6,230 matches
-
Ce plecăciune, dom'le, la nouăzeci de grade! Sărută afectat mînuța care i se întinde. O boltă din viță de vie, cu struguri din abundență, te însoțește spre nuc, spre banca înnegrită de timpuri, acolo unde văd scene generate de fantezii și visuri... Poftiți în casă, Excelență, ce onoare... Vă rog, să lăsăm formalismele... Sigur, cum doriți. Dar mă bucur enorm că... Sîntem prieteni vechi, domnule avocat, între noi s-a topit gheața de mult. Da, sigur, dar tot simt nevoia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
după o masă copioasă îmi iau rămas bun și Mia îmi apucă un nasture, aruncă o privire din acelea și vorbește puțin gîfîit și rar. Dar noi... cînd ne... mai vedem? Capitolul III O promenadă prin adevăr cu iz de fantezie Între confrați Spre asfințit cerul devenise rozaliu și soarele cobora obosit, ascuns de nori anemici, striați și pîclișiți. În partea de est nu era zare de nor, doar dincolo de Holboca, pe la basarabeni, se vedeau ceva forme neclare, care ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
meu, spune vesel luîndu-și bun rămas. Asta am vrut să știu. Este periculos? În anumite situații, da. Și cum știu dacă.... Flerul, dragul meu, flerul. Mașina pleacă și eu tot mă mai gîndesc la nebunul meu... Aceasta poveste este o fantezie și eventualele asemănări sînt absolut întîmplătoare. Răzbunarea prostului Intru în cabinetul medical (din Dorohoi) și doctorul mă primește foarte amabil, chiar curtenitor. Domnule profesor, ce plăcere este să vă văd. Sînteți drăguț. Eu nu pot spune că plăcerea este reciprocă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mănăstirii, tăcerea avea o altă semnificație. Acolo tăcerea era un mod de comunicare cu cei care s-au stins, dar și cu cei care mai pîlpîie încă. Simțeam veacurile care s-au scurs pe acolo, percepeam tainele vagi, dar cu fantezie intensă bănuite. Încercam să deslușim momentele trăite prin acele locuri, de bucurii dar și de restriște, de pace dar și de zbucium. Atîtea destine necunoscute care au lăsat urme clare, adînci, în veșnicie. A doua zi ne întoarcem spre casă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
extrapolări și speculații. Nu numai că Dumnezeu nu ne-a creat mintea după modelul Său, dar pe Robert Mugescu nu l-a creat nici după chipul și asemănarea Sa. Am o ciudă pe măgarul ăsta... Acest Robert cere efort și fantezie din partea celui care îl privește, ca să-i pună eticheta de om. Individul ăsta, mă rog, să-l numim așa, n-are frunte. Adică părul izbucnește de la sprîncene și de la baza nasului. Am spus nas? Un fel de nas, adică două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
bine că nu. De trei ori am... Lasă, omule, asta. La o scară mai importantă... Și? Ei, poate altă dată. Vreau să mă lămuresc și arunc momeala. Cei de la PDAR? Sau de la PDSR?! Cam pe acolo. Îmi amintesc. Proiecte, dorințe, fantezii... Omul îmi întinde o carte de vizită. Cheamă chelnerul și plătește. Încerc să-l opresc, să plătesc eu, dar mă lămurește elegant. Eu sînt bucureșteanul, eu sînt gazda... Ne despărțim, la fel de natural cum ne-am cunoscut. Aveam certitudinea că ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
o asigură conturile dolofane. Vila cochetă, lacul, piscina și parcul imens te umpleau de admirație pentru tot ce înseamnă bun gust și rafinament artistic. Nimic nu era la întîmplare, totul era aranjat, dirijat și construit de o minte plină de fantezie. Dirijarea vegetației, explozia de culori primăvara, vara și apoi toamna, furnizau un concert studiat, dar al naibii de subtil. De cîte ori Georges mă invita la el eram pus în fața a altceva, mereu ceva nou și surprinzător. De exemplu, acum spre prînz
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
care constituie pavăză contra vremii rele. O vale care clocotește de viață, cu oameni blînzi care vorbesc dialectul toscan. Guarda, signor sindaho, îmi atrage atenția viceprimarul orășelului, Quarrata. Și aveai ce să vezi, plaiuri mioritice, case bine zidite, vii, măslini, fantezii ale naturii. Eram puțin posac pentru că, sincer să fiu, nu ardeam să văd cu tot dinadinsul "Vannucci piante". În fond, ce să văd acolo? O pepinieră din plante ornamentale? Avem și noi ceva similar la Iași. Sau, mă rog, așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
țări ale lumii și foiala macaralelor, sirenele vapoarelor, dau impresia unui oraș viu, dinamic, îndîrjit în lupta cu concurența. Catedrala privește spre mare și impresionează prin delicatețea și finețea obiectelor pe care le adăpostește. Altarul din marmură sculptată este o fantezie a unui artist cu har divin. Aceeași mînă pare a fi lucrat și scaunele mitropolitului și capela în miniatură care adăpostește moaștele Sfîntului Andrei. Sculptura în lemn, un candelabru imens din lemn, arată și cuprind o mare dragoste de Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
