-o Omul din vis (imixtiunea visului în viață, cuplul straniu, dublul că materializare a Sinelui ș.c.l.) i-a oferit, finalmente, regizorului exact pastă narativa care îi trebuia. Și, din fericire pentru Cezar Petrescu
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
Bălu, Ion, Cezar Petrescu, Editura Albatros, București, 1972. 3) Constantinescu, Pompiliu, Cezar Petrescu: La Paradis general; Aranca, stima lacurilor; Comoara regelui Dromichet; Plecat fără adresa (1900); Nepoata Hatmanului Toma, în Scrieri 4, Editura Minerva, 1970. 4) Ciopraga, Constantin, În apropierea fantasticului, postfața la Cezar Petrescu, Proza fantastică, Editura Junimea, Iași, 1986. 5) Crohmălniceanu, Ovid. S., Literatura română între cele două războaie mondiale, I, Editura Minerva, București, 1972. 6) Dan, Sergiu Pavel, Proza fantastică românească, Editura Minerva, București, 1975. 7) Lovinescu, E.
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
București, 1972. 3) Constantinescu, Pompiliu, Cezar Petrescu: La Paradis general; Aranca, stima lacurilor; Comoara regelui Dromichet; Plecat fără adresa (1900); Nepoata Hatmanului Toma, în Scrieri 4, Editura Minerva, 1970. 4) Ciopraga, Constantin, În apropierea fantasticului, postfața la Cezar Petrescu, Proza fantastică, Editura Junimea, Iași, 1986. 5) Crohmălniceanu, Ovid. S., Literatura română între cele două războaie mondiale, I, Editura Minerva, București, 1972. 6) Dan, Sergiu Pavel, Proza fantastică românească, Editura Minerva, București, 1975. 7) Lovinescu, E., Istoria literaturii române contemporane. 1900-1937, Editura
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
Editura Minerva, 1970. 4) Ciopraga, Constantin, În apropierea fantasticului, postfața la Cezar Petrescu, Proza fantastică, Editura Junimea, Iași, 1986. 5) Crohmălniceanu, Ovid. S., Literatura română între cele două războaie mondiale, I, Editura Minerva, București, 1972. 6) Dan, Sergiu Pavel, Proza fantastică românească, Editura Minerva, București, 1975. 7) Lovinescu, E., Istoria literaturii române contemporane. 1900-1937, Editura Minerva, București, 1989. 8) Popescu, Cristian Tudor, Filmul surd în România muta. Politică și propagandă în filmul românesc de ficțiune, Editura Polirom, Iași, 2011. 9) Sava
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
3/2007, "Youth Without Youth"-The Commemorative Edition, p.16., apud. Scarlat, Cristina, Mircea Eliade, hermeneutica spectacolului, vol. ÎI, Iași, Lumen, 2011, p. 107. 3 Dan Pita, op. cît., p. 73. 4 Mircea Eliade, "Uniforme de general", în vol. Proza fantastică, vol. IV, București, Editura Fundației Culturale Române, 1992, p. 10. 5 Sunetul hors câmp este un sunet a cărui sursă nu o vedem, dar o putem plasa în spațiul-timp al acțiunii. 6 Încadraturile (cu limitele conținutului, pe scurt) sunt: P.
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
Theatre aș Anamnesis, în Cristina Scarlat (coordonator), Mircea Eliade Once Again, Lumen, Iași, 2011, p. 46. 19 "De regulă toate casele din opera literară a lui Eliade sunt vechi și boierești, trăsătură care [...] pare să țină de romantism; spațiul povestirii fantastice are nevoie de are nevoie de lucruri peste care a trecut timpul" observa Doina Ruști în Dicționar de simboluri din Opera lui Mircea Eliade (p. 45). 20 Mircea Eliade, op. cît., p. 90 21 Ibidem, p. 5. 22 "Românul românesc
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
amestecul incoerent de realitate și ficțiune adăugând "lipsa de logică interioară a diferitelor părți ce compun nuvelă") conchide că Omul din vis este cea mai slabă nuvelă din volum. Verdictul din finalul succintei analize este necruțător: "Totodată, e dovada că fantasticul nu este o regiune poetica firească talentului sau" (op. cît., p. 278). 7 Unul dintre ciclurile proiectate de scriitor s-ar fi numit "Târgurile unde se moare", iar altul "Capitala care ucide" (a se vedea, pentru mai multe informații, monografia
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
Fiind alternativ relaxare și tensiune a psihismului, visul îndeplinește o functie vitală: moartea sau nebunia pot fi consecință unei absențe totale a viselor" (Dicționar de simboluri, vol. 3, Editura Aramis, 2002, p. 457). 9 Ibidem. 10 Sergiu Pavel Dan, Proza fantastică românească, Editura Minerva, București, 1975, p. 197. 11 "Noul performer al productivității, Mircea Daneliuc, continuă derivă spre filmul-parabolă, esopic, alegoric, la care-l constrânsese vechiul regim, împotriva cursului inițial, realistic și la timpul prezent, al operei sale, de la Cursa (1975
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
comparară swing-ul cu pulsiunile corpului în timpul actului amoros. Începând din anii '60, comparațiile lor le conveneau și muzicienilor care împrumutau decupajele binare moștenite din rock sau din muzicile latine.") Memorabile rămân cuvintele lui Louis Armstrong referitoare la jazz: "Muzică fantastică pe care o auzim la radio în zilele noastre se ascultă cu multă vreme în urmă în vechile catedrale unde surorile strigau până le cădeau fustele." 46 "TOPE: Tu comprends, Emanou, cette histoire de jouer toutes nuits à n'en
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