piese, să îndrepte tabla boțită la o mașină, să lege cu sîrmă și ață și să facă o hodoroagă să meargă pe patru roți. Numai că nu se pot vinde și cumpăra mașini în Cuba. Dar cubanezul este plin de fantezie cum nimeni altul nu este. Schema imaginată de Raul era realistă. Prin urmare familia Barrera se trezește că are mașină. Se înșeală puțin legea, dar uneori este cam greu să găsești alte scheme. O dată ajunsă mașina la Raul, acesta începe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
colegi, ambasadori din toate țările pămîntului, se aflau într-o vizită de documentare, organizată de MAE cubanez. Păstrau aceeași tăcere ca și timpurile trecute peste aceste locuri. Avionul părea a fi singura mașinărie vie care, cu o totală lipsă de fantezie, bîzîia monoton. Absurd de monoton. Peste 15 minute... Ne anunță aterizarea. Aici ne așteaptă oameni plini de speranță. Au nevoie de o conductă de 50 km. Se lucrează la ea, va fi gata în august, dar va asigura doar o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
candelele cerului ard etern, sfidînd efemera noastră existență. Mă duc la culcare, dar nu-mi este somn. Oamenii aceea au intrat în veșnicie, cam prea devreme. Toropeală și probleme rasiale Este greu să te întorci în timp, chiar dacă ai o fantezie nemaipomenită, și chiar dacă nu te rătăcești în amănunte care se uită ușor. Eu nădușesc într-o căldură umedă aici în Cuba, cu tot aerul condiționat care nu este o găselniță salvatoare, ca să nu o apuc pe arătură. Îmi imaginez o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
144 Pagubă mare, dom'le! 147 Chinurile ascensiunii politice 151 Drumuri spre Dumnezeu 154 Profesorul vinovat 158 Un colindător fantastic 161 Quel flatteur! 165 Colecționarul 168 Moștenirea 172 Capul familiei 176 Capitolul III O promenadă prin adevăr cu iz de fantezie 181 Între confrați 183 Moartea capodoperei 186 Politică de nivel continental 189 Marea așteptare 192 Mona my love 195 În noaptea de Sfîntul Vasile 197 Hristos a înviat! 201 Lara 204 Mizerie fără farmec 207 Strunga Dracului 210 Ultimul viking
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
aflate deasupra noastră, pe acelea lasă-le deoparte“ - spune, precaut, Epictet. Dar, în alt loc, sinele lui mai adânc spune altceva: „Gândul la zei să-ți fie mai neîntrerupt decât respirația.“ Lectura stoicilor e, totuși, o îndeletnicire profitabilă și fermecătoare... Fantezii pascale Toți trimitem, de sărbători, mesaje cuviincioase rudelor, prietenilor, colegilor și celor cu care, dintr-un motiv sau altul, vrem să păstrăm o bună relație. De Crăciun și de Sf. Paști, aceste mesaje sunt oarecum canonizate. „Crăciun fericit!“, „Sărbători fericite
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
sprințare, jocuri de cuvinte și finețuri retorice se pot folosi celelalte zile ale anului. De la o vreme însă și datina exprimată laconic, și inflația lirică privată pierd teren dinaintea unei soluții noi, stupefiant hibride: un amestec de gata făcut și fantezie delirantă, puse laolaltă în ample liste de propuneri „virtuale“, din care „clienții“ se pot inspira fără efort. Vrei să scrii un mesaj „tare“ de Paște? Te uiți pe internet și gă sești nenumărate variante, care de care mai inspirată și
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
aibă o reprezentare a fenomenelor fizice pe care, fără să știe, le imitau. De unde o primă concluzie : orfevrăria, fabricarea bijuteriilor, meșteșugul montării pietrelor prețioase sînt probabil arte în care oamenii cred că își dau frîu liber imaginației. Însă chiar și fanteziile cele mai extravagante sînt produsele minții omenești, care face parte din lume și care, înainte de a o cunoaște pe aceasta în exterior, contemplă în sine însăși unele dintre realitățile lumii crezînd că face un act de pură creație. Și asta
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
Park“. Dar nu În necunoștință de cauză: sunt totuși o pisică... Nu mă mir că la baza subiectului stă un mit - cu ghilimele desigur, căci e prea devreme pentru o găselniță ce datează doar de un secol - de pe aiurea, căruia fantezia stimulată de un scotch dublu a unui romancier i-a ales ca scenă meleagurile românești, adică ceva, pentru el, exotic. Nu mă mir că vreți să-l adoptați; În fond, asta ați făcut și cu hamburgherul, Coca Cola, trilerul și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