secolului trecut este totală, atât la nivel ideatic, cât și al formei, al compoziției, se poate vorbi de o mare îndrăzneala chiar în ceea ce privește limbajul, iar regiunea existențiala dobândește o pluralitate de zone în acord cu formele și modalitățile narative folosite (fantastice, mitice, onirice, realist-atroce), având ca urmare, toate la un loc, o incandescenta și un impact uman necunoscute de la Dostoievski încoace. Acestui incipient modernism latino-american ce survine că o propunere și o încercare necesară de a dialogă cu cultura europeană și
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
a actualiza și pune în ordine multe lecții ale trecutului 29. La mulți scriitori hispano-americani ai epocii se remarcă tehnici ce țin de perioada suprarealista a literaturii nord-americane a secolului al XX-lea, ca și ale realismului magic și literaturii fantastice, ceea ce pune în evidență dezvoltarea tehnicilor lor narative. Noul român latino-american nu reprezintă un model prestabilit, ci se îndepărtează de tipare, de rigid, folosește mai degrabă tehnică sfidării, eterogenitatea tendințelor sau, așa cum spune Cortázar, "persistentă noțiune realistă a românului". Exemplu
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
50. El însuși, în lucrarea El escritor argentino y la tradición, comentează cât de uimiți erau prietenii lui când întâlneau referințe metaforice la Buenos Aires în povestiri că La muerte y la brújula. Carlos Fuentes semnalează mai târziu că orice zbor fantastic al lui Borges își are originea în solul citadin al Buenos Aires-ului, așa cum era acesta în copilăria scriitorului. Sábato amintește în 1984, când i se decernează Premiul Miguel de Cervantes 51, un sondaj pe care ziarul francez "Le Monde" îl
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
mama, copilul, pierdut, isi inventează mecanisme proprii de apărare, care se manifestă sub formă de neliniști, insomnii, somnambulism, sau se vede obligat să caute repere în fantezie. "Unitatea compromisă a eu-lui sau, care a fost ruptă, se realizează în planul fantasticului și dă naștere creației artistice sau, în planul cunoașterii, generând o intelectualizare foarte bogată. În orice caz, asistăm la o încercare de a controla o situatie traumatica."113 Ernesto este un copil dependent de mama sa. Venirea pe lume, când
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
și groapă, sau cel puțin nu suntem pe deplin treji"54. Sábato îl provoacă într-una din conversații pe Borges, întrebându-l ce crede despre Dumnezeu, la care Borges îi răspunde că, din punctul lui de vedere, teologia este literatura fantastică la perfecțiune, este "maximă creație a literaturii fantastice! Ceea ce și-au imaginat Wells, Kafka sau Poe nu este nimic în comparație cu ceea ce a imaginat teologia. Ideea unei ființe perfecte, omnipotente, atotputernice, este cu adevarat fantastică"55. Ar putea fi un Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
deplin treji"54. Sábato îl provoacă într-una din conversații pe Borges, întrebându-l ce crede despre Dumnezeu, la care Borges îi răspunde că, din punctul lui de vedere, teologia este literatura fantastică la perfecțiune, este "maximă creație a literaturii fantastice! Ceea ce și-au imaginat Wells, Kafka sau Poe nu este nimic în comparație cu ceea ce a imaginat teologia. Ideea unei ființe perfecte, omnipotente, atotputernice, este cu adevarat fantastică"55. Ar putea fi un Dumnezeu imperfect, spune Sábato, care să nu știe să
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
lui de vedere, teologia este literatura fantastică la perfecțiune, este "maximă creație a literaturii fantastice! Ceea ce și-au imaginat Wells, Kafka sau Poe nu este nimic în comparație cu ceea ce a imaginat teologia. Ideea unei ființe perfecte, omnipotente, atotputernice, este cu adevarat fantastică"55. Ar putea fi un Dumnezeu imperfect, spune Sábato, care să nu știe să controleze bine lucrurile, care să nu fi putut împiedica cutremurele, sau "un Dumnezeu care adoarme și are coșmaruri sau accese de nebunie: bolile, catastrofele..."56. Faptul
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
între Răi și Iad, între lumină și întuneric, ca și eroii lui Sábato: Omul este prea contradictoriu și nesațul, el nu se conformează cu o culoare, un gen de muzică, un scriitor. De exemplu, dialectica zi / noapte este și dialectica fantastic / obișnuit, simbolic și rațional. Toți suntem în același timp sfinți și demoni, în funcție de moment și de cel pe care îl avem dinainte. Toți suntem miloși și indiferenți, atei și credincioși. Cel puțin așa știu din experiențele mele proprii și din
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
pe romancierul Sábato cu subiectivitatea cu care deja ne-au obișnuit romancierii, ci și cu zonele profunde ale subconștientului și ale inconștientului. De aici rezultă un alt atribut al demersului sau: absența logicii, strâns legat de prezență oniricului și a fantasticului, căci în lumea nocturnă, subterană, în care coboară Sábato cu personajele sale, determinismul și logica obiectivă nu mai sunt valabile, apărând o altă lume, privită din unghiul Ego-ului. O lume în care coexista bine și rău, înger și demon, de
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]