talent multiplu, afirmându-se în special în înterpretarea temelor ample, complexe ca Facerea lumii, Raiul, Judecata de Apoi, Cina cea de Taină, Patimile Mântuitorului, Punerea în mormânt, învierea, înălțarea și încă multe altele. Lucrările sale sunt dominate de o mare fantezie, el fiind primul pictor de icoane care lucrează apelând la imaginație, precum și de o deosebită artă a pregătirii culorilor. Personajele sale sunt luate din realitatea cotidiană, îmbrăcate după moda epocii, uneori precum consătenii săi cârțișoreni, iar originalitatea și fantezia îl
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
mare fantezie, el fiind primul pictor de icoane care lucrează apelând la imaginație, precum și de o deosebită artă a pregătirii culorilor. Personajele sale sunt luate din realitatea cotidiană, îmbrăcate după moda epocii, uneori precum consătenii săi cârțișoreni, iar originalitatea și fantezia îl fac să-i aducă pe eroii icoanelor sale în ambianța epocii sale. În splendida sa icoană, Cina cea de Taină reprezentându-i pe Iisus și cei doisprezece apostoli, îi plasează pe aceștia, nu la clasica masă dreptunghiulară a lui
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
lui (a omului, în general) este aceeași în sfera teoretică și în cea practică spune Ernst Cassirer; și tot filozoful adaugă faptul că omul trăiește mai curând în mijlocul unor emoții imaginare, în speranțe și temeri, în iluzii și deziluzii, în fanteziile și în visurile sale58. Or, ce altceva este visul ? Cu atât mai mult cu cât avem a face nu cu un vis oarecare, ci cu unul poetic, mărturisit de poetul însuși ? În acest caz, gândul ne conduce spre ceea ce Epictet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
sus și de foarte departe. Așa după cum s-a mai spus, lumea reală își construiește sensuri noi: lumea de sensuri a unui text literar își poate avea originea numai în lumea interioară a creatorului (în baza creativității absolute, a imaginației/fanteziei), dar în mod frecvent își are originea în lumea umană extralingvistică 37. Se va păstra dualitatea aceasta pe tot parcursul analizei, cu precizarea că: Anterior textului literar, lumea realului există și atât. După construirea textului literar, lumea primește sens, devine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Visuri trecute, uscate flori/ Ce-ați fost viața vieții mele236, așa încât erotica eminesciană, în întregul ei, e o necurmată țesere și destrămare de visuri 237. Dar ce e, în ultimă instanță, visul eminescian? Un instrument al evadării din realitate, al fanteziei atotputernice? Un drum spre miezul realității? O realitate în sine și pentru sine? Desigur, e pe rând fiecare din acestea, dar mai presus de toate o structură polifonică ale cărei note se cer precizate, spre a fi apoi restituite întregului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
și a văzut lumina zilei la mănăstirea Văratec." Repede (urgență națională!) a fost convocată o comisie de specialiști autentici, căreia i s-au prezentat dovezile că Valeria Sturdza a fost Valeria Sturdza... și atât. În rest, folclor local, fabulații și fantezie cât cuprinde. Dar și ignoranță suverană! Oricum, s-a admis botezarea școlii cu numele Valeriei întrucât este vorba de un personaj cultural aparținând istoriei locului, care a scris și poezie. Măruntă și epigonică, cum se poate vedea și din strofa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
orașul de pe Bega și vedeam Întinderi de pajiști și pâlcuri de pomi și boscheți, aidoma parcurilor de pe malul Pantelimonului, În timp ce Laur duduia ca un compresor despre amorul lui cu Viorel, amestecând te miri ce Împrejurare sordidă consumată-n grabă cu fantezia un decor de lux și risipă. Povestea unei pasiuni mistuitoare se Însuflețea de la sine grație virtuților bolii sale, consemnate cu un laconism stupid În certificatul ăla, de un specialist În materie nu cu mult mai luminat decât nerodul de Andrei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
în memorie amintirea figurilor geometrice ale mozaicului din piscină: un cerc înscris în pătrat, apoi felurite motive decorative și peștii fantastici ce par să danseze vioi de jur împrejur. Peștii din mozaic, cu gesturi aproape omenești, mi-au aprins mereu fantezia. Sunt foarte asemănători delfinilor pe care-i văd acum, aproape în fiecare zi, când stau pe plaja din Tomis. Aceste făpturi scot țipetele lor caracteristice - într-un grai fermecător și de neînțeles - făcându-mă să descopăr în mine aceleași senzații
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